Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1137/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1137
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.428/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul A prin Primar, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că din eroare, în practicaua încheierii de ședință de la termenul din data de 23 septembrie 2008 s-a consemnat cauza ca fiind apel, în realitate fiind recurs, astfel cum în mod corect a fost declarată calea de atac și înregistrată cauza, motiv pentru care dispune îndreptarea acestei erori materiale, conform art.5 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005 referitor la accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare și, din oficiu, în raport de dispozițiile legale menționate raportat la dispozițiile art.2litera b Cod procedură civilă pune în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului dea judeca cauza în primă instanță, raportat la art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
Apărătorul reclamanților recurenți solicită admiterea excepției, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.428 din 24.04.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B și în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice si Municipiul A reprezentat prin primar având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 5 septembrie 2007, reclamanții și au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și Municipiul A reprezentat prin primar, solicitând obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri reprezentând diferența de valoare dintre suprafața de teren pe care antecesorul lor a avut-o în proprietate și suprafața de teren care le-a fost reconstituită.
În motivarea acțiunii arată că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de succesori ai autorului pentru suprafața de 12 ha. teren, fiind înscriși inițial la poziția nr. 27 din anexa 40. Prin Hotărârea nr. 766/29 iulie 2002 Comisiei Județene prin care a fost validata lucrarea de fond funciar a Comisiei Locale A au solicitat restituirea suprafeței de teren în natură, iar prin sentința civilă nr. 1764/11 aprilie 2003, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului a fost admisă cererea si s-a dispus reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafața de 12 ha. teren; datorită faptului că vechiul amplasament identificat în f 11387 A nu era liber reconstituire s-a făcut pe alte sole, stabilite de comisie, respectiv 72 parcela 774/3/6 cu care reclamanții nu sunt de acord. Reclamanții arată că prin reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, a fost încălcat caracterul reparator al Legii nr. 18191 deoarece diferența de valoare dintre vechiul amplasament, preluat abuziv de stat de la autorul lor si amplasamentul pe care s-a făcut reconstituirea este mare.
În drept reclamanții au invocat disp. art. 14, art. 16 din Legea nr.18/1991 modificata, art. 9 al. 3 din Regulamentul din 4 august 2005 privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor aprobat prin HG nr. 890/4 august 2005.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 4 octombrie 2007 reclamanții au precizat valoarea dintre c ele două suprafețe de teren la 1.00.000 RON,
Pârâta Primăria Municipiului Aad epus întâmpinare prin care invocat în principal excepția de necompetență materială potrivit art. 2 pct. 1 lit. cod procedură civilă si a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Arad.
Și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Aai nvocat necompetența materială a Tribunalului Arad în soluționarea cauzei cu motivarea că se solicită despăgubiri legate de reconstituirea dreptului de proprietate efectuată prin hotărâre a Comisiei Județene de fond funciar, și instanța competentă este Judecătoria Arad.
Prin concluzii scrise reclamanții au solicitat obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri în sumă de 8.904.000 Euro sau echivalentul în lei de la data plății, reprezentând diferența de valoare dintre suprafața de teren pe care antecesorul lor a avut-o în proprietate și suprafața de teren care l-a fost reconstituită.
În vederea soluționării cauzei tribunalul a avut în vedere disp. art.11 alin 2 și 1 din Legea 18/1991, care arată că reconstituirile pe vechile amplasamente se fac dacă aceste terenuri nu au fost atribuite legal altor persoane, de asemenea art. 14 alin 2, din același lege dispune ca in zonele de câmpie reconstituirea nu se face neapărat pe vechile amplasamente.
S-a reținut că în fapt aceste aspecte privind amplasamentul au fost analizate de instanță prin sentința pronunțată de Judecătoria Arad, cu nr.2706/2006.
Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art.9 alin.3 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005 și că deși caracterul Legii 18/1995 este unul reparatoriu, din expertiza efectuată rezultă că fertilitatea agricolă a terenului primit este aceeași cu terenul preluat de stat.
În termen, împotriva sentinței civile nr.428/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat recurs reclamanții și care au solicitat admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată și pe cale de consecință, obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri în cuantum de 8.904.000 Euro sau echivalentul în lei de la data plății, reprezentând diferența de valoare dintre suprafața de teren pe care antecesorul lor au avut-o în proprietate și suprafața de teren care le-a fost reconstituită.
În motivare au arătat că prin reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților pe un alt amplasament, respectiv în 72, parcela 774/3/6, a fost încălcat caracterul reparator la Legii nr.18/1991, deoarece diferența de valoare dintre vechiul amplasament, abuziv preluat de stat de la autorul reclamanților, și amplasamentul pe care s-a făcut reconstituirea, este mai mult decât semnificativă.
Arată că în cauză, echivalența valorică la care se referă dispozițiile art.9 al.3 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005, apare numai cu privire la suprafața și nu la valoarea acestui teren. Simpla echivalență a întinderii suprafeței reconstituite cu suprafața la care sunt îndreptățiți reclamanții să li se reconstituie, dacă terenurile nu reprezintă caracteristici simple sau măcar apropiate, nu reprezintă o reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât golește de conținut Legea nr.18/1991.
Au arătat că în mod nelegal instanța de judecată a respins cererea de probațiune a reclamanților privind efectuarea unei expertize topografice, apreciind că în cauză este necesară efectuarea unei expertize agricole. Or, expertul agricol nu a putut răspunde la toate obiectivele formulate de reclamanți, obiective care ar fi stabilit cu o mai mare rigurozitate diferențele, din toate punctele de vedere, ale celor două terenuri.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul A prin Primar a solicitat respingerea recursului cu motivarea că raportul de evaluare a stabilit o valoare teoretică și o valoare de circulație fără a indica nici un temei juridic, bazându-se doar pe aprecierile personale ale expertului, fapt care atrage nulitatea absolută a expertizei. Totodată, nu s-a evidențiat faptul că autorul reclamanților a înstrăinat din CF 11837 A suprafața de 14,96 ha și nici nu s-a întocmit o schiță de identificare din care să rezulte că vechile amplasamente provenite din CF 11837 A corespund cu amplasamentele din CF 44915, CF 62859 și CF 62867 A iar aceste amplasamente ar fi situate în intravilan.
La termenul de judecată din 18.11.2008, Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea pe fond a cauzei în raport de obiectul cauzei, de dispozițiile art.2(b) din Cod procedură civilă și de dispozițiile Titlului XIII, (art.5) din Legea nr.247/2005, rămânând în pronunțare pe această excepție.
Astfel, reclamanții au investit tribunalul cu cerere având ca obiect despăgubiri reprezentând diferența de valoare dintre suprafața de teren pe care antecesorul lor a avut-o în proprietate și suprafața de teren care le-a fost reconstituită în sumă de 8.904.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății.
Având în vedere că reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.18/1991 și ale Regulamentului de aplicare a Legi nr.247/2005 aprobat prin HG nr.890/2005, Curtea constată că în raport de dispozițiile art.2 (b) Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.5 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005, acțiunea precizată de reclamanți trebuia judecată în primă instanță de Judecătoria Arad.
Astfel, conform dispozițiilor art.2(b) din Codul procedură civilă, tribunalul judecă numai procesele și cererile în materie civilă al căror obiect au o valoare de peste 5 miliarde lei cu excepția cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Dispozițiile art.1 și cele ale art. 5 din Titlul XIII - privind accelerarea judecăților în materia reconstituirii proprietăților funciare din Legea nr.247/2005, prevăd ca procedura în fața instanțelor în litigiile apărute în urma aplicării Legi nr.18/1991 - republicată - se va efectua conform acestui titlu ce se va completa cu dispozițiile Codului procedură civilă iar hotărârile pronunțate de instanță sunt supuse numai recursului.
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate rezultă că instanța competentă să soluționeze cauza era Judecătoria Arad și nu tribunalul, care a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă, astfel că, în baza art.312 al.6 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.428/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și va casa sentința civilă atacată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare, Judecătoriei Arad.
PENTRU ACESTSE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.428/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan Dr.- -
GREFIER
- -
Red.ML/26.11.2008
Dact./28.11.2008
Tribunalul Arad -judecător
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan
