Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr- (Număr în format vechi 2152/C/2004)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 116/

Ședința publică din 29 aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Ganea

JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase

Grefier - -

S-a luat în examinare sesizarea de perimare a apelului civil formulat de apelanții reclamanți și, domiciliați în B,-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de C, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18, CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 690 din 27.05.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr. 3704/2004, având ca obiect revendicare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant asistat de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/28.04.2009 - Baroul București și apelanta reclamantă reprezentată de același avocat potrivit aceleiași împuterniciri avocațiale, lipsind intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de C, Consiliul Local și Orașul prin Primar.

Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.

După referatul grefierului de ședință;

Instanța acordă cuvântul asupra sesizării de perimare a apelului.

Având cuvântul pentru apelanții reclamanți, avocatul acestora solicită să se constate că suspendarea judecării apelului în temeiul art. 1551Cod pr. civilă, dispusă la 21.01.2008, nu atrage perimarea și să se mențină suspendarea judecării cauzei în baza art. 250 al.3 Cod pr. civilă.

În cauză a fost încuviințată o expertiză tehnică imobiliară pentru identificarea imobilului revendicat; expertul a solicitat emiterea unei adrese către Primăria pentru a i se pune la dispoziție planul de situație al zonei și față de lipsa răspunsului primăriei, judecata cauzei a fost suspendată.

Reclamanții nu au manifestat pasivitate, din contră, ei au efectuat numeroase adrese către Consiliul Local și Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară C, prin care au solicitat informații referitoare la terenurile învecinate.

Art. 250 al.3 Cod pr. civilă prevede că perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

În atare situație, reclamanții nu se regăsesc în ipoteza art. 248 Cod pr. civilă, nu sunt întrunite cerințele perimării, motiv pentru care solicită respingerea sesizării de perimare și menținerea suspendării judecării cauzei.

Depune precizări scrise însoțite de un set de înscrisuri în dovedirea demersurile efectuate de apelanți pentru obținerea relațiilor necesare întocmirii raportului de expertiză.

Instanța rămâne în pronunțare asupra sesizării de perimare a apelului.

CURTEA

Asupra sesizării de perimare a apelului civil de față, constată:

Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța, înregistrată sub nr. 3074/2000, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin C, Consiliul Local și Orașul prin Primar, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în,-, județul

Au arătat reclamanții în motivarea cererii că sunt moștenitorii defunctei (născută ), fostă proprietară a imobilului litigios, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 871/25.09.1991.

Imobilul se compune din casă de locuit cu 3 camere și dependințe și suprafața de 6000. și a fost dobândit de autoarea cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2023/24.04.1947.

Prin sentința civilă nr. 209/1957 a Tribunalului Popular Regional M, definitivă conform deciziei civile nr. 393/21.04.1964 a Tribunalului Regional D, imobilul a trecut în proprietatea statului ca urmare a aplicării Decretului nr. 111/1951, ca bun fără stăpân aparținând lui. În realitate, bunul a fost dobândit de autoarea lor în perioada dinaintea căsătoriei cu, astfel că hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu o altă persoană decât proprietarul nu îi este opozabilă autoarei. Titlul constituit astfel în favoarea statului nu este legal, moștenitorii fiind îndreptățiți la restituirea în natură.

La data de 8.01.2001 pârâta C pentru Statul Român a solicitat citarea acestuia prin Ministerul Finanțelor.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamanții au solicitat introducerea în calitate de pârâți anumiților, District și, cerere încuviințată de instanță.

Prin cererea depusă la 19.09.2002 reclamanții confirmă cadrul procesual indicat, persoanele fizice și Districtul urmând a fi menținuți în calitate de pârâți pentru opozabilitatea hotărârii, deși nu dețin un titlu de proprietate pentru imobilul revendicat.

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivată de faptul că bunurile revendicate fac parte din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale.

La termenul de judecată din 14.11.2002 reclamanții au renunțat la judecată față de pârâții, și District, iar instanța, în temeiul art. 246 Cod pr. civilă a luat act de renunțarea reclamanților la judecată în contradictoriu cu pârâții menționați.

Prin cererea depusă la fila 227 din dosarul de fond, reclamanții au arătat că terenul revendicat are suprafața de 6579. având în vedere concluziile raportului de expertiză, iar la termenul din 17.04.2003 au susținut că terenul revendicat și construcția aflată pe acesta au fost atribuite altor persoane, motiv pentru care au solicitat obligarea deținătorilor la restituirea contravalorii imobilului.

Pârâții nu s-au opus la modificarea acțiunii.

Prin concluziile pe fondul cauzei, reclamanții au arătat că solicită restituirea în natură a construcției și a suprafeței de 2916,66. acestea aflându-se încă în posesia pârâților, iar pentru suprafața de teren de 3686. s-a solicitat restituirea contravalorii acestuia.

Prin sentința civilă nr. 690 din 27.05.2004, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul d e Finanțe.

A respins acțiunea reclamanților și față de Statul Român prin Ministerul d e Finanțe ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și față de pârâții Consiliul Local și Orașul prin Primar, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din probele administrate rezultă că imobilul revendicat nu se află în posesia Statului Român, astfel că acesta nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, a reținut că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului trecut în proprietatea statului și asupra construcției edificată pe acesta, din înscrisurile depuse și expertizele efectuate nerezultând identitatea dintre imobilul dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 24.04.1947 și cel trecut în proprietatea statului conform sentinței civile nr. 209/1957. Mai mult, nu au făcut dovada că imobilul din,- este același imobil cu cel descris în actul de vânzare-cumpărare din anul 1947.

Împotriva acestei sentințe reclamanții și au declarat, în termen legal, apel.

Au susținut reclamanții că identitatea între imobilul revendicat, fost proprietatea autoarei, și imobilul care a făcut obiectul judecății în dosarul nr. 218/1957 al Tribunalului Popular Regional M este dovedită și prin adresa Sfatului Popular al orașului C nr. 252/BR/16.03.1965, din care rezultă cu certitudine că sentința civilă nr. 209 din 9.03.1957, pronunțată în acest dosar, în contradictoriu cu, vizează imobilul (căsătorită ).

Cu certificatul de naștere al autoarei și cel al reclamantei,depuse la dosar, s-a făcut dovada calității procesuale active a reclamanților.

S-a făcut dovada certă că imobilul preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951, prin sentința civilă nr. 209/1957, este același cu cel ce a aparținut autoarei, acțiunea în revendicare fiind admisibilă.

În contractul de vânzare-cumpărare, ce constituie titlul de proprietate al autoarei reclamanților, se menționează o suprafață de circa 6000. teren, situație în care, în raport de datele rezultate din certificatul nr. 4041 care atestă limitele și întinderea proprietății lui, proprietarul inițial al imobilului, precum și de concluziile expertizei efectuate în cauză, cererea de restituire a suprafeței de 6579. este susținută.

imobilului în,-, județul C este certă potrivit relațiilor furnizate de Consiliul Local prin adresa din 6.07.2000, dar și potrivit certificatului nr. 428 din 29.05.1963 emisă de.

În apel, prin încheierea de ședință din 2.02.2005, instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică pentru identificarea imobilului ce face obiectul litigiului față de actele de proprietate ale reclamanților și înscrisurile depuse de Consiliul Local.

Pentru a putea răspunde obiecțiunilor formulate de apelanți la raportul de expertiză, s-a solicitat de către d-na expert să se pună în vedere Primăriei să depună la dosar o copie a planului cadastral al zonei.

Față de adresa nr. 14056/9.01.2006 a Consiliului Local în sensul că planul cadastral nu a fost întocmit, drept pentru care acesta nu poate fi pus la dispoziția expertului, curtea de APEL CONSTANȚA prin încheierea din 17.01.2006 a suspendat judecata apelului în temeiul art. 155 Cod pr. civilă.

Cauza a fost repusă pe rol la 14.05.2008, avându-se în vedere că planul cadastral a fost depus la dosar, iar apelanții au formulat noi obiecțiuni la suplimentul de expertiză tehnică imobiliară.

Prin încheierea din 21.01.2008 Curtea de APEL CONSTANȚAa suspendat din nou judecata apelului în baza art. 1551Cod pr. civilă, constatându-se că, în lipsa planului cadastral al orașului, expertul nu poate răspunde la obiecțiunile reclamanților întrucât nu poate stabili cu exactitate suprafața corectă de teren existentă la fața locului.

La data de 3.02.2009, în conformitate cu dispozițiile art. 252 al.1 Cod pr. civilă s-a întocmit referat pentru constatarea perimării apelului. Dosarul a fost repus pe rol, iar la termenul de judecată din 29.04.2009 instanța a rămas în pronunțare asupra sesizării de perimare a apelului.

Cu privire la sesizarea de perimare a apelului reține următoarele:

Art. 248 al.1 Cod pr. civilă prevede că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Așadar, perimarea operează dacă, din vina părții, cauza a rămas în nelucrare în timpul prevăzut de lege.

Suspendarea prevăzută de art. 1551Cod pr. civilă este un caz de suspendare legală facultativă. Prin încheierea de suspendare a judecății, procesul rămâne în nelucrare. În acest caz, ca și în situația suspendării voluntare a judecății, data la care s-a dispus suspendarea constituie momentul de la care începe să curgă termenul de perimare și numai pentru celelalte cazuri de suspendare legală a judecății - art. 243, art. 244 Cod pr. civilă - termenul de perimare se suspendă pe perioade diferite, în funcție de distincțiile care se fac în art. 250 Cod pr. civilă.

În cazul de suspendare legală facultativă prevăzut de art. 1551Cod pr. civilă, judecata se reia prin cererea de redeschidere a judecății formulată de reclamant, dacă acesta a îndeplinit obligația menționată în încheierea prin care

s-a dispus suspendarea ( art. 1551al. 2 ).

În speță, apelanților reclamanți le-a fost comunicată încheierea de suspendare, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare existente la dosarul cauzei - filele 48-49, însă nu au exercitat calea de atac a recursului pe durata suspendării, conform art. 2441Cod pr.civilă.

Ori, aspectele invocate în dezbaterile asupra incidenței perimării urmau a face obiect al recursului formulat împotriva încheierii de suspendare, iar demersurile efectuate de către apelanții reclamanți puteau fundamenta o cerere de repunere a cauzei pe rol, până la împlinirea termenului de perimare.

În cauză, Primăria orașului a adus la cunoștința instanței cu adresa nr. R 5752/21.04.2008 că a fost întocmit planul cadastral pentru suprafața de 1287. întrucât numai această suprafață este proprietatea orașului. Au fost anexate, în copie, planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate nr. cadastral 2159 și adresa nr. 1015/16.01.2008 referitoare la vecinătățile imobilului.

Aceste informații, referitoare la vecinătățile imobilului revendicat, proprietarii, forma legală de deținere și suprafețele acestor vecinătăți, materializate în adresa nr. 1015/16.01.2008, au fost trimise și apărătorului apelanților reclamanți, astfel cum rezultă și din adresa transmisă prin fax sub nr. 1015/16.01.2008.

În atare situație, apelanții reclamanți aveau posibilitatea ca, înăuntrul termenului de perimare, să formuleze cerere în condițiile art. 1501al.2 Cod pr. civilă și să solicite reluarea judecării procesului, pe baza documentației emise.

Cum de la data suspendării apelului - 21.01.2008 - apelanții reclamanți nu au stăruit în continuarea judecății, vreme de un an neîndeplinind nici un act de procedură prin care să se reia judecata suspendată, instanța va reține că nu se vor putea reitera, după împlinirea termenului de perimare, aspecte care țin de legalitatea sau oportunitatea soluției de suspendare.

Pentru considerentele arătate, se va admite sesizarea și se va constata perimat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite cererea de perimare a apelului.

Constată perimat apelul civil formulat de apelanții reclamanți și, domiciliați în B,-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de C, cu sediul în C, b-dul -, nr. 18, CONSILIUL LOCAL, ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, jud. împotriva sentinței civile nr. 690 din 27.05.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr. 3704/2004.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 aprilie 2009.

Președinte, Judecător,

- - Grefier, - -

- -

Jud.fond

Red.dec.gref.

8 ex./1.06.2009

Președinte:Mihaela Ganea
Judecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Constanta