Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1129/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1219/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1129
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Bianca Elena
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.77 A din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimatul chemat în garanție CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR.
Cauza are ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.21572 din 30.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, avocat ce reprezintă și interesele intimatei-reclamante, lipsind recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatul-chemat în garanție Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de SPCEP B, la data de 02.08.2007.
Avocatul intimaților-reclamanți arată că deși a fost angajat astăzi a luat cunoștință de motivele de recurs și nu solicită termen în acest sens.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe considerentul că reclamanții se aflau în situația unei evicțiuni conform art.1337 Cod civil, fără însă a administra probe și a uni excepția cu fondul cauzei pentru a se putea pune în discuție textul de lege aplicabil în speță, respectiv dispozițiile art.50 alin.3 in Legea nr.10/2001.
Mai mult, instanța nu a avut în vedere faptul că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 14.02.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 100.000 Euro privind valoarea de circulație a imobilului situat în B,-,.3,.6, sector 1 și daune - interese în sumă de 10.000 Euro.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții au fost cumpărători de bună-credință ai imobilului în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.N 1158/26.02.1997 încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu plata în rate, achitarea integrală efectuându-se la data de 11.04.2007.
Prin sentința civilă nr.10230/19.10.2005 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr.2204/2005 s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanta și s-a dispus obligarea reclamanților să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - rămasă definitivă și irevocabilă.
În urma deposedării, reclamanții au suferit un prejudiciu material, dar și moral, fiind în situația de a rămâne "pe străzi", deși dețineau un contract de vânzare - cumpărare pentru imobil, pentru care s-a achitat prețul integral, fiind nevoiți să închirieze o locuință pentru care plătesc o chirie de 400 Euro/lună.
În drept, s-au invocat prevederile art.1337 Cod civil, art.1342 și următoarele Cod civil, Legea nr.10/2001, republicată și Legea nr.112/1995.
La data de 24.03.2008, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a depus la dosar întâmpinare, prin care arată că în temeiul art.1337 cod civil este antrenată răspunderea contractuală pentru evicțiune, situație în care, legitimare procesuală pasivă are Municipiul B și nu Ministerul Finanțelor, în speță nefiind depusă la dosar o hotărâre irevocabilă de anulare a contractului de vânzare - cumpărare pentru eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, iar potrivit art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, Ministerul Finanțelor are calitate doar pentru restituirea doar a prețului achitat pentru imobil, în cuantum actualizat, iar nu și pentru restituirea valorii de circulație a imobilului și daune - interese.
S-a depus în același timp și o cerere de chemare în garanție a părții contractante CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - DIRECȚIA PATRIMONIU IMOBILIAR - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, în situația în care nu va fi primită excepția susmenționată, care să fie obligat la restituirea comisionului de 1% încasat la încheierea contractului de vânzare - cumpărare în cauză, la valoarea actualizată.
Chematul în garanție CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție pentru lipsă de calitate procesuală pasivă a ADMINISTRAȚIEI FONDULUI IMOBILIAR, care este o instituție publică de interes local cu personalitate juridică, aflată sub autoritatea Consiliului General al Municipiului B, înființată potrivit Hotărârii nr.101/2001, finanțată integral din alocațiile bugetare, neavând venituri proprii - sumele încasate cu titlu de comision de 1% fiind virate în fondul extrabugetar constituit la dispoziția Ministerului Economiei și Finanțelor - singurul care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Părțile au administrat probele cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.3843/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului și s-a respins acțiunea pentru lipsa de calitate procesuală pasivă a STATULUI ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada identității dintre persoana pârâtului și cel ținut de îndeplinirea obligației din raportul juridic dedus judecății.
Apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței susmenționate a fost admis prin decizia civilă nr.77/A/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, cu consecința desființării sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele deciziei susmenționate s-a reținut că, dimpotrivă, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR a avut doar calitatea de mandatar al vânzătorului, or contractul de vânzare - cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 are o situație specială, el neconstituind expresia libertății contractuale, ci executarea unei obligații legale exprese, cea corelativă dreptului chiriașilor de a cumpăra potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995, unitățile deținătoare acționând doar ca mandatari, fără reprezentare, ai statului, dovada fiind că sumele încasate din vânzări nu intrau în patrimoniul lor, ci într-un fond extrabugetar aflat la dispoziția Ministerului Finanțelor, constituit potrivit art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, tocmai în considerarea acestei calități, prin art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, s-a prevăzut în sarcina MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, restituirea prețului achitat în aceste contracte de vânzare - cumpărare, actualizat, în cazul desființării acestor contracte, iar acest text de lege este incident și în situația în care, deși contractul nu s-a desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a pierdut dreptul de proprietate de către cumpărători într-o acțiune în revendicare, neexistând nicio rațiune care să justifice un tratament diferențiat între cele două cazuri supuse analizei în cauză.
În plus, nu este echitabil ca răspunderea să revină celui care și-a îndeplinit o obligație legală, ci celui care a dispus această măsură și a încasat prețul.
S-au avut în vedere prevederile art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă - încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția de desființare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare este greșită, întrucât potrivit art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR poate fi obligat la restituirea prețului reactualizat, plătit de chiriașii - cumpărători în temeiul Legii nr.112/1995 și numai în situația desființării contractelor prin hotărâri definitive și irevocabile.
În speță însă, nu s-a depus o astfel de hotărâre judecătorească, întrucât ea nu există.
În cauză este vorba de evicțiune, pentru care poate fi chemată doar partea contractantă răspunzătoare, respectiv Primăria Municipiului B - aceasta având calitate procesuală pasivă potrivit prevederilor art.1337 Cod civilă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca nefondat, urmând a fi menținută sentința instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată - astfel cum în mod legal a reținut în considerentele deciziei recurate, Tribunalul București - că dimpotrivă, în cauza dedusă judecății, STATUL ROMÂN prin reprezentantul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR are calitate procesuală pasivă în pretențiile reclamanților vizând acordarea de despăgubiri formulate la valoarea de circulație pentru imobilul din al cărui drept de proprietate au fost evinși, Statul fiind vânzător în contractele de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995 prin unitățile deținătoare (administratori), aceștia acționând în calitate de mandatari fără reprezentare.
Așadar, în caz de evicțiune, Statul Român va fi răspunzător, el având calitatea de "vânzător", iar nu mandatarii săi.
Reclamanții au invocat prevederile art.1337 Cod civil care vizează o răspundere pentru întregul prejudiciu creat prin evicțiune, apreciat la valoarea reală de circulație a imobilului de care au fost deposedați într-o acțiune în revendicare a fostului proprietar, admisă de instanță, pe compararea titlurilor de proprietate, iar nu o răspundere limitată doar la prețul reactualizat achitat de reclamanți în baza contractului de vânzare - cumpărare, invocându-se și prevederile Legii nr.10/2001, modificată și completată.
Curtea constată că prin noile modificări și completări ale prevederilor Legii nr.10/2001 intervenite pe parcursul procesului, respectiv după pronunțarea deciziei recurate, prin Legea nr.1/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.63/03.02.2009, dreptul la despăgubirile reale constând în valoarea de circulație a imobilului de care reclamanții au fost deposedați prin efectul evicțiunii, de către fostul proprietar, își găsesc o reglementare specială, ca o transpunere a răspunderii pentru evicțiune ce decurge din dreptul comun în materie - art.1337 Cod civil și care urmează a-și găsi aplicarea cu prioritate față de dreptul comun, potrivit principiului "specialia generalibus derogant".
Astfel, prin Legea nr.1/2009 s-a introdus un nou articol - 501cu următorul cuprins:
- alineatul 1: "Proprietarii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fostdesființateprin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, audreptul la restituirea prețului de piațăal imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare", (sublin.red.) pe bază de expertiză (alineatul 2).
În speță, reclamanții au depus o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care au fost evinși din dreptul lor de proprietate derivând din contractul de vânzare - cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, contrar susținerilor recurentului.
Curtea mai observă că sintagma "au fost desființate" (cu referire la contractele de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995) vizează nu doar situația anulării ori constatării nulității absolute a contractelor, ci și situația în care, deși neanulate, contractele de vânzare - cumpărare au rămas fără eficiență juridică, ca urmare a revendicării de către fostul proprietar, a imobilului, prin procedeul comparării titlurilor de proprietate.
În speță, astfel cum a reținut în mod corect Tribunalul București - STATUL ROMÂN prin reprezentantul său MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este chemat să despăgubească pe reclamanți pentru valoarea reală a imobilului din care au fost evinși și nu Primăria Municipiului B, Ministerul Finanțelor urmând apoi a fi obligat la executarea hotărârii ce urmează a se pronunța, pe fond.
Prezentele considerente au menirea să complinească - în raport de noile prevederi ale Legii nr.1/2009 - considerentele deciziei recurate pronunțată de Tribunalul București.
În consecință, potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.77 A din 21.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimatul - chemat în garanție CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
.
2 ex./07.07.2009
TB-3 -;
Jud.5 -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Fănica Pena, Bianca Elena
