Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 11
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil privind pe apelantul în contradictor cu intimații, - SRL, - SRL, - SRL, împotriva sentinței civile 556 din 1 aprilie 2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului avut loc în ședința publică din data de 29.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 556 din 1 aprilie 2009 Tribunalului Iașia fost respinsă, pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea civilă formulată de reclamantul,cu domiciliul ales în I str. - nr. 27- 29, -oldova tronson II, în contradictoriu cu pârâții C-tin domiciliat în str. - nr. 13 - tr.1,. 21 și - SRL CU sediul în municipiul B,--4 sector 2.
A fost respinsă ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții cu ultim domiciliu în P, 1 Mai nr. 6, C " "SRL, și ambii cu ultim domiciliu în P, 1 Mai nr. 6 (pârâți citați și prin publicitate).
Pentru a hotărî astfel, se rețin în esență următoarele:
Analizând probele administrate, a considera că în prezenta cauză s-au depășit limitele dreptului la liberă exprimare în dauna interesului reclamantului, ar însemna o încălcare a dreptului la liberă exprimare, drept absolut necesar într-o societate democratică.
Analizând articolul, instanța constată că acesta nu conține afirmații ale pârâtului care să aducă atingere imaginii publice ale reclamantului și nici să creeze prejudiciul moral de care se vorbește în acțiunea acestuia.
Articolul nu este de natură să-i creeze prejudicii de imagine reclamantului.
Restrângerea eventuală a libertății de exprimare dispusă de instanță prin pronunțarea unei asemenea sentințe trebuie să corespundă unei nevoi sociale imperioase și unei încălcări grave, serioase a reputației și drepturilor unei persoane - ceea ce nu există în cauză.
Restrângerea dreptului la liberă exprimare tradusă în obligarea la plata despăgubirilor trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit; protejarea imaginii persoanei, motivele pentru aoj ustifica trebuie să fie întemeiate și suficiente - iarăși nu este cazul în speța de față.
Sancțiunea cu caracter civil nu trebuie să creeze sarcini exorbitante pentru persoanele care și-au exercitat dreptul la liberă exprimare și nici să fie în disproporție cu motivul care a determinat restrângerea dreptului garantat de Constituție și Convenția europeană a Drepturilor Omului.
Nemenținând nici o culpă în sarcina pârâtului instanța urmează a constata că acțiunea reclamantului nu este întemeiată nici în contractul cu C " " L, în calitate de comitent.
Astfel, tribunalul, constată că acțiunea reclamantului - formulată în contradictoriu cu cei doi pârâți, este nefondată, urmând aor espinge.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel criticând în esență hotărârea sub următoarele aspecte:
- instanța a pronunțat o hotărâre nelegală atunci când nu au verificat susținerile apelantului referitoare soluția de achitare pronunțată de Tribunalul Bistrița N și menținută de Curtea de Apel Cluj.
Prin astfel de verificări instanța de fond ar fi putut reține cu ușurință reaua-credință evidentă a autorilor articolului care știau la data publicării articolului că acuzațiile aduse de DNA la care fac trimitere în cuprinsul materialului de presă fuseseră deja dovedite ca neadevărate prin pronunțarea sentinței penale de achitare de către instanțele judecătorești mai sus indicate.
Motivat de faptul că la data publicării articolului incriminat autorii lui aveau sau puteau să aibă cunoștință de hotărârea de achitare din sentința penală pronunțată de Tribunalul Bistrița apelantul apreciază că susținerile instanței de fond sunt nefondate atunci când acordă pârâților "protecția sporită a liberei exprimări discutându-se în articol despre un dosar de corupție înaintat instanței de procurorii DNA.
Nu pot fi primite nici considerentele instanței de fond potrivit cărora prin publicarea articolului în cauză pârâții și-au exercitat dreptul la libera exprimare consacrat prin art. 30 din Constituția României și art. 10 din CEDO deoarece instanța de fond înlătură nejustificat dispozițiile art. 54 din Constituție și prevederile art. 8 din CEDO.
Este netemeinică și nelegală soluția instanței de fond chiar și prin prisma interpretării și aplicării la speța de față a reglementărilor CEDO.
Acțiunea introductivă întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 cod civil este întemeiată și urmează a fi admisă.
Intimații nu au depus întâmpinare și nici nu și-au formulat apărări.
Apelul este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
În mod greșit instanța de fond a stabilit că prin publicarea articolului pârâții și-au exercitat dreptul la liberă exprimare consacrat prin art. 30 din Constituția României și art. 10 din CEDO.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu art. 54 din Constituția României, potrivit cărora
drepturile și libertățile constituționale trebuie exercitate cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți și disp. art. 8 din CEDO care consacră dreptul la imagine și protejează viața privată a individului.
Spiritul și litera acestor reglementări este în sensul că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la imagine.
privată a individului este o valoare supremă constituțională.
Raportat la aceste dispoziții legale instanța de fond avea obligația să verifice susținerile reclamantului și să stabilească dacă autorii articolului au încălcat limitele dreptului la exprimare și prin aceasta au săvârșit o faptă ilicită de natură a face aplicarea disp. art. 998-999 Cod civil.
La data de 13 februarie 2008 în cotidianul de circulație națională "Ziarul" a fost publicat articolul ", specialist în morișca imobiliară".
Din examinarea articolului rezultă că acesta nu conține o știre de presă, ci inducerea unei anumite conduite infracționale a reclamantului în sensul că deși a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de natură economică, și-a continuat activitatea infracțională.
Este fără echivoc că articolul nu cuprinde o știre de presă ci este tendențios, subiectiv cu scopul de a inocula publicului ideea că reclamantul are un profil de infractor și o conduită pe măsură.
În a acredita această împrejurare autorii articolului pârâți în cauza de față au adus acuzații pe care în fața instanței de fond reclamantul le-a dovedit ca fiind false.
De asemenea, dosarul penal la care face referire autorii articolului s-a soluționat de către Tribunalul Bistrița prin achitarea reclamantului.
Instanța de fond nu numai că a ignorat probele invocate de reclamant, care susțin pe deplin temeinicia acțiunii acestuia dar nu au făcut nici aplicarea art. 225 Cod procedură civilă, potrivit cărora daca partea, fara motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Or, în speță pârâții nu s-au prezentat niciodată în fața instanței, nu și-au făcut nici un fel de apărări și nici nu au răspuns la interogatoriul reclamantului, această conduită trebuia interpretată cel puțin ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
În apel pârâții au adoptat aceeași conduită care trebuie interpretată în sensul art. 225 Cod procedură civilă.
Este cert că ziariștii-pârâți nu au prezentat prin articolul sus citat o știre de presă, respectiv informații exacte, obiective și care să nu conțină păreri personale.
Potrivit art. 21 din Rezoluția nr. 1003/1993 adoptată de Adunarea a Consiliului Europei la 1 iulie 2993 se precizează că ziaristica nu trebuie să denatureze informația adevărată, imparțială și opiniile oneste, nici să le exploateze în scopuri proprii, într-o încercare de a crea sau modela opinia publică.
De altfel, în asemenea situații jurisprudența CEDO este consecventă în aplicarea tezei potrivit cu care "exercitarea libertății în domeniul presei necesită ca cel care vorbește sau scrie pentru public să fie în măsură să-și asume acțiunea sa (CEDO Hotărârea Lingens vs Austria) deoarece dreptul la viața privată include onoarea și reputația persoanei, faptul de a nu fi prezentată într-o lumină falsă opiniei publice, nedivulgarea comunicărilor private" (Rezoluția nr. 428 Adunării Consultative a Consiliului Europei).
În cauză condițiile art. 998-999 Cod civil sunt îndeplinite, respectiv pârâții au săvârșit o faptă ilicită cu un rezultat vătămător pentru reclamant, s-a dovedit legătura de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de pârâți și prejudiciul cauzat reclamantului, în sensul că aceștia au publicat un material de presă cu un evident și dovedit conținut nereal, plăsmuit și defăimător la adresa reclamantului, întocmit cu nerespectarea regulilor minime de deontologie profesională, fără o documentație prealabilă necesară stabilirii gradului de veridicitate al informației ce urmează a fi publicată.
În cauză sunt întrunite condițiile răspunderii comitentului " " SRL P pentru fapta prepușilor săi, pârâții-autorii articolului.
Concluzionând se constată că în cauză pentru pârâții autorii articolului sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale iar pentru pârâta persoană juridică sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru faptele prepușilor săi.
În ceea ce privește suma datorată cu titlu de daune instanța de apel, a stabilit suma de 10.000 RON.
Drept urmare se va admite apelul, se va schimba în parte sentința primei instanțe în sensul că pârâții, și SRL P vor fi obligați în solidar să plătească reclamantului suma de 10.000 RON cu titlu de daune în sensul și limitele dispozitivului ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 556 din 1 aprilie 2009 Tribunalului Iași pe care o schimbă în parte.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și - SRL
Obligă pârâții să plătească în solidar reclamantului suma de 10000 RON cu titlu de daune morale.
restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.03.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu
