Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1094
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.10.2009
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Neagu Mihaela
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul, domiciliat în B, str.- G, -.19, împotriva sentinței civile nr.394/8.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - - B, cu sediul în B, B-dul - nr.3, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de drepturi de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr-, reclamanta - - Bac hemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 1639,12 lei reprezentând contravaloarea materialelor găsite lipsă de controlul financiar intern, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că pârâtul a fost angajat al - - până la data de 16.10.2005 și a coordonat și gestionat materiale la lucrările de contorizare la un nr. de 11 beneficiari. La data de 17.11.2005, controlul financiar intern () a constatat că pârâtul a scos din magazia societății materiale în cantități mult mai mari decât cantitatea raportată în lunile august și septembrie 2005, valoarea materialelor găsite lipsă fiind de 1639,12 lei.
Prin precizările făcute la termenul din 05.01.2007 reclamanta a arătat că prejudiciul a fost creat de către pârât în calitatea sa de gestionar coordonator al lucrărilor aferente comenzilor 1601, 1602, 1603, 1604, 1607, 1608, 1609 și 1610 și că materialele necesare acestor lucrări au fost scoase din magazie pe bază de bonuri de consum atât de către pârâtul, cât și de către maistrul.
Pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, arătând în esență că în speță ar fi vorba de un conflict de muncă, caz în care competența aparține tribunalului.
Excepția de necompetență materială a fost respinsă prin încheierea din data de 23.04.2007
Prin sentința civilă nr.5455/22.10.2007 Judecătoria Brăilaa respins acțiunea ca nefondată și a obligat reclamata la plata către pârât a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că pârâtul a fost angajat la - -, iar în perioada 01.05.2005-01.10.2005 a îndeplinit funcția de tehnician în cadrul Compartimentului, având printre atribuții conducerea, supravegherea și răspunderea pentru activitatea de contorizare individuală a consumatorilor.
Având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând lipsurile constatate în gestiune de către constând în scoaterea din magazine a unor cantități de materiale mai mari decât cele folosite la lucrări, fiind vorba așadar de o pagubă produsă angajatorului din vina și în legătură cu munca pârâtului, față de dispozițiile art.270 din Codul muncii instanța a constatat că răspunderea este contractuală.
Față de atribuțiile pârâtului, instanța a concluzionat că pârâtul poate fi făcut răspunzător de eventualele lipsuri în gestiune legate de lucrările de contorizare la care a participat în perioada 01.05.2005-01.10.2005, deoarece trebuia să verifice situația materialelor ridicate din magazine, dacă ele corespund necesităților lucrărilor, precum și situația materialelor folosite la acele lucrări, iar eventualele lipsuri ulterior constatate îi sunt imputabile în măsura în care nu se găsește persoana care a sustras materialele.
Pentru a verifica existența prejudiciului și întinderea acestuia instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, însă a constatat că aceasta nu a putut răspunde la obiectivele esențiale din cauza unor deficiențe grave constatate, iar reclamanta nu a solicitat o contraexpertiză contabilă, deși sarcina probei îi aparținea conform art.1169 od civ și art.129 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs în termen legal, susținând că deși instanța a arătat că este incident art.270 din Codul muncii, a analizat probele pentru răspundere delictuală, cu toate că potrivit art.2 lit.c Cod procedură civilă competența materială era a Tribunalului Brăila.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Secției comerciale a Tribunalului Brăila sub nr-, iar prin încheierea de ședință din data de 14.01.2008, având în vedere natura litigiului, instanța de control a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul Secției civile a aceluiași tribunal, unde a primit numărul de înregistrare -.
Prin decizia civilă nr.123/30.04.2008 tribunalul a admis recursul și a casat sentința, trimițând cauza spre judecare Tribunalului Brăila -Secția civilă, complet specializat în litigii de muncă, întrucât a constatat că este vorba despre un litigiu de muncă.
Pe rolul acestei secții cauza a primit nr-.
În vederea soluționării ei reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile, probă care a fost încuviințată și administrată.
În urma efectuării expertizei, la data de 11.03.2009 reclamanta a depus precizări, arătând că își modifică cererea de chemare în judecată în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1671,12 lei cu TVA.
Ulterior, cu ocazia concluziilor în fond reiterate și în scris, reclamanta a precizat câtimea pretențiilor la suma de 1671,96 lei.
Prin Sentința Civilă nr. 394/08.05.2009 Tribunalul Brăila a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 835,98 lei reprezentând despăgubiri.
În motivare instanța reține că pârâtul a fost salariat al reclamantei - - B în perioada 1.12.1992-16.10.2005, așa cum reiese din copia carnetului de muncă depusă la dosar.
Prin decizia nr.1030/29.04.2005 emisă de reclamantă, pârâtul a fost numit în postul de tehnician la compartimentul de contorizare începând cu data de 1.05.2005.
Printre atribuțiile prevăzute în fișa acestui post se număra și asigurarea condițiilor organizatorice și stabilirea relațiilor pentru activitatea de contorizare individuală și anume: efectuarea măsurătorilor în vederea întocmirii devizelor estimative, stabilirea traseelor optime pentru instalațiile de contorizare, întocmirea documentațiilor necesare încheierii contractelor de execuție a lucrărilor de contorizare individuală, punerea în funcție a instalațiilor și asigurarea service-ului de garanție și post garanție.
Conform aceleiași fișe, pârâtul avea atribuția de a conduce, supraveghea și răspunde pentru activitatea de contorizare individuală a consumatorilor.
Expertiza contabilă a stabilit că, în exercitarea acestor atribuții, în perioada 1.06 - 9.09.2005 pârâtul a întocmit un număr de 81 de bonuri de consum colectiv, în baza cărora a ridicat din magazia reclamantei materiale în valoare totală de 24108,98 lei, necesare pentru executarea parțială a lucrărilor de contorizare la comenzile nr.1601-1604 și 1608-1610. Restul materialelor necesare finalizării lucrărilor de contorizare la aceste comenzi au fost ridicate din magazie pe baza a 87 de bonuri de consum în valoare de 26778,98 lei, întocmite și semnate numai de maistrul.
În raportul de expertiză s-a precizat că potrivit fișei postului emisă la aceeași dată cu a pârâtului, acest maistru avea atribuții de serviciu similare cu ale acestuia, ceea ce a format convingerea expertului că ambii aveau aceleași responsabilități în cadrul compartimentului contorizare.
Expertul a mai stabilit că atât pârâtul, cât și maistrul au avut în subordine echipe de meseriași cărora le-au coordonat activitatea și că aceștia au executat împreună lucrările de contorizarea a comenzilor, folosind uneori în comun, din materialele ridicate de cei doi în calitate de șefi de echipă, fără ca aceștia să își urmărească distinct consumurile pe fiecare comandă în parte.
Din expertizarea documentelor a rezultat că între cei doi nu s-a întocmit vreun document de predare-primire cu privire la anumite stadii de execuții lucrări sau documente de predare-primire materiale necesare lucrărilor de contorizare, de la o comandă la alta.
În acest sens s-a constatat că pentru executarea unei comenzi toate materialele au fost scoase din magazie pe baza bonurilor de consum semnate numai de maistrul, iar recepționarea lucrărilor la acea comandă s-a făcut în totalitate de pârât, în timp ce la altă comandă ambii au întocmit și semnat bonuri de materiale, predând fiecare o parte din lucrare.
Expertul a concluzionat că din realizarea celor opt comenzi care au făcut obiectul expertizei s-a înregistrat un prejudiciu total în sumă de 1405,01 lei fără TVA, valoarea cu TVA a pagubei fiind de 1671,96 lei și că persoanele responsabile de producerea acestuia sunt în egală măsură pârâtul și maistrul, care aveau aceleași atribuții de urmărire și conducere a evidenței consumurilor de materiale pe fiecare comandă în parte.
În urma obiecțiunilor formulate de pârât expertul a efectuat un supliment la raportul de expertiză, prin care și-a menținut punctul de vedere cu privire la valoarea prejudiciului și răspunderea pentru producerea lui, susținând că vinovați sunt în exclusivitate și în egală măsură atât pârâtul, cât și maistrul, fiecare pentru o pagubă de 835,98 lei (preț cu TVA).
Față de concluziile expertizei instanța a solicitat reclamantei să precizeze care ar fi cota din prejudiciu imputată pârâtului în raport de perioada lucrată și salariul încasat.
Ca răspuns, la data de 11.03.2009 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că prejudiciul imputat pârâtului este de 1671,12 lei cu TVA și că nu înțelege să se îndrepte și împotriva maistrului care, prin referatul 5106/D/6.12.2005 întocmit de șeful compartimentului de contorizare, s-a stabilit că răspunde pentru suma de 70,82 lei cu TVA pe care a și achitat-
Art.270 alin.1 Codul muncii prevede că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din probele administrate instanța constată că reclamanta a suferit un prejudiciu total de 1671,96 lei ca urmare a faptului că în vederea executării unor lucrări de contorizare s-au scos din magazie materiale ce nu se regăsesc în documentele justificative privind consumurile pe fiecare comandă în parte.
Întrucât conform fișei postului pârâtul era obligat să conducă, supravegheze și răspundă pentru activitatea de contorizare, odul de producere al prejudiciului dovedește că acesta nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu.
Având în vedere însă că, potrivit expertizei contabile, aceleași atribuții de serviciu reveneau și altui salariat, respective maistrului, iar între cei doi nu s-a întocmit vreun document de predare-primire cu privire la anumite stadii de execuții lucrări sau documente de predare-primire materiale necesare lucrărilor de contorizare, de la o comandă la alta,instanța nu poate reține că pârâtul este singurul vinovat de producerea pagubei, așa cum susține reclamanta.
Or, conform art.271 Codul muncii, când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei, iar dacă această măsură nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
Expertul contabil a stabilit că atât pârâtul, cât și maistrul au contribuit în egală măsură la producerea prejudiciului, fiecare cauzând o pagubă de 835,98 lei.
Reclamanta nu a făcut dovada că cele constatate de expert cu privire la cota de contribuție a pârâtului sunt nefondate și nici nu a precizat care ar fi răspunderea pârâtului în raport de salariul pe care îl primea la data constatării pagubei și de timpul efectiv lucrat.
Față de cele expuse, instanța reține că pârâtul se face vinovat de producerea doar a Jd in prejudiciul suferit de reclamantă, motiv pentru care a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de numai 835,98 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv prejudiciul nu e cert și nu s-a produs din vina sa.
În motivare a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă. Astfel, din raportul de expertiză contabilă reies gravele deficiențe existente în contabilitatea pârâtei, iar întocmirea incorectă a evidențelor contabile are consecințe asupra caracterului cert al prejudiciului.
De asemenea, consideră că o parte din vină aparține și maistrului, care nu și-a îndeplinit datoriile de serviciu, iar presupusa pagubă nu are la bază un act de constatare legal întocmit, procesul-verbal întocmit la 17.11.2005 fiind un act formal, subiectiv, deoarece nu conține datele specifice unui act de control și constatare financiar-contabilă.
Mai mult, cu ocazia încetării contractului individual de muncă serviciile financiar și contabilitate au semnat fișa de lichidare, constatând că nu are datorii la societate.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Brăila este legală și temeinică și s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile patrimoniale a angajatului.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Pentru a exista răspundere patrimoniala este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicita a salariatului, săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția salariatului.
Existența și certitudinea prejudiciului produs de salariat este dovedită prin expertiza contabilă efectuată în cauză, în care se reține că lipsa fișelor tehnice nu a influențat exactitatea rezultatului final, care a avut în vedere consumurile efective de materiale și anume pe cele nominalizate de cei doi șefi de echipă în situațiile finale de plată din toate comenzile.
Referitor la existența vinovăției, de asemenea din expertiză rezultă că pentru prejudiciul de 1671,96 lei se fac vinovați, în egală măsură cei doi șefi de echipă, care nu și-au îndeplinit îndatoririle de serviciu, respectiv nu și-au condus evidențele pentru fiecare comandă în parte.
În mod corect a fost obligat recurentul la plata doar a din prejudiciul înregistrat de societate, în raport cu măsura în care a contribuit la producerea pagubei, așa cum prevede art. 271 din Codul muncii.
Referitor la semnarea fișei de lichidare, aceasta nu face dovada că salariatul nu a produs prejudiciul imputat de societate, cu atât mai mult cu cât această situație a fost descoperită în urma controlului efectuat după încheierea raporturilor de muncă.
În consecință, constatând că hotărârea pronunțată de Tribunalul Brăila este legală și temeinică, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, domiciliat în B, str.- G, -.19, împotriva sentinței civile nr.394/8.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./13.11.2009
Dact./4 ex/16.11.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Neagu Mihaela, Alina Savin
