Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1048/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1048/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B în contradictoriu cu intimații reclamanți și având ca obiect: "pretenții", împotriva deciziei numărul 193/A din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 6 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. nr. 1399/12.02.2009, Judecătoria Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Statul Român și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, și, în consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a echivalentului în lei a sumei de 61.500 euro, cu titlu de pretenții.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Startul Român reprezentat legal de Ministerul Finanțelor.
Prin decizia civilă nr. 193/A/2009 Tribunalul Brașova respins apelul și a obligat apelanta la plata către intimați a sumei de 2.975 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că Statul Român, în calitate de mandant, a fost reprezentat la încheierea contractului de vânzare - cumpărare de mandatarul său și, prin urmare toate efectele legale active sau pasive ale actului încheiat de mandatar cu intimații - reclamanți se răsfrâng asupra sa.
Așa fiind, tribunalul a constatat că, critica pe care apelantul a adus-o sentinței pronunțată de Judecătoria Brașov sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive este neîntemeiată.
În legătură cu susținerea apelantului relativă la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată ce a fost promovată de intimații - reclamanți, tribunalul a constatat că, aceasta este, de asemenea, neîntemeiată
Legea nr. 10/2001 reglementează ipoteza acțiunilor civil formulate de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare încheiate cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Această ipoteză nu se regăsește în speță, întrucât, actul translativ de proprietate pe care intimații - reclamanți l-au perfectat cu privire la imobilul din litigiu, în temeiul Legii nr. 112/1995, nu a fost desființat.
Părțile menționate au pierdut dreptul de proprietate asupra acestui imobil în cadrul unei acțiuni în revendicare imobiliară întemeiată pe compararea de titluri, astfel că, ei nu pot uza de dispozițiile legii speciale, reprezentată de legea nr. 10/2001, întrucât, acestea sunt de strică interpretare, fiind, prin urmare, aplicabile numai în situațiile pe care le reglementează în mod expres și limitativ.
Prin pierderea proprietății de către reclamanți ia naștere obligația de evicțiune a vânzătorului, care, conform art. 1337Cod civil, este obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, precum și de sarcinile ce nu au fost declarate la încheierea contractului.
Față de materialul probator ce a fost administrat în cauză, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile instituite de lege pentru a opera obligația de garanție a vânzătorului.
În ceea ce privește întinderea obligației de garanție, tribunalul a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 1341 pct. 4 și cu cele ale art. 1350 Cod civil, vânzătorul trebuie să plătească cumpărătorului, pe lângă prețul vânzării, și sporul de valoare dobândit de lucru vândut între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii, indiferent de cauza care a produs excedentul de spor, dacă sporul a fost sau nu previzibil ori vânzătorul de bună sau de rea credință.
De asemenea, în afară de sporul de valoare vânzătorul este obligat să restituie cumpărătorului și cheltuielile necesare, adică acelea care au fost făcute pentru conservarea lucrului, cât și cheltuielile utile, respectiv, cele care au sporit valoarea lucrului.
Fiind dovedită în cauză obligația de garanție pentru evicțiune a vânzătorului, în mod legal și temeinic, Judecătoria Brașova obligat apelantul - pârât la palat către intimații - reclamanți a valorii de circulație a bunului imobil din litigiu și a îmbunătățirilor necesare și utile.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că apelul suspus judecății este nefondat, astfel că, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, l-a respins.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, apelantul va fi obligat, în conformitate cu dispoziție art. 274 Cod procedură civilă, să achite intimaților - reclamanți suma de 2.975 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva deciziei a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant în teritoriu invocând prevederile art. 304 punctul 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în speță, astfel cum prevăd și dispozițiile Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, sunt aplicabile prevederile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 10/2001.
În condițiile în care imobilul cumpărat de reclamanți în baza Legii nr. 112/1995 a fost restituit foștilor proprietari, contractul de vânzare cumpărare chiar dacă nu a fost desființat el a devenit caduc, cumpărătorii fiind îndreptățiți să solicite plata despăgubirilor conform legii speciale și nu dreptului comun.
Examinând decizia în raport cu motivele recursului, curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la aplicarea în cauză a prevederilor legii speciale de reparație și nu a prevederilor dreptului comun sunt înlăturate de curte pe considerentul că, în primul rând, instanța de judecată a soluționat pricina cu respectarea principiului disponibilității, respectiv a analizat și soluționat cauza conform temeiului juridic al acțiunii, respectiv, răspunderea vânzătorului pentru evicțiune totală prevăzută de dispozițiile art. 1337 și următoarele Cod civil.
În al doilea rând, legea specială, respectiv, Legea nr. 10/2001, nu este aplicabilă în speță, deoarece reglementează exclusiv situația cumpărătorilor ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu statul au fost desființate prin hotărâri judecătorești, or această ipoteză nu se regăsește în prezenta cauză dedusă judecății.
Potrivit art. 1337 și următoarele Cod civil, condițiile necesare angajării răspunderii vânzătorului (statului) pentru evicțiune totală sunt îndeplinite, acestea fiind corect reținute și detaliate prin hotărârea atacată.
Pentru aceste considerente, curtea reține că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
Instanța de recurs nu va analiza decizia atacată prin prisma prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, invocate de recurent întrucât, aceste reglementări nu sunt aplicabile în cauză, pricina parcurgând cele trei grade de jurisdicție.
Curtea va respinge ca nedovedită cererea intimaților privind plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, având în vedere data emiterii chitanței 21.04.2009 (fila 9) data împuternicirii avocațiale - 21.09.2009 (fila 8) și data înregistrării prezentului recurs 11.08.2009.
Prin urmare, intimații nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cale de atac.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține ca legală hotărârea atacată.
Va respinge cererea intimaților privind plata cheltuielilor de judecată în recurs ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant în teritoriu, împotriva deciziei civile nr. 193/A/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Respinge cererea intimaților reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/14.10.2009 //Dact. /19.10.2009
Jud. fond: //Jud. apel: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
