Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 112/
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Vîlcu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, împotriva sentinței civile nr. nr. 979/24.12.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008, când instanța a constat că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru 5 februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 979/24.12.2007, TRIBUNALUL BRAȘOV arespins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor invocată prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamanții (), -, (), (),-, în contradictoriu cu pârâții: TRIBUNALUL BRAȘOV,CURTEA DE APEL BRAȘOV,MINISTERUL JUSTIȚIEI și,în consecință:
A obligat pe pârâți să plătească fiecărui reclamant câte 1.700 lei RON,actualizată în funcție de indicele de inflație și dobânda legală cuvenită începând cu data de 01.ianuarie 2005 și până la achitarea integrală a sumelor.
A respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților TRIBUNALUL BRAȘOV,CURTEA DE APEL BRAȘOV și MINISTERUL JUSTIȚIEI,ca neîntemeiată iar împotriva STATULUI R prin Ministerul Economiei și Finanțelor ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
A obligat pe pârâtul Ministerul Justiției și plătească reclamanților suma de 340 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV,instanța apreciază că nu este întemeiată,dat fiind că reclamanții desfășoară activitatea de magistrați la Judecătoria Brașov,instanță situată pe raza de competență a pârâtului,astfel că o va respinge.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român,invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor va fi admisă deoarece între reclamanți,pe de o parte și pârât,pe de altă parte,nu există raporturi de muncă pentru ca Statul Român,prin Ministerul Economiei și Finanțelor să poată fi obligat la plata sumei cerută prin acțiunea introductivă.
Pe fondul cauzei,instanța constată că reclamanții au sau calitatea de judecători la Judecătoria Brașov,așa cum rezultă din carnetele de muncă ale acestora,filele 103-230 dosar și din adresa nr.952/19.10.2007 a Tribunalului Brașov. Din această ultimă adresă rezultă că reclamanta a fost în concediu pentru îngrijirea copilului până la 2 ani în perioada ianuarie-decembrie 2005.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului pentru Combaterea Discriminării,filele 2-9 dosar,s-a reținut că "Acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă,potrivit art.2,alin.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,cu modificările și completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale".În același sens,Colegiul Director a reținut că" acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim,dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop",iar "acest tratament a fost de natură a aduce atingere drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani,recunoscute prin art.6,lit. c (din nr.OG137/2000)acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța nu poate primi apărările pârâților în conformitate cu care prin aceste stimulente acordate magistraților cu o vechime de 0-3 ani nu au fost aduse prejudicii reclamanților,la rândul lor tot judecători la Judecătoria Brașov care au soluționat cel puțin tot atâtea cauze dificile cât cei "stimulați" financiar prin Ordinul nr.1921/C/2005 al Ministrului Justiției.
În ceea ce privește actualizarea sumei cuvenite fiecărui reclamant cu indicele de inflație și cu dobânda legală,instanța constată că și acest petit este întemeiat,avându-se în vedere rata inflației. În ceea ce privește dobânda legală,instanța va face aplicația dispozițiilor art.1088 din Codul civil,în conformitate cu care la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare,daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
În ceea ce privește pe reclamanta,așa cum s-a menționat mai sus,aceasta a fost în concediu pentru îngrijirea copilului până la 2 ani, în perioada ianuarie-decembrie 2005 deci nu a avut activitate de judecător,astfel că acțiunea acesteia va fi respinsă,ca neîntemeiată față de pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV,Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției iar față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții:
Curtea de APEL BRAȘOV critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate considerând că nu există discriminare în cauză, iar hotărârea CNCD invocată ca temei al acțiunii nu are decât caracter de recomandare și nu este obligatorie pentru instanță. Solicită ca instanța să precizeze natura sumei la plata căreia va fi obligată dacă se apreciază că acțiunea este întemeiată, în sensul precizării sumei brute având în vedere că la data când s-a plătit această primă s-a încasat de către judecători suma netă.
TRIBUNALUL BRAȘOV solicită respingerea acțiunii susținând excepția lipsei calității procesuale pasive și faptul că nu există discriminare.
Un alt motiv de recurs vizează nelegala obligare a pârâtului la plata sumelor reactualizate cu indicele inflației, dispozițiile art.1088 cod civil prevăzând doar dobânda legală, care poate fi acordată doar d ela data cererii de chemare în judecată.
Ministerul Justiției, prin recursul formulat critică sentința prin prisma art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că în mod greșit s-a apreciat existența unei fapte discriminatorii ca temei de drept al acțiunii această sumă de bani fiind acordată doar ca stimulent financiar după norme de caracter de recomandare.
Obligarea la plata dobânzii legale este greșită. De altfel, această dobândă se4 acordă doar de la data cererii de chemare în judecată.
În mod greșit instanța de fond a acordat dobânzi legale începând cu 1.01.2005, deși Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C, a fost emis în data de 15.12.2005.
Ministerul Justiției critică și acordarea cumulată a dobânzii legale și a reactualizării cu indicele de inflație pentru debitul principal, considerând că astfel se realizează o dublă reparație a prejudiciului.
MEF a formulat întâmpinare arătând că soluția instanței de fond în ceea ce privește calitatea sa procesuală este corectă.
Analizând recursurile formulate instanța constată următoarele:
Considerentele pentru care recursul Tribunalului Brașov apreciază că nu are calitate procesuală pasivă sunt neîntemeiate.
Dat fiind raportul juridic dedus judecății, TRIBUNALUL BRAȘOV are calitate de ordonator terțiar de credite, ceea ce justifică calitatea sa procesuală și față de ceilalți pârâți.
Criticile din cadrul celorlalte trei recursuri privitoare la fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Într-adevăr, hotărârea CNCD nu are efectul unei decizii de recurs în interesul legii, ea nu dezleagă o chestiune de drept, însă stabilește că starea de fapt expusă prin Ordinul 1921/2005 al ministrului justiției este discriminatorie, reprezintă acte de discriminare conform art.2 alin.1 și 2 și art.6 lit.e, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din OG 137/2000.
Efectele acestei hotărâri nu pot fi schimbate decât dacă se promovează o contestație împotriva ei și este admisă, sau dacă însuși CNCD își revocă hotărârea prin care a constatat discriminarea.
Instanța de judecată nu mai este învestită cu constatarea existenței unei fapte discriminatorii ci cu o acțiune în despăgubiri pentru o faptă discriminatorie deja constatată.
Așadar nu se poate reține apărarea unitară a pârâților prin care se arată că s-au interpretat greșit dispozițiile OG 137/2000 în sensul reținerii existenței faptei discriminatorii.
În ceea ce privește critica privitoare la acordarea dobânzii legale se constată că este neîntemeiată.
Reactualizările cu indicele de inflație pentru suma de 1700 Ron sunt acordate legal deoarece tind la acoperirea întregului prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale de la data nașterii dreptului de creanță și până la plata efectivă a creanței. În ceea ce privește cumulul dobânzii legale cu reactualizările și acesta este permis.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
Este însă întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul, prin care se arată că în mod greșit s-au acordat aceste daune (reactualizare și dobânzi legale) din 1.01.2005 deși Ordinul cu caracter discriminator este din 15.01.22005.
Într-adevăr discriminarea constatată izvorăște din edictarea Ordinului 1921/15.12.2005 și raportat la această dată, instanța de fond trebuia să acorde reactualizările și dobânzile legale, pentru o perioadă anterioară datei de 15.12.2005 aceste daune nu se justifică.
Acest motiv de recurs nu a fost invocat și de ceilalți pârâți, însă având în vedere solidaritatea obligației de plată cât și efectele dispozițiilor art.47, 48 Cod procedură civilă, coparticiparea procesuală, invocarea acestui motiv de recurs de către unul din pârâți extinde efectele favorabile ale hotărârii și asupra celorlalți codebitori solidari care nu au această critică în recurs.
Cu privire la motivul de recurs invocat de Curtea de APEL BRAȘOV prin care se solicită a se preciza că suma la care este obligată la plata către reclamanți este sumă brută, instanța de control constată că, deși formulată pentru prima dată în recurs, aceasta este un mijloc de apărare și în conformitate cu art 3041Cod procedură civilă raportat la art. 294 alin 1 teza a II-a și 316 Cod procedură civilă este admisibilă în recurs.
Este evident că în aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare, orice sumă ce reprezintă venituri salariale urmează a fi impozitată, legea prevăzând expres veniturile exceptate de la impunere, sumele în cauză nefăcând parte din acea categorie.
Prin urmare, instanța reține că sumele la plata cărora este obligată pârâta sunt sume brute.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.47, 48 Cod procedură civilă va admite în parte toate recursurile și va modifica în parte sentința conform celor din dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursurile formulate de recurentele pârâte: Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile 979/24.10.2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâții: TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției să plătească fiecărui reclamant câte 1700 RON brut, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobândă legală cuvenită, începând cu 15.12.2005 și până la achitarea sumelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Opinie separată
În sensul respingerii recursurilor vizând caracterul sumei de 1700 RON.
Judecător
-
Opinie separată
Prezenta disensiune poartă numai asupra caracterului sumei de 1700 RON, mai precis asupra inadmisibilității soluționării unei cereri noi în recurs "omisso medio" cu încălcarea neîngăduită a principiului dublului grad de jurisdicție.
Așa cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență este inadmisibilă o cerere nouă, distinctă de stabilire în calea de atac a caracterului sumei brut/net, cât timp la instanța de fond poziția părții a fost de respingere a petitului. Soluția decurge din funcția fundamentală a instanței de control judiciar de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile deduse în fața acesteia ( ÎCCJ dec.469/2006).
Pentru acest motiv, legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, chiar și în temeiul art 3041Cod procedură civilă nu pot fi examinate decât numai cu privire la aspectele cu care a fost învestit tribunalul.
Judecător
-
Red AP 25.02.2008
LV os- 7.02.208
Dact AG 5.03.2008/ 3 ex
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Nicoleta Grigorescu, Ligia Vîlcu
