Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1056/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1056
Ședința publică de la 04 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 27 noiembrie 2008, privind judecarea recursului declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr. 285 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 noiembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 04 decembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de ședință din data de 17.10.2005, pronunțată în dosarul nr. 11123/2005 al Judecătoriei Craiovas -a dispus disjungerea cererii formulată de reclamantele și împotriva pârâtului prin care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 372 065 367 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul situat în C,-,. 57,. 5,..
In motivarea acțiunii se arată că au convenit cu proprietarul să efectueze îmbunătățiri ale imobilului în vederea cumpărării acestei locuințe pentru amenajarea unui cabinet medical.
Reclamantele susține că au schimbat tocăria și au instalat termopane, au schimbat parchetul au montat gresie și faianță s-au placat pereții cu rigips, s-a înlocuit ușa de la intrare și instalațiile sanitare.
După vânzarea apartamentului, pârâtul a pretins 1,2 miliarde lei drept preț, fără să scadă plusul de valoare adus prin lucrările efectuate de reclamante.
Reclamantele arată că suma pretinsă a fost stabilită prin expertiza tehnică de specialitate, solicitând totodată un drept de retenție asupra apartamentului până la achitarea despăgubirilor.
La data de 09.01.2006 pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care solicită obligarea reclamantelor să efectueze următoarele lucrări pentru aducerea apartamentului la starea inițială: să reconstruiască zidul dintre hol și bucătărie, să monteze tocăria și ferestrele din lemn, parchet din stejar, să monteze cada din baie, sa demonteze tavanul fals din gipscarton și să reconstruiască debaraua și cămara din bucătărie iar în caz de refuz să fie autorizat să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala reclamantelor.
Pârâtul susține că modificările nu reprezintă îmbunătățiri necesare și utile, ci voluptorii cum sunt cele 48 de spoturi care acoperă tavanul.
Prin sentința civilă nr.4801 din 04.04.2007, pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele și, respinsă cererea reconvențională formulată de către pârâtul.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 7461,60 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în C,-,.57,.2,.5, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 530 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, începând cu anul 2003, reclamantele au efectuat o serie de lucrări de îmbunătățiri la apartamentul proprietatea pârâtului, situat în C,-,.57,.5.
S-a constatat buna-credință a reclamantelor, care nu au făcut decât să îmbunătățească condițiile de locuit ale apartamentului, în scopul vânzării și fără ca pârâtul să se opună.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele și pârâtul.
În ședința publică din 15.11.2007, instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul, întrucât unul din petitele cu care a fost învestită prima instanță era neevaluabil, fapt care face neaplicabile dispozițiile art. 282 ind 1 pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 285 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Doljs -a admis apelul declarat de apelantele reclamante și s-a admis apelul declarat de apelantul pârât.
S-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că s-a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, a fost obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 11743 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare și utile, aduse imobilului în litigiu.
Au fost obligate reclamantele-pârâte să refacă în dormitor și sufragerie pardoseala, în sensul înlocuirii gresiei cu parchet din stejar; să reconstruiască zidul dintre holul de intrare și bucătărie și să reconstruiască debaraua din hol sau în caz de refuz autorizează pârâtul-reclamant să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala reclamantelor-pârâte.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile și s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din considerentele deciziei nr. 750/2007 a Tribunalului Dolj, intrate sub puterea lucrului judecat, dar și nr. 12725/2005, reclamanta a fost mandatată să vândă imobilul proprietatea pârâtului, mandat revocat în luna iunie 2005.
Cu toate că întinderea mandatului a fost doar pentru înstrăinarea imobilului, reclamanta a făcut o serie de lucrări în imobil cu intenția de a-i spori valoarea, transformându-l într-un cabinet de masaj.
Apărarea făcută de reclamante cum că lucrările au fost executate cu acordul pârâtului, nu poate fi reținută. Pe de o parte, pârâtul în perioada 2003-2005 acesta a locuit în Austria, iar pe de altă parte chiar dacă martorul a declarat că pârâtul mai dădea telefoane, din acest fapt nu reiese că avea cunoștință de natura lucrărilor ce se executau în absența sa.
Instanța a făcut distincția între cheltuielile necesare, cele care au drept scop conservarea lucrului în materialitatea lui și cheltuielile utile, adică cele care ameliorează starea materială a lucrului și care, nefiind necesare, sporesc totuși valoarea lucrului. Astfel, cheltuielile privind placarea cu gresie și faianță în bucătărie și baie, înlocuire instalație sanitară în baie, instalația electrică, montat ușă metalică la intrare, înlocuirea tâmplăriei cu PVC și termopane, masca pentru conducte, zugrăveli lavabile, vopsirea tâmplăriei au fost considerate cheltuieli necesare și utile care au drept scop conservarea și creșterea valorii bunului.
Aceste cheltuieli au fost evaluate de către expertul desemnat în apel, -, la 11743 lei.
Cât privește restul lucrărilor: montarea de spoturi, înlocuirea parchetului de stejar cu gresie în dormitor și sufragerie, tavanul fals, arcadele, demolarea zidului între hol și bucătărie, demolarea debaralei s-a arătat că reprezintă cheltuieli voluptuarii, de simpla plăcere personală, ce nu măresc valoarea lucrului și prin urmare la c/val lor nu sunt îndreptățite reclamantele. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, motivând că instanțele nu au acordat reclamantelor ceea ce au solicitat, întrucât acestea au formulat o acțiune în pretenții pentru plata sumei de 37 206 lei, stabilită prin expertiză tehnică, însă instanțele au greșit reținând că parte din lucrările efectuate sunt cheltuieli voluptuarii și au diminuat suma solicitată, aspect care nu a fost pus în discuția părților.
S-a susținut că reclamantele au efectuat îmbunătățiri la apartament în scopul transformării într-un cabinet de masaj, respectând 1136/27 iunie 2007.
S-a arătat că intimatul pârât nu a formulat motive de apel, recursul acestuia fiind lovit de nulitate deoarece nu este motivat în drept.
S-a solicitat modificarea deciziei din apel în sensul ca așa zisele cheltuieli voluptuarii să fie considerate cheltuieli utile și să se înlăture obligarea reclamantelor la refacerea parchetului în dormitor și sufragerie, la reconstruirea zidului dintre hol și bucătărie și reconstruirea debaralei.
La data de 10 octombrie 2008 intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Prin prima critică invocată în recurs, recurentele reclamante au susținut că instanțele nu au acordat ceea ce s-a cerut prin faptul că, deși s-a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, instanțele au acordat o sumă mai mică, fără a pune în discuție acest aspect.
Este evident că recurentele fac o confuzie între dispozițiile art. 304 pct. 6 și dispoz. art. 322 pct. 2
În timp ce art. 304 pct. 6 enumeră ca motiv de nelegalitate ce poate fi invocat în recurs faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, art. 322 pct. 3 stabilește ca motiv de revizuire pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nepronunțarea asupra unui lucru cerut.
Așadar, dacă instanța nu a acordat reclamantelor ceea ce au cerut, constituie motiv de revizuire a hotărârii, iar nu motiv de recurs.
Din modul în care recurentele au explicat acest motiv de recurs, rezultă că se face o confuzie și între pronunțarea instanței asupra cererii formulate ( aspect care ține de aplicarea dispoz art 129 c și a principiului disponibilității) și admiterea în parte a cererii, așa cum s-a întâmplat în speță.
A nu se pronunța instanța în limitele investirii sale presupune nesocotirea obiectului acțiunii iar a admite acțiunea în parte presupune că obiectul și cauza acțiunii au fost analizate, dar numai o parte din cerere a fost considerată fondată.
În speță, instanțele au analizat acțiunea în pretenții și au considerat că nu se impune obligarea pârâtului la întreaga sumă solicitată, de 37 206 lei, ci doar la 11 743 lei, ceea ce duce la concluzia că limitele investirii nu au fost depășite.
Nu s-a încălcat nici principiul contradictorialității și al oralității, întrucât instanța nu avea obligația de a pune în discuție faptul că va admite doar o parte din pretenții, pentru că aceasta ar fi echivalat cu o antepronunțare asupra fondului.
Admiterea în parte a acțiunii a fost justificată de instanțe pe considerente de temeinicie și legalitate a cererii, nefiind efectul admiterii vreunei excepții, sau a modificării temeiului acțiunii, pentru că numai în aceste situații exista obligația punerii în discuția părților a excepției sau a temeiului juridic diferit stabilit de instanță.
Critica recurentelor reclamante privind nemotivarea apelului declarat de pârât nu este fondată deoarece la fila 4 dosarului tribunalului se află depus recursul acestei părți, declarat la 9 iulie 2007 și motivat. De altfel, calea de atac a fost calificată de tribunal drept apel, iar faptul că pârâtul nu a indicat motivele în drept ale apelului, nu atrage nulitatea căii de atac, întrucât dispoz. art. 287 alin. 1 pct. 3 nu sunt prevăzute de alineatul 2 al art. 287 sub sancțiunea nulității.
În motivarea recursului, recurentele au făcut referire la obligațiile impuse cabinetelor de masaj prin nr. 1136/2007. Dispozițiile acestui ordin nu sunt aplicabile în speță întrucât, pe de o parte, ele au fost edictate în anul 2007, adică după ce lucrările la apartament au fost finalizate, iar părțile se aflau în derularea procesului civil de față. Norma juridică nu poate retroactiva, prin urmare nu poate fi aplicată unei situații juridice născute și epuizate anterior intrării sale în vigoare.
Pe de altă parte, reclamantele nu au dovedit faptul că au încheiat cu pârâtul proprietar al apartamentului o convenție prin care acesta le împuternicea să transforme locuința în cabinet medical sau de masaj, caz în care pârâtul putea fi obligat la plata tuturor lucrărilor efectuate.
Susținerea din acțiunea introductivă, în sensul că părțile au convenit transformarea locuinței într-un spațiu în care să se desfășoare o activitate cu caracter comercial, nu a fost dovedită, deși reclamantelor le revenea sarcina probei, potrivit cu art. 1169 civ. iar în apel au fost suplimentate probele.
Instanțele de fond au reținut din probele administrate faptul că reclamantele au fost mandatate de pârât să vândă locuința iar ulterior mandatul a fost revocat, contractul de vânzare cumpărare care a fost încheiat fiind constatat simulat.
Chiar dacă s-ar avea în vedere declarațiile martorilor care au arătat că pârâtul se interesa telefonic de data când lucrările la apartament se vor încheia, instanța ar putea reține doar înțelegerea părților în sensul ca apartamentul să fie renovat, pentru se obține un preț de vânzare mai bun, însă niciuna dintre probe nu au demonstrat convenția privind schimbarea destinației.
În lipsa unei convenții, corect s-a considerat că pârâtul datorează reclamantelor sume de bani ce reprezintă cheltuieli utile și necesare, care au adus un spor de valoare locuinței, faptul juridic generator al răspunderii civile fiind îmbogățirea fără justă cauză.
Pârâtul nu are, însă, obligația de a restitui cheltuielile voluptuarii, care constituie sume de bani sau muncă, investite de către pârâte pentru a-și satisface plăcerea lor personală și care nu măresc valoarea lucrului. Proprietarul nu poate fi obligat să restituie aceste cheltuieli, indiferent dacă cel care le-a efectuat a fost de bună-credință sau de rea-credință.
Instanțele de fond au admis corect acțiunea numai în parte, considerând că anumite lucrări la apartament, cum sunt înlocuirea parchetului din dormitor și sufragerie cu gresie, desființarea ușii dintre bucătărie și hol și desființarea unei debarale constituie cheltuieli voluptuarii, care nu au, deci, un caracter util și necesar, dispunând refacerea acestor lucrări. Este evident că transformarea unui apartament dintr-un bloc, care are o anumită structură, prin spargerea unor ziduri și desființarea bucătăriei constituie lucrări făcute de reclamante pentru un scop personal, neconvenit cu proprietarul, lucrări care nu se înscriu în categoria celor necesare pentru igienizare iar sporirea confortului și aducerea unor elemente de lux nu poate fi imputată proprietarului care nu și-a exprimat consimțământul la aceste modificări.
Suma de 11 743 lei a fost stabilită în temeiul unui raport de expertiză, prin care s-au identificat toate lucrările cu caracter util, care au adus un spor de valoare locuinței și nu se impune modificarea ei.
Apreciind că instanța de apel a făcut o corectă aplicare regulilor îmbogățirii fără justă cauză și a stabilit corect întinderea obligațiilor părților, nefiind întemeiate motivele de recurs, potrivit art 312, recursul se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274, recurentele vor fi obligate către intimat la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele reclamante și împotriva deciziei civile nr. 285 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Obligă recurentele reclamante către intimatul pârât la 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 decembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red./tehnored. - GI
2ex/ 4. 12.2008
Jud. apel -,
Jud.fond -
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Gabriela Ionescu, Tatiana Rădulescu
