Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1054/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1054/2009-
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în O,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în O,-, județul B, și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 105/A din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4803 din 2 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 20 mai 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 27 mai 2009 și respectiv 3 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
rin sentința civilă nr. 4803 din 02.07.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei U.
În motivarea hotărârii instanța a arătat că reclamanții sunt proprietari asupra nr. top. 6215/18 înscris în CF 13491 O, iar pârâta pe nr. top. 6215/17, înscris în CF nr.13419
Reclamanții nu pot invoca dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra unei parcele de teren în suprafață de 378 mp - din top. 6215/17 aparținând pârâtei - deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 27 și 28 din DL 115/1938 - pentru ca reclamanții să poată uzucapa suprafața de teren susmenționată. De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile uzucapiunii de 10 până la 30 de ani prevăzute de art. 1890 cod civil - părțile având discuții și neînțelegeri legate de linia de hotar dintre cele două grădini - neputându-se reține că reclamanții au avut o posesie netulburată și sub nume de proprietar - cu privire la - cu privire la porțiunea de teren pentru care s-a solicitat constatarea uzucapiunii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții și, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 105/A din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil formulat de apelanții și, în contradictoriu cu intimații, împotriva sentinței civile nr. 4803 din 02.07.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
Partea apelantă a fost obligată să plătească părții intimate suma de 300 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5532/1966 din 21.09.1966, vânzătorii G și soția, au vândut cumpărătorilor și și, imobilul cu nr. top. 6215/18, înscris în CF 13491 O, teren cu construcție fără clădiri în suprafață de 1.014 mp situat în O, str. -, nr. 17.
Reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului susmenționat în CF în anul 2001 - cu titlu de întreținere.
Pe terenul în litigiu părinții reclamantului au construit o casă. Din raportul de expertiză și din schița aflată la dosar rezultă că acest imobil s-a construit pe ambele nr. top. 6215/18 și 6215/17. Din nr. top. 6215/17 - reclamanții au ocupat o suprafață de 378 mp - revendicând în prezent faptul că dețin dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra acestei suprafețe.
Tribunalul a reținut că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că nu sunt aplicabile dispozițiile legale privitoare la uzucapiune - deoarece după anul 1947 - în Transilvania se aplică dispozițiile Decretului nr.115/1938, ori, nu sunt întrunite condițiile necesare pentru uzucapiune prevăzute de acest act normativ.
Din punct de vedere a aplicării legii care reglementează uzucapiunea nici nu mai are relevanță dacă posesia reclamanților a fost sau nu viciată - pentru a face aplicabile dispozițiile Codului civil - pentru că acesta nu se aplica în Transilvania în perioada în care reclamanții susțin că au exercitat posesia asupra casei și implicit asupra terenului pe care se află aceasta, pretins uzucapat, revendicat în prezenta cauă.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 1264 din 26 mai 1993, arătând că în sistemul de carte funciară bazat pe identificarea topografică a imobilelor și pe principiul publicității integrale, drepturile reale referitoare la imobile, se transmit, se constituie, se modifică ori se sting prin înscrierea în cartea funciară.
În mod excepțional, în art. 27 și 28 din Legea pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938, sunt prevăzute două cazuri la care dreptul de proprietate asupra imobilelor poate fi dobândit prin uzucapiune: când s-a înscris în cartea funciară fără cauza legitimă, un drept de proprietate, iar titularul a posedat imobilul cu bună credință, potrivit legii, timp de 10 ani, și cea de-a doua situație, când cineva a posedat un bun nemișcător, în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.
Întrucât în sistemul de carte funciară dreptul de proprietate asupra imobilelor se dobândește, în afară de cazurile prevăzute în mod expres de lege, numai prin înscriere în cartea funciară, în cazul uzucapiunii această înscriere poate avea loc numai în condițiile expres prevăzute de legea din 27 aprilie 1938, s-a reținut că prevederile din Codul civil referitoare la uzucapiunea dreptului de proprietate imobiliară nu sunt aplicabile în teritoriile sub regimul cărților funciare.
Această concluzie rezultă și din art. 48 al Legii nr. 241 din 12 iunie 1047, în care se prevede că dispozițiile privitoare la cărțile funciare sau acelei legi, nu se vor aplica în tot cea ce privește drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară. Or, în sistemul de carte funciară, spre deosebire de reglementarea dată prescripției achizitive în Codul civil român, uzucapiunea are un caracter de excepție, ca mod de dobândire a drepturilor reale imobiliare.
S-a mai reținut că în speță condiția prevăzută de art. 28 din Legea din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, de a se fi posedat bunul imobil, în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea ultimului coproprietar înscris în cartea funciară, nu este îndeplinită.
Acțiunea nu a putut fi admisă, deoarece reclamanții sunt proprietari pe nr. top. 6215/18 - în suprafață de 1.014 mp, ori, admițând acțiunea aceștia au dobândi în proprietate o suprafață suplimentară de 378 mp - deci în total ar avea 1.392 mp - cu 378 mp mai mult decât au cumpărat, ori obiectul contractului încheiat între părți nu a fost modificat.
Tribunalul apreciind că prima instanță a formulat o soluție legală și temeinică, în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, reclamanții au formulat recurs, solicitând modificarea acestora, în sensul admiterii acțiunii prin care s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, cu motivarea că situația este neschimbată din anul 1966, din momentul în care antecesorii lor au dobândit proprietatea terenului de la antecesorii pârâtei intimate (soții ), astfel încât apare de neînțeles opoziția acesteia față de acțiunea reclamanților.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că atât acțiunea, cât și calea de atac au fost soluționate prin prisma admisibilității acțiunii în condițiile Decretului-lege nr. 115/1938, ca urmare a pronunțării în acest sens a recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ceea ce instanțele nu au avut în vedere este faptul că în momentul în care Legea nr. 7/1996 a intrat în vigoare, potrivit art. 60, acțiunile introduse în temeiul art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii, cererile urmau a fi soluționate potrivit dispozițiilor legale sus-menționate. Interpretând legea și folosind procedeulper a contrario, se deduce că acțiunile introduse ulterior intrării în vigoare a legii vor fi analizate prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de Codul civil.
Art. 60 din Legea nr. 7/1996 a fost ulterior modificat, însă nu poate afecta acțiunile introduse anterior modificării, cum este și cazul prezentei acțiuni.
Așa fiind, în mod nelegal instanțele au cercetat acțiunea exclusiv prin raportare la prevederile art. 27 și 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, neluând de loc în considerare prescripția achizitivă ce poate determina dobândirea proprietății printr-o posesie utilă de 30 de ani, posibil aplicabilă în cauză.
Față de cele reținute, instanța va admite recursul în baza art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 al. 1-5 Cod procedură civilă, va casa decizia și va desființa sentința cu trimitere la instanța de fond pentru o nouă judecare, ocazie cu care se va reanaliza oportunitatea ca cele două cereri să fie conexate pentru a fi soluționate într-un cadrul procesual unic.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în O,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în O,-, județul, și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 105/A din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o casează și desființează sentința civilă nr. 4803 din 2 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Oradea, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 02.07.2009
- dactilografiat grefier -02.07.2009-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
