Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 108 R
Ședința publică din data de 12.02.2009
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo Jirlăeanu
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții domiciliată în com. Tulnici jud. V, domiciliat în com. Tulnici jud. V, împotriva deciziei civile nr. 800 din 2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții domiciliată în F, str. - nr. 25,. 9,. 20, jud. V, cu aceleași domicilii, intervenienții în nume propriu, domiciliați în com. jud. V la familia, în acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal a răspuns pentru intimații reclamanți și intervenienți avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenții pârâți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului ca inadmisibil, arătând că Tribunalul Vrancea în mod corect a calificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel, acțiunea având caracter patrimonial. Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamanții, și (fostă ), au chemat în judecată civilă pe pârâții și și au solicitat ca pârâții să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 11.433 mp. teren fâneață situat pe raza localității, Județul V, la punctul, lui ".
Au solicitat de asemenea să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 30 mai 2005 prin care pârâta i-a vândut pârâtului terenul în litigiu.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că terenul a aparținut autorului lor și deși prin sentința civilă nr. 4573/21noiembrie 1985 pârâta și fostul său soț au fost obligați să lase terenul în deplină proprietate și pașnică folosință, aceștia au continuat să le posesia.
Au mai arătat că pârâta a încheiat o convenție de vânzare cu fiul ei și ulterior au perfectat această vânzare prin hotărâre judecătorească, dar această convenție este nulă pentru că vânzătoarea și cumpărătorul au urmărit să-i deposedeze de teren deși cunoșteau că reclamanții sunt proprietarii acestui teren.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă acțiunea.
A arătat că acțiunea este inadmisibilă pentru că reclamanții au solicitat să se constate că sunt proprietarii terenului, dar acțiunea în constatare nu este admisibilă dacă există calea unei acțiuni în realizare.
A mai arătat că acțiunea este neîntemeiată pentru că reclamanții invocă sentința civilă nr.4573/21.11.1985 prin care s-a admis acțiunea în revendicare, dar aceștia nu au pus în executare hotărârea, executarea s-a prescris, iar ea a dobândit proprietatea prin uzucapiune.
Pârâta a pretins că terenul pe care l-a înstrăinat fiului său este diferit de terenul revendicat de reclamanți, iar aceștia nu au calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității convenției pentru că nu au fost parte în contract.
La 27.04.2006 s-a formulat cerere de intervenție în nume propriu de către intervenienții și.
a decedat pe parcursul judecății, la 24.03.2007 și au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia:, și.
Intervenienții au solicitat să se constate că ei sunt proprietarii a Jd in terenul în litigiu și să fie obligate părțile să le respecte dreptul de proprietate.
Au arătat în motivarea cererii că inițial terenul în suprafață de 16.000 mp. a aparținut unui singur proprietar și a fost înstrăinat: J autorilor reclamanților și J autorilor lor și că au stăpânit partea lor timp de 50 ani cu o mică întrerupere în perioada 1978-1990 când fosta CAP a comasat acest teren.
După 1990 au revenit la vechea proprietate și au fost puși în posesie cu procesul- verbal nr. 19/10.08.2001.
Au arătat că pârâții i-au tulburat în posesie și că au încheiat între ei un act prin care s-a înstrăinat terenul deși vânzătoarea nu era proprietară.
Prin sentința civilă 458/29.01.2008 instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâtă și a respins și acțiunea și cererea de intervenție ca neîntemeiate.
Instanța a reținut din raportul de expertiză întocmit în cauză că terenul în litigiu are suprafața totală de 15.526 mp. și din acest teren pârâtul deține în baza convenției de vânzare care a fost perfectată prin sentința civilă nr. 4140/2005, definitivă și irevocabilă, suprafața de 13.181 mp.
Instanța a apreciat că vânzătoarea a stăpânit terenul înstrăinat timp de 55 ani și că terenul nu mai poate fi revendicat pentru că executarea silită a sentinței civile nr.4573/1985 s-a prescris.
Deși s-a reținut că terenul revendicat de reclamanți și de intervenient se suprapune peste terenul deținut de pârât, instanța a dat prioritate pârâtului.
Au fost respinse excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamanților, cu motivarea că aceștia pot formula prezenta acțiune pentru că justifică un interes legitim.
Reclamanții și intervenienții au declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care consideră nelegală.
Reclamanții au criticat sentința pentru faptul că motivarea este sumară și confuză.
Astfel, instanța de fond a apreciat în mod greșit că prescrierea dreptului de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 4573/1985 conduce la pierderea dreptului de proprietate pentru că acest drept nu se stinge prin neuz.
Au mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă și anume, cu privire la expertiza.
Deși instanța a admis obiecțiunile formulate de pârâți cu privire la expertul și a dispus înlocuirea lui cu expertul, ulterior și-a fundamentat motivarea sentinței pe expertiza.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța considerând valabilă convenția de înstrăinare, deși reclamanții au invocat dispozițiile articolului 966 cod civil potrivit căruia obligația fără cauză sau fondată pe o cauză nelicită nu poate avea nici un efect.
Ori, vânzătoarea și cumpărătorul au cunoscut că terenul ce face obiectul convenției aparține altor persoane și au urmărit fraudarea drepturilor acestora.
Instanța nu a motivat hotărârea în sensul că nu a făcut trimitere la probele administrate.
Intervenienții au criticat hotărârea pentru aceleași motive, arătând că motivarea este sumară și contradictorie, că instanța nu s-a pronunțat asupra expertizei și că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii pentru că în cauză erau incidente dispozițiile articolului 966, 968 Cod civil.
Recurenții au solicitat să se admită recursurile, să se modifice sentința și în rejudecare să se admită acțiunea și cererea de intervenție așa cum au fost formulate.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se respingă recursurile ce nefondate.
Tribunalul Vrancea prin decizia civilă nr. 630 din 3.07.2008 a admis recursurile declarate de reclamanți și intervenienți și a modificat în parte sentința civilă atacată.
În rejudecare, a admis acțiunea și cererea de intervenție și a obligat pe pârâții și să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților, și suprafața de 8.860 mp teren fâneață, cu vecinii:, pârâul, și să lase intervenienților, și suprafața de 7.200 mp teren fâneață, cu vecinii, reclamanții, pârâul, și, terenuri situate în extravilan, com. Tulnici, în tarlaua 46, punctul 1669, 1670, 1671.
Prin aceeași decizie civilă s-a constatat nulitatea absolută a convenției din 30.05.2005 intervenită între pârâtul și pârâtul.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut pe baza probelor administrate și a cererilor juridice incidente ( acte și declarațiile martorilor și, sentința civilă nr. 4573/1985 că reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate și faptul că din 1985 posesia exercitată de pârâta - intimată nu a mai fost o posesie utilă pentru a putea uzucupa.
Faptul că executarea silită a sentinței civile nr. 4573/1985 s-a prescris, nu face ca aceasta să-și piardă autoritatea de lucru judecat cu privire la faptul că reclamanții erau proprietarii terenului în litigiu.
De asemenea din declarațiile martorilor, și s-a reținut că și în situația în care autorul intimatei a avut un teren în punctul " lui ", acesta nu se identifică cu terenul revendicat de reclamanți și care este stăpânit pe nedrept de către intimați.
În ceea ce privește intervenienții, pe baza probelor administrate ( acte; adeverința nr. 653/17.07.1978 emisă de fosa CAP Tulnici, procesul verbal de punere în posesie nr. 19/10.08.2001, declarațiile martorilor, ) instanța a reținut că și aceștia și-au dovedit dreptul de proprietate rezultând că terenul lor se învecinează în partea de Nord cu terenul reclamanților.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat la 30.05.2005, instanța de recurs a reținut că hotărârea prin care s-a perfectat această vânzare nu este opozabilă reclamanților și intervenienților, iar la compararea titlurilor a avut în vedere această convenție și nu sentința de perfectare.
Astfel, a vândut un bun care nu îi aparținea, iar atât aceasta cât și cumprătorul cunoșteau această situație, ceea ce demonstrează cauza ilicită a acestei convenții care de fapt a fost efectuată în scopul de a-i frauda pe adevărații proprietari care în speță sunt recurenții.
Împotriva deciziei civile nr. 630/3.07.2008 a Tribunalului Vrancea, în termen legal, au declarat recurs pârâții și invocând nelegalitatea acesteia în sensul că instanța în mod eronat a considerat calea de atac formulată împotriva sentinței civile nr. 458/29.01.2008 ca fiind recurs și nu apel.
Chiar dacă acțiunea are drept petit și revendicare, este evident că acesta este subsecvent petitului de constatare nulitate act, fiind urmarea dispunerii în acest sens.
În aceste condiții apreciată că hotărârea instanței de fond era susceptibilă de a fi atacată cu apel având în vedere obiectul acțiunii, respectiv constatare nulitate contracte de vânzare cumpărare.
Faptul că instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs în loc de apel, consideră că au fost prejudiciați, fiind privați de o cale de atac.
În consecință, au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La termenul de judecată din data de 12.02.2009 intimații prin apărător au invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta.
Asupra excepției invocate se rețin următoarele:
Acțiunea în constatarea nulității unui contract de vânzare cumpărare are întotdeauna un obiect patrimonial, evaluabil în bani.
Aceasta deoarece efectul produs prin admiterea unei asemenea acțiuni este readucerea în patrimoniul vânzătorului a dreptului de proprietate asupra bunului vândut, care este un drept patrimonial, susceptibil de a fi evaluabil în bani.
Având în vedere că litigiul are un obiect evaluabil în bani - constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat la 30.05.2005 și revendicarea imobilului, că valoarea obiectului pricinii este sub 100.000 lei Tribunalul în mod corect a constatat că potrivit art. 282 ind. 1 cod proc.civilă calea de atac împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Focșani este numai recursul.
Față de această situație, susținerile formulate de pârâtă nu pot fi primite.
În consecință, decizia civilă nr. 630/3.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, ca instanță de recurs, nu este susceptibilă de recurs, fiind irevocabilă ( art. 377 alin. 2 pct. 1 cod proc.civilă), astfel că recursul formulat împotriva acestei decizii civile de către pârâta este inadmisibil și se impune a fi respins ca atare.
Recursul declarat de pârâtul este netimbrat.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru,cererile și acțiunile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege și se taxează ca atare.
Conform art.11 din aceeași lege,cererile pentru exercitarea căilor de atac se timbrează cu 50% din taxa datorată la suma contestată în cazul acțiunilor evaluabile în bani sau din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani,soluționată în primă instanță.
Pe de altă parte,art.20 al.1 și 2 din aceeași lege,instituie obligativitatea plății anticipate a taxelor judiciare de timbru,cel mai târziu până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei cerințe are drept consecință anularea cererii în condițiile art.20 al.3 din lege.
Din verificarea actelor dosarului,rezultă că recurentului i s-a pus în vedere prin citația de la dosar - fila 8 - să timbreze recursul de față cu 10 lei taxă judiciară de timbru.
Întrucât la termenul din 12.02.2009 s-a constatat că recurentul nu a satisfăcut această cerință, Curtea, văzând dispozițiunile legale mai sus citate, urmează să anuleze recursul de față, ca netimbrat.
În baza art. 274 cod proc.civilă, vor fi obligați recurenții să achite intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta domiciliată în com. Tulnici jud. V, împotriva deciziei civile nr. 800 din 2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul domiciliat în com. Tulnici jud. V, împotriva deciziei civile nr. 800 din 2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.Obligă recurenții să achite intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.ER/10.03.2009
Dact.IS/2ex.13.03.2009
Fond.
Recurs.//
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu
