Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1152/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1152
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții și împotriva deciziei civile nr. 537/A/ din 27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, T și reclamanții intimați, și, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 20 noiembrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr. 5903/325/20.04.2005, reclamanții și, si au chemat in judecata pe parații si pentru a se dispune apartamentarea imobilului situat in T,-, evidențiat in CF nr. 3307 T, nr. top 6125, deschiderea unor cărți funciare individuale pentru fiecare apartament si înscrierea drepturilor de proprietate ale reclamanților, dobândite prin cumpărare in temeiul Legii nr. 112/1995, cu cheltuieli de judecata.
In motivare s-a arătat ca reclamanții sunt proprietari asupra apartamentelor cu nr. 1, 4 si 5 din imobilul menționat, in baza unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu SA, respectiv fostul SC SA. Parații au dobândit prin cumpărare in temeiul Legii nr. 112/1995 apartamentul nr. 2 din imobil, iar prin moștenire testamentara apartamentul nr. 3, cumpărat la rândul sau de defuncții si.
Prin sentința civila nr. 1372/17.02.2003 a Judecătoriei Timișoara, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 1610/A/17.11.2003 a Tribunalului Timiș si decizia civila nr. 97/18.01.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARAs -a constatat nulitatea absoluta parțiala a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru. 2 și 3, in ce privește transmiterea in proprietatea dobânditorilor a spălătorie comune, spațiu care a fost identificat cu pivniță dobândita in proprietate exclusiva anterior de către reclamanți.
Parații se opun la apartamentarea pe cale convenționala a imobilului, astfel încât, pentru înscrierea proprietarii in cartea funciara, reclamanții au înțeles sa promoveze prezenta acțiune.
Prin cererea înregistrata in dosar nr. 15384/28.10.2005 reclamanții si au solicitat ca in contradictoriu cu parații si, si, Consiliul Local al Municipiului T si cu SA, sa se constate ca parații au dobândit in proprietate prin cumpărare o suprafața mai mare decât cea deținuta cu contract de închiriere, sa se constata nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare astfel încheiat (cu nr. 321/R/20.12.1996), cu privire la includerea in obiectul contractului a unui număr de 4 pivnițe, sa fie obligați parații persoane juridice sa includă in actul de vânzare spatiile menționate in proprietate comuna cu ceilalți locatari din imobil sub denumirea de "spălătorie", să se constate ca toți locatarii din imobil au drept egal sa folosească aceste spatii, in care se află racordurile la rețelele de alimentare cu apa, canalizare, energie, acestea constituind parți comune indivize ale imobilului, să se constate ca reclamanții si au construit pe terenul statului o construcție metalica fără autorizație, să se dispune obligarea acestora la demolarea edificatului folosit cu destinație de garaj, iar in subsidiar sa fie obligat paratul Consiliul Local al Municipiului T la demolare, pe cheltuiala menționaților proprietari, sa se constate care este suprafața terenului neconstruit aferent imobilului, inclusiv a grădinii, sa se înscrie in cate funciara dreptul de proprietate al Statului asupra acestui teren, sa se constate dreptul de proprietate in cote indivize asupra părților comune ale construcției pentru toate părțile litigante, precum și dreptul de folosința asupra terenului (curte interioara si gradina), proporțional cu cotele deținute asupra parților comune din construcție, sa fie obligata paratul Consiliul Local al Municipiului T la aplicarea criteriilor de concesiune asupra terenului proprietatea statului, să se înscrie in cartea funciara dreptul de proprietate asupra tuturor apartamentelor din imobil conform cu contractele de vânzare-cumpărare încheiate in baza Legii nr. 112/1995, să se înscrie in CF inclusiv proprietatea asupra anexelor din curte, să fie evidențiat in Cf colectiv toate părțile comune indivize ale imobilului si cota ce revine din acestea fiecărui proprietar de apartament, indicându-se întinderea corecta a drepturilor in litigiu, sa fie dezmembrat imobilul și cu privire la podul extins asupra întregii construcții, cu cheltuieli de judecata.
Prin încheierea de ședința din 05.06.2006 cererea astfel formulata a fost conexata la dosar nr- al Judecătoriei Timișoara.
Prin sentința civila nr. 10802/20.11.2006 Judecătoria Timișoaraa admis cererea principala, dispunând apartamentarea imobilului conform raportului de expertiza întocmit in cauza de expert ing. in construcții, a cărui lucrare face parte integranta din sentința si a respins cererea conexa, in parte in baza excepției autorității de lucru judecat, iar in parte pe fond, obligând parații si la plata către reclamanții si a sumei de 357 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut ca sunt întrunite condițiile impuse de art. 1201 cod civil pentru a se constata existenta autorității de lucru judecat a sentinței nr.1372/17.02.2003 a Judecătoriei Timișoara, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 1610/A/17.11.2003 a Tribunalului Timiș si irevocabilă prin decizia civilă nr.97/18.01.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA, cu privire la petitele având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 266/14.01.1997, 469/16.07.1997, încheiate cu privire la. nr. 2 și 3 din imobil si respectiv nr. 321/20.12.1996, referitor la. nr. 1, ocupat de reclamanții.
Astfel, prin hotărârile judecătorești menționate s-a constata nulitatea absoluta parțiala a actelor de vânzare aferente. nr. 2și 3, in clauza privitoare la obiectul vândut, respectiv spălătoria comună, aceasta fiind identificata cu pivnița dobândita in proprietate exclusiva de numiții.
In condițiile art. 47 din Legea nr. 7/1996, prima instanța a apreciat întemeiata cererea de apartamentare a imobilului, dispunând deschiderea unor cărți funciare individuale pentru fiecare apartament, dar a respins ca lipsit de obiect petitul din cererea conexa privind intabularea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului, dar fiind ca acesta este evidențiat ca atare in cartea funciara. S-a respins ca inadmisibila cererea de obligare a Consiliul Local al Municipiului T la aplicarea criteriilor de concesiune asupra terenului, dat fiind ca nu s-a făcut dovada existentei intre părțile litigante a unui contract de acest tip.
Împotriva acestei hotărâri au declarata apel in termen legal reclamanții si, precum si parații si.
Reclamanții si au arătat ca in mod greșit prima instanța a cuprins in dispozitivul sentinței pronunțate varianta a-II-a propusa de expertul desemnat in cauza, iar nu prima varianta, considerata corecta, întrucât doar aceasta din urma respecta autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare prin care s-a constat nulitatea absoluta a contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la spațiul intitulat "spălătorie comuna", identificat cu pivnița deținuta in proprietate exclusiva de apelanți. Se susține ca expertul nu era in măsura sa propună deci mai multe variante de apartamentare, ci doar una care sa respecte cele constate anterior de instanțele judecătorești, ca in mod greșit prima instanța a omis să precizeze formularea propunerii de apartamentare in 2 variante si să înlăture motivat una dintre acestea, impunându-se schimbarea in parte a hotărârii atacate, in sensul apartamentării imobilului cu evidențierea in proprietatea exclusiva a acestor apelanți a pivniței imobilului.
La rândul lor, pârâții si au solicitat schimbarea in tot a sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara, respingerea cererii principale si admiterea cererii conexe, cu motivarea ca expertiza pe care aceasta hotărâre se întemeiază este lovita de nulitate absoluta, fiind întocmita de un expert in construcții, iar nu de un expert topograf, a cărui lucrare poate fi avizata spre intabulare de ANCPI.
S-a solicitat in consecința efectuarea unei noi expertize de apartamentare a construcției, întocmita de un expert topograf, care sa stabilească si părțile comune ale imobilului, procentele ce revin locatarilor din aceste bunuri, urmând ca reclamanții să suporte integral cheltuielile de efectuare a expertizei realizate in fata primei instanțe, dat fiind ca aceasta s-a efectuat la cererea lor. S-a mai cerut ca hotărârea ce sa va pronunța sa califice corect spatiile anexa ale apartamentelor (magazii, boxe de lemne etc.) sa se constate ca in mod nelegal s-a respins cererea de obligare a reclamanților la demolarea garajului de tabla ridicat in curtea comuna, ca prima instanța a omis sa cerceteze distinct fiecare capăt de cerere din dosarul conexat, inclusiv cel privind nulitatea absoluta a convenției prin care menționații reclamanți au dobândit in proprietate o suprafața locativă mai mare decât cea deținuta anterior in baza contractului de închiriere, fiind operate in fals modificări cu privire la obiectul acestui act. De asemenea s-a susținut ca in mod greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat a sentinței nr.1372/17.02.2003 a Judecătoriei Timișoara, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 1610/A/17.11.2003 a Tribunalului Timiș si decizia civila nr. 97/18.01.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA, de vreme ce in prezenta cauza s-a invocat nulitatea absoluta a vânzării de care au beneficiat reclamanții cu privire la cele 4 pivnițe din subsolul imobilului, cerere ce nu a fost analizata in procesul anterior.
In fine, apelanții mai susțin ca reclamatele si nu au fost prezente in proces, fiind de prezumat ca acțiunea a fost promovata in numele lor, fără ca acestea sa cunoască implicațiile prezentului proces, cerându-se citarea lor la interogatoriu.
Văzând dispozițiile art. 5 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului si Imobiliare, instanța de apel a dispus efectuarea in cauza a unei noi expertize de apartamentare, de către un expert topograf, scop in care a fost desemnat in cauza ing., care a propus trei variante pentru dezmembrarea imobilului, la raportului întocmit părțile formulând obiecțiuni in mod repetat, fiind depuse la dosar răspunsuri la acestea la data de 03.04.2008 si respectiv 10.06.2008.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate in calea de atac, instanța a constatat următoarele:
Apelul declarat de către numiții și este integral nefondat.
Orice operațiune care presupune modificările ale imobilului înscris în cartea funciară, în sensul art. 42 al. 1 din Legea nr. 7/1996, nu poate fi realizată decât în baza unei lucrări întocmită de către un expert în specialitatea topografie și cartografie, autorizat potrivit legii.
Aceasta înseamnă că cererile formulate de către apelanții și de către apelanții, în dosarul conex, nu pot fi admise decât în baza unei expertize în specialitatea topografie, și nicidecum, în construcții, cum a procedat prima instanță.
Acest neajuns va fi înlăturat de către instanța de apel prin refacerea probei cu expertiza, în așa fel în cât apartamentarea imobilului să se întemeieze pe o expertiză judiciară realizată de către un expert topograf.
S-a mai arătat că hotărârea primei instanțe a făcut trimitere la cotele de proprietate, potrivit raportului de expertiză, iar numiții, în mod corect au fost obligați la plata parțială a onorariului de expertiză.
Referitor la denumirile anexelor apartamentului nr. 2, s-a arătat că nu prezintă semnificație juridică modalitatea în care acestea sunt denumite, respectiv magazie sau boxă de lemne iar cu privire la demolarea unei construcții provizorii, utilizată cu destinație de garaj s-a reținut că aceasta nu ar împiedica folosința de către ceilalți colocatari a terenului aferent imobilului.
S-a arătat că această construcție datează din anul 1988, iar apelanții, pe același teren au ridicat și ei un garaj, tot fără autorizație de construcție, fiind, astfel, prezumat că apelanții exercită folosința terenului aferent imobilului nefiind obstrucționați uni de către alții.
Nu au fost primite motivele de apel invocate de către și privind nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 321/r din 20.12.1996, deoarece această chestiune juridică a fost soluționată printr-o hotărâre judecătorească anterioară, iar reiterarea acesteia ar afecta puterea de lucru judecat.
Cu privire la participarea în proces a reclamantele și, tribunalul a reținut că acestea au cunoștință de proces manifestându-și punctul de vedere prin întâmpinarea depusă la fila 29 dosar.
Referitor la apelul declarat de către și, tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat, deoarece, în speță, se impune apartamentarea imobilului potrivit raportului de expertiză întocmit de un expert topograf.
În această ordine de idei instanța de apel a reținut că apartamentarea trebuie să se facă potrivit celei de a treia variantă prezentată de către expert, ca răspuns la obiecțiunile formulate de către apelanții, deoarece numai așa se poate respecta conținutul hotărârilor judecătorești anterioare, definitive și irevocabile.
S-a dat, astfel, eficiență raportului de expertiză tehnică topografică în varianta nr. 3 și s-a dispus dezmembrarea imobilului situat în T,-, evidențiat în CF nr. 3307 T, nr. top. 6125.
Nesolicitându-se de către părțile cauzei efectuarea unui partaj de folosință nu s-a putut satisface cererea apelanților, de a se delimita terenul ce revine spre utilizare fiecărui apartament.
În concluzie, tribunalul, prin schimbarea în parte a sentinței Judecătoriei Timișoaraa admis apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 10802/ din 20.06.2006, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, în contradictoriu cu reclamantele intimate (fostă ), precum și pârâții intimați, Consiliul Local al Municipiului și SC SA
A schimbat în parte sentința apelantă în sensul că:
A fost admisă cererea principală, promovată de reclamanții, și împotriva pârâților și.
A admis în parte cererea promovată în dosarul conexat cu nr. 15384/2005 aș Judecătoriei Timișoara de către reclamanții și împotriva pârâților, (fostă ), Consiliul Local al Municipiului și SC SA
A dispus apartamentarea imobilului situat în T,-, evidențiat în CF nr. 3307 T, nr. top. 6125, constând în casă și curte în suprafață 649. potrivit expertizei tehnice întocmite și completate în cauză de expert ing., după cum urmează:
- apartamentul nr.1, compus din 4 camere, o bucătărie, o baie, o alimente, 2 holuri, 4 pivnițe și 2 magazii, cu 57, 05 și 612 /1073 teren;
- apartamentul nr. 2, compus din cameră, o bucătărie, o alimente, o verandă și o boxă, cu 13,69 și 147/1073 teren;
- apartamentul nr. 3, compus din 1 cameră, o bucătărie, o alimente, o magazie, cu 11,88 și 127/1073 teren;
- apartamentul nr.4, compus din 1 cameră, o bucătărie, o alimente, 1 magazie cu 9,28 și 100 /1073 teren;
- apartamentul nr.5, compus din 1 cameră, o bucătărie, o alimente, și 1 magazie cu 8,10 și 87/1073 teren;
Vor rămâne în indiviziune, ca părți comune indivize, terenul construit și neconstruit, poarta de intrare de la str. - -, împrejmuirea, instalația de apă canal, branșamentul electric, WC - ul din curte, situat între apartament 1 și 2, zidurile comune.
A dispus înscrierea în cărți funciare noi, a apartamentelor astfel individualizate, după cum urmează:
- sub nr. top. 6125/1, a apartamentului nr. 1, dobândit în proprietate de reclamanții și ca un comun, prin vânzare-cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995;
- sub nr. top. 6125/2, a apartamentului nr. 2, dobândit în proprietate de pârâții și. ca bun comun, prin vânzare-cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995;
- sub nr. top. 6125/3, a apartamentului nr. 3, dobândit în proprietate de defuncții și ca bun comun prin vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995, iar ulterior transmis prin moștenire către pârâții și;
- sub nr. top. 6125/4, a apartamentului nr. 4, dobândit în proprietate de reclamanta (fostă ) și fostul soț, ca bun comun, prin vânzare-cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995;
- sub nr. top. 6125/5, a apartamentului nr. 5, dobândit în proprietate de către reclamanta ca bun propriu, prin vânzare-cumpărare, în temeiul Legii nr. 112/1995.
A menținut dispozițiile sentinței atacate în ce privește respingerea în rest a cererii conexe din dosarul 15384/2005 al Judecătoriei Timișoara.
A compensat parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți în primă instanță și a obligat pârâții și la plata către reclamanții și a sumei de 715 lei cu acest titlu.
A respins apelul declarat de pârâții apelanți și împotriva aceleiași sentințe.
A compensat parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel și a obligat pârâții și la plata către reclamanții și a sumei de 500 lei, cu acest titlu.
Prin încheierea din 17 iulie 2008, instanța de apel, din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale, strecurată în cuprinsul deciziei, în sensul că se va menționa că revine în folosință fiecărui proprietar de apartament terenul aferent imobilului conform dispozitivului încheierii de îndreptare erorii materiale.
Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs și, solicitând modificarea în totalitate a acesteia cât și a sentinței judecătoriei și, în rejudecare să fie respinsă acțiunea principală și admisă cererea reconvențională.
În motivarea recursului s-a reiterat starea de fapt, prezentată în principiu, în cererea de apel.
Astfel, s- susținut că numai cei care folosesc spațiile în calitate de chiriași pot cumpăra spațiile respective, ceea ce înseamnă că intimații nu puteau cumpăra un spațiu mai mare destinat spălătoriei comune, decât aveau în contractul de închiriere.
Sa arătat că acest spațiu este comun și nu putea fi cumpărat de către intimații, concluzionându-se că această cumpărare este una suspectă și lovită de nulitate.
În susținerea acestei idei s-a mai arătat că se poate discuta despre o fraudă la lege, iar cu privire la această chestiune nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat deoarece la vremea respectivă intimații au cerut ca instanța să constate nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare nu și revenirea la situația anterioară.
În continuare au fost dezvoltate aspecte care vizează stare a de fapt, legate de opinia expertului cu privire la subsolul în discuție și cu privire la situația garajului ridicat de către intimații.
În finalul recursului, în subsidiar, s- solicitat casarea cu trimitere la instanța de apel, în vederea completării probatoriului deoarece nu ar fi fost identificate în totalitate toate părțile comune indivize ce revin fiecărui apartament, și nu s-a explicat temeiul în baza căruia intimații ar avea în folosință o suprafață mai mare de teren în condițiile în care potrivit contractului de vânzare-cumpărare au dreptul doar la 372.
În drept, au fost invocate motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7, 9 și 10 Cod procedură civilă.
La fila 16, SC SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
La fila 21 - 22, depus întâmpinare Consiliul Local al Municipiului T prin care precizat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304, rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
În primul rând, este de observat că, în conținutul său, cererea de recurs vizează aspecte privind starea de fapt a speței și nemulțumirea recurenților cu privire la modul în care instanța de apel a reținut această stare de fapt.
Această idee rezultă inclusiv din indicarea motivelor de recurs, recurenții, trimițând și la dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, text de lege care nu mai este în vigoare, din anul 2005, ca urmare a modificării codului d e procedură civilă prin Legea nr. 219/2005.
Din această perspectivă motivele de recurs prezentate exced materiei reglementată de art. 299 Cod procedură civilă, reprezentând chestiuni de fapt care nu se pot dezvolta în calea extraordinară de atac a recursului.
Cu toate acestea în temeiul dispozițiilor art. 306 al. 3 Cod procedură civilă, Curtea va reține că unele aspecte prezentate de către recurenți vizează legalitatea hotărârii atacate, în sensul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și acestea ar viza eventualele condiții de nulitate parțială sau frauda la lege cu privire la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare în favoarea intimaților, sau incidența, în speță, excepției autorității lucrului judecat.
Strict, în legătură cu aceste aspecte Curtea va reține că tribunalul a dat o interpretare corectă titlului de proprietate deținut de către intimații și efectelor juridice pe care acest titlu le produce cu privire la dreptul real de proprietate privată, inclusiv cu privire la validitatea drepturilor intimaților, consacrate prin hotărâri judecătorești irevocabile anterioare, respectiv sentința civilă nr. 1372 din 17.02.2003.
Tribunalul a interpretat în sensul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, modificată și a dispozițiilor art. 47 și urm. din Legea nr. 7/1996, modificată, titlurile de proprietate invocate de către părți, stabilind toate drepturile și obligațiile ce decurg din aceste titluri, în funcție de modul de constituire și validare a dreptului de proprietate, inclusiv pe calea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, și în funcție de concluziile unui raport de expertiză tehnică topografică care are menirea de a armoniza drepturile ce decurg din titlu cu situația concretă a imobilului.
Din acest punct de vedere susținerile recurenților cu privire la apropierea unei suprafețe mai mari de 15, 40. din subsolul tehnic, de către intimații, nu pot fi primite câtă vreme intimații dețin un titlu valabil, cu privire la suprafața ce le-a fost atribuită, titlu verificat din punct de vedere juridic, inclusiv prin procesele anterioare.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat Curtea va reține că tribunalul a făcut o corectă interpretare dispozițiilor art. 1201 Cod civil, întrucât în ciclul procesual anterior, prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a stabilit situația proprietății aferentă apartamentului nr.1, având ca titulari intimații, iar eventualele aspecte privind întocmirea titlului intimaților, prin săvârșirea unor presupuse infracțiuni, trebuie stabilită, de către organele judiciare competente, ceea ce, până în prezent, nu este cazul.
Cu alte cuvinte câtă vreme instanța de apel a consacrat dreptul real de proprietate privată în favoarea intimaților, în condițiile legii, pornind de la titlul de proprietate al acestora care este în ființă, susținerile recurenților cu privire la viciile acestui titlu, în lipsă de dovezi, nu pot produce efectul juridic scontat de aceștia.
Referitor la prescripția dreptului de se cere restabilirea situației anterioare, aceasta nu este incidentă în speță, deoarece aici se discută valorificarea unor drepturi reale de proprietate privată și, nu sunt incidente în speță, nici chestiunile privind clasificarea și delimitarea spațiului tehnic, aspecte care au făcut obiectul constituirii titlului de proprietate și al proceselor anterioare.
Cu privire la garajul edificat, (o chestiune de stare de fapt), instanța de apel a dat o corectă și echitabilă interpretare, atunci când a reținut că acesta nu afectează dreptul de folosință al colocatarilor asupra terenului și, inclusiv recurenții, dețin un astfel de garaj, în aceleași condiții ca și intimații.
Solicitarea de casare cu trimitere a cauzei la instanța de apel, nu este justificată în cauză deoarece instanța de apel a completat în mod suficient probatoriul administrat de prima instanță și a dispus apartamentarea imobilului potrivit titlurilor de proprietate deținute de părți și a concluziilor raportului de expertiză tehnică, în varianta stabilită de către expert în urma analizării obiecțiunilor ridicate de către părți inclusiv de către recurenții din prezenta cauză și.
În aceste condiții, motivele de recurs arătate mai sus și menționate în drept ca fiind prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, nu se regăsesc în speță.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Hotărârea atacată cu recurs este amplu motivată din considerentele acesteia expuse pe un număr de peste 8 pagini rezultând argumentele juridice oferite de instanța de apel în sensul susținerii soluției adoptate în dispozitiv.
Referitor la legalitatea hotărârii motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, acesta a fost explicitat mai sus, cu precizarea că inclusiv încheierea de îndreptare a erorii materiale care face parte integrantă din hotărârea atacată respectă în totalitate condițiile de legalitate inclusiv sub aspectul suprafeței de teren ce revine în folosință fiecărui proprietar de apartament, cu titlu de teren aferent imobilului.
Aceste suprafețe de teren aferent au fost stabilite de către instanța de apel pornind de la titlul de proprietate al coproprietarilor și concluziile raportului de expertiză tehnică.
Față de cele arătate recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către și împotriva deciziei civile nr. 537/A/ din 27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.12.2008
Tehnored /08.12.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
