Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 111
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât G împotriva deciziei civile nr. 461 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât G asistat de avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
ste interpelat de instanță recurentul pârât, în legătură cu faptul dacă în prezent este căsătorit cu și în legătură cu domiciliul în care locuiește în prezent.
Acesta a răspuns afirmativ la prima întrebare și a învederat că în prezent locuiește împreună cu soția sa în construcția edificată pe terenul dobândit de, anterior căsătoriei, prin contractul de vânzare cumpărare aflat la fila 14 din dosarul de apel.
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât G, arată că hotărârea Tribunalului Dolj este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Arată că potrivit actului de căsătorie aflat la fila 8 din dosarul de apel, căsătoria s-a încheiat în anul 2007, ulterior încheierii actului de vânzare cumpărare și după introducerea acțiunii în revendicare.
Deci acest teren este bun propriu al lui, fiind dobândit înainte de căsătorie.
Pune concluzii de admitere a recursului, modificare a deciziei și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată deoarece pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 26.09.2006 reclamantul au chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1500 mp, situată în extravilanul comunei, T 45, P 108, în latura sud-vestică a acesteia, respectiv cea care are ca vecini la - DJ 681, la S- restul proprietății pârâtului și De 107 care traversează proprietățile părților, la N- și la S- restul proprietății reclamantului.
De asemenea, reclamantul a mai solicitat ca pârâtul să fie obligat să demoleze construcțiile și plantațiile edificate pe acest teren construite în mod abuziv fără acordul său, precum și la plata contravalorii pretențiilor sale, constând în lipsa de folosință a respectivei suprafețe de teren pe ultimii trei ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că a devenit proprietarul unei suprafețe de teren de 5000 mp. situată în T 45, P 108 din extravilanul comunei, județul D, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul la BNP G, act autentificat la data de 11.12.2002.
Că, după încheierea acestui act s-a schimbat vecinul de pe latura nordică a acestei parcele, în prezent fiind vecin numitul, care ulterior a fost pus în posesie.
Pârâtul și-a edificat pe latura sud-vestică a proprietății reclamantului o parte dintr-o construcție și i-a ocupat abuziv 1500 mp pe o lățime de 8 din ieșirea la drumul județean 681, ocupând și drumul învecinat în partea de sud, prejudiciindu-l pe acesta în sensul că, deși acest teren a fost considerat inițial extravilan, în prezent are regim de teren intravilan și pe multe din terenurile învecinate s-au construit case.
Deși reclamantul a cumpărat acest teren cu intenția de a-și edifica pe el o casă, prin ocuparea de către pârât din lățimea acestei suprafețe cu ieșire la stradă îl împiedică să folosească terenul conform destinației avute la cumpărare.
În același timp, reclamantul a arătat că nu mai are posibilitatea să iasă din terenul său nici pe latura nordică unde a cumpărat teren și nici pe latura sudică unde pârâtul a cotropit De 107, drum care delimita proprietățile, astfel că i-a rămas din lățimea totală de 14,30. pe care terenul său o avea către stradă, doar o lățime de 5,5.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că nu ocupă terenul revendicat de reclamant.
A precizat că este proprietarul terenului intravilan în suprafață totală de 1000 mp, situat în T 2, P 49 și P 50, format din două trupuri de teren de 0,0163 ha în T 2, P 49 și 0,0837 ha în T 2, P 50 și că acest teren este aferent casei pe care a construit-o și pentru care are autorizație.
Prin sentința civilă nr.2461 din 20.02.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul.
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 4287,50 mp, situată în comuna, în T 45, P 108, cu următorii vecini: la N-restul proprietății reclamantului(350 ml), la E-Pârâul (12,25 ml), la S- restul proprietății pârâtului(350 ml), la V- Dj 606(12,25 ml).
A fost respins capătul de cerere, privind obligarea pârâtului să demoleze construcțiile și plantațiile edificate pe teren.
A fost obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 317 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut ca terenul a fost cumpărat de soția pârâtului în timpul căsătoriei și prin efectul mandatului tacit reciproc, s-a dobândit în devălmășie proprietatea asupra terenului, iar din compararea suprafețelor din titlurile părților față de constatările expertizei, instanța a stabilit că pârâții dețin cu 4313,5 mp. mai mult decât în actele lor, iar reclamantul cu aceeași suprafață mai puțin, în fapt.
Referitor la construcția C1, instanța a reținut că pârâtul a obținut autorizația de construcție anterior emiterii titlului reclamantului, fiind considerat de bună credință la construirea acesteia.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul G, susținând că instanța nu a avut în vedere probele din care a rezultat că soția sa a cumpărat terenul în litigiu, respectiv 6500 mp. și că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, reclamantul solicitând 1500 mp. fiindu-i acordați 4287,5 mp, iar fosta sa soție nu a fost introdusă în cauză, deși reclamantul știa numele și domiciliul acesteia.
La data de 10.09.2008 apelantul a depus motive suplimentare de apel, în sensul invocării lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin decizia civilă nr.461 din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de pârâtul G, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
S-a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reținut că din cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare nr.4422/2004 a rezultat că bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei pârâtului cu, iar mențiunea făcută în acest sens în act, nu a fost contestată sau rectificată de notar sau de instanță și nici pârâtul nu a făcut dovada cu hotărârea de divorț că starea de căsătorie nu era reală la data încheierii actului, astfel că prima instanță a stabilit în mod corect incidența mandatului tacit reciproc și dobândirea terenului în devălmășie în patrimoniul soților.
Referitor la susținerea apelantului că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, tribunalul a apreciat că în raportul de expertiză la care pârâtul nu a formulat obiecțiuni, s-a identificat la măsurători pentru pârât suprafața de 10813,50 mp, din care s-a scăzut suprafața din actul pârâtului de 6500 mp, rezultând suprafața de 4.313,5 mp.
Așadar, suprafața a fost corect reținută de expert, iar pârâtul nu a formulat obiecțiuni.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A arătat că în mod greșit instanța de judecată a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantul, câtă vreme recurentul pârât a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu este proprietarul terenului în discuție.
A învederat că proprietarul terenului este, la data cumpărării recurentul nefiind căsătorit cu aceasta.
Că în aceste condiții, este evidentă lipsa calității procesuale pasive a recurentului.
A mai arătat că instanța de apel și-a motivat soluția pe faptul că reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, ceea ce este real, dar că în contextul în care se constată lipsa calității procesuale pasive, instanța trebuia să respingă acțiunea.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În raport de dispozițiile art. 47 Cod pr. civilă, pârâtul este persoana cu privire la care reclamantul pretinde că a săvârșit încălcarea dreptului său și care urmează să răspundă în justiție pentru această încălcare.
Ori de câte ori constată că există identitate între persoana chemată în judecată și persoana care a adus atingere dreptului reclamantului, instanța de judecată cercetează fondul cauzei și se pronunță cu privire la temeinicia și legalitatea pretențiilor formulate de reclamant.
În speță, în mod legal instanțele anterioare au reținut că pârâtul G are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății și prin urmare, corect au admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantul împotriva pârâtului.
Din lucrările dosarului, rezultă că reclamantul a investit instanța de fond cu o acțiune în revendicare imobiliară și că, chiar dacă în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu a fost indicat temeiul legal, acțiunea a fost fundamentată pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
Investite cu această acțiune, instanța de fond și ulterior cea de apel au examinat cauza prin prisma cerințelor impuse de textul citat.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 480 Cod civil, admisibilitatea acțiunii în revendicare este condiționată de îndeplinirea în mod cumulativ a două cerințe, respectiv dovada dreptului de proprietate a reclamantului, dar și posesia nelegitimă din partea pârâtului.
Cu privire la prima cerință impusă de art. 480 Cod civil, Curtea constată că în cauză aceasta este îndeplinită, reclamantul făcând dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat cu titlul definitiv de proprietate nr.1201-1333/1 iulie 2002 și contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4174/11 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public G, acte existente la fila 4 - 8 din dosarul de fond.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție impusă de art. 480 Cod civil, se constată că și aceasta este îndeplinită, în cauză fiind cert demonstrat că pârâtul G ocupă suprafața de 4287,50. situată în comuna, tarlaua 45, parcela 108, proprietatea reclamantului.
Chiar dacă în raportul de expertiză întocmit la instanța de fond de expert se menționează că terenul reclamantului este ocupat numai de, și nu și de pârâtul G, interpelat de instanță în ședința de judecată din 3 februarie 2009 cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, acesta din urmă a recunoscut că locuiește împreună cu și implicit că deține în fapt întreaga suprafață de teren folosită de aceasta.
În atare situație, acțiunea în revendicare a fost admisă în mod legal față de recurentul pârât G, întrucât în speță sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții impuse de art. 480 Cod civil.
Faptul că proprietarul terenului ce a format obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4422 din 17 septembrie 2004 de Biroul Notarului Public, este numai, este lipsit de relevanță juridică în cadrul acțiunii de față, câtă vreme reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată decât pe pârât, demonstrându-se cu certitudine că acesta deține în mod nelegitim terenul revendicat.
Irelevantă este de asemenea împrejurarea legată de faptul că reclamantul a promovat acțiunea numai împotriva pârâtului, nu și împotriva numitei, deoarece procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, astfel că instanțele anterioare au soluționat în mod legal cauza dedusă judecății, în cadrul procesual stabilit de reclamant.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât este nefondat, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât G împotriva deciziei civile nr. 461 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
18.02.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu
