Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 116

Ședința publică din data de 9 februarie 2010

PREȘEDINTE: Violeta Stanciu

JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan

- C -

Grefier - - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele, domiciliată în com., sat de,-, județul D, domiciliată în com., sat de,-, județul D, de pârâtul, domiciliat în com.,-, județul D -moștenitor def. -decedată pe parcursul procesului, împotriva deciziei civile nr. 91 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele, domiciliată în com., județul D, domiciliată în com., sat de,-, județul D, moștenitoare a defunctei.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în șdința publică din data de 2 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 9 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Asupra recursurilor civile de față:

Prin sentința civilă nr.1183/ 30.11.2006 pronunțată în dosarul nr.1807/ 2005 al Judecătoriei Moreni, s-a respins acțiunea reclamantelor, domiciliată în comuna, sat de,-, jud.D și, domiciliată în comuna, sat de,-,jud.D, în contradictoriu cu pârâții, și, domiciliați în comuna, jud.

S-a admis cererea reconvențională a pârâților și, ambii domiciliați în comuna, jud.

S-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.70/ 24.03.2004, emis în dosarul succesoral nr.64/ 2004 al Biroului Botarului Public -M, județul D, precum și actul de partaj voluntar nr.671/24.03.2005 încheiat de același birou notarial.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că cele două reclamante au chemat în judecată pe, sora lor, și pe fiul acesteia, solicitând ca aceștia din urmă să le lase în deplină proprietate și posesie terenul de 1400 mp. situat pe raza comunei, pct.

" ", jud.D, care le-ar fi revenit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr.671/ 24.03.2005, act care, alături de certificatul de moștenitor nr.70/ 24.03.2004, nu l-au avut ca parte pe astfel încât s-a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă.

Cu privire la s-a constatat că aceasta a cumpărat terenul în litigiu de la prin chitanța din anul 1989, teren pe care și-a edificat un imobil de locuit aflat în prezent în posesia fiului său.

În ceea ce privește cererea reconvențională s-a constatat că reclamanta a cunoscut faptul că tatăl său a înstrăinat o suprafață de 250 mp. către pentru ca acesta să-și edifice o casă astfel că, față de concluziile raportului de expertiză s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.70/ 24.03.2004 și a actului de partaj succesoral nr.64/ 2004.

Această hotărâre a fost schimbată în tot prin decizia civilă nr.388 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să respecte dreptul de proprietate al reclamantelor asupra terenului de 1726 mp. a fost respins capătul de cerere referitor la ridicarea construcțiilor și a fost respinsă cererea reconvențională.

Prin decizia civilă nr.1279/ 11.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- a fost casată în parte decizia tribunalului numai în ceea ce privește soluționarea acțiunii principale pentru suplimentarea probatoriilor, fiind menținute dispozițiile referitoare la soluționarea cererii reconvenționale.

Rejudecând cauza în apel s-a dispus și s-a efectuat o nouă expertiză tehnică judiciară prin care s-au identificat suprafețele de 4000 mp.( 4.088 mp. gosiți pe tgeren) cumpărați la data de 10.07.1960 prin înscris sub semnătură privată și suprafața de 250 mp. din acești 4000 mp. ocupați de.

Prin decizia civilă nr. 91/11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis apelul declarat de apelantele - reclamante și, împotriva sentinței civile nr.1183/30.11.2006, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr.1807/2005, în contradictoriu cu intimații - pârâți, -DECEDATĂ cu moștenitorii și.

S-a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să respecte dreptul de proprietate al reclamantelor asupra terenului de 1726 mp situat în punctul "" având ca vecini pe, Pârâul, și Drumul Județean M - P, identificat prin raportul de expertiză întocmit de inginer.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul și s-a constatat nulitatea aceleași cereri față de, decedată.

S-a respins capătul de cerere al reclamantelor referitor la ridicarea construcțiilor de pe teren.

Au fost obligați intimații la plata sumei de 1.800 lei cheltuieli de judecată către apelante, reprezentând onorariu avocat, onorariu expert și taxe judiciare de timbru.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert pârâtul a deținut o suprafață de 1726 mp. din terenul de 2400 mp. al reclamantelor astfel că, în raport de dispozițiile art.480 Cod civil, s-a admis acțiunea în revendicare cu privire la această suprafață de teren, suprafață rezultată din măsurători de specialitate, astfel încât aceasta a fost avută în vedere de instanță, și nu cea aproximativă indicată de reclamanți în acțiune.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâtul nu avea calitate procesuală pasivă cât timp acesta ocupa fără drept terenul proprietatea reclamanților.

Cu privire la cererea de ridicare a construcțiilor aceasta a fost respinsă deoarece reclamanții au avut cunoștință de edificarea lor și au acceptat în lotul lor,atribuit prin partaj voluntar, terenul cu construcții, motiv pentru care constructorul a fost considerat de bună credință în raport de dispozițiile art.494 alin.3 Cod civil.

Conform deciziei de casare au fost menținute dispozițiile privind respingerea cererii reconvenționale.

Împotriva menționatei decizii au declarat recurs în termen legal reclamantele și, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-au in vocat dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8,9 Cod procedură civilă.

Recurentele-reclamante și, au arătat că un prim motiv de recurs vizează contradicțiile existente între motivarea și dispozitivul hotărârii. Din redactarea considerentelor deciziei, rezultă că

instanța a dispus admiterea apelului pentru întreaga suprafață din actul de partaj voluntar, inclusiv pentru suprafața de 250 mp. ocupată de construcțiile recurentului, apreciindu-se că nu există act de proprietate aparținând pârâtului-intimat ce ar sta la baza admiterii apelului doar pentru suprafața de teren aflată în continuarea construcțiilor acestuia (1726 mp.), considerându-se că acest teren de 250 mp. ar aparține reclamantelor. Dar, atunci când dispune, instanța de apel respinge apelul părților sale cu privire la acești 250 mp. Pentru clarificarea situației, s-a formulat o cerere de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei, prin care s-a identificat suprafața de 1726 mp.

Au solicitat a se avea în vedere planșa foto depusă la dosar, din care rezultă că există o poartă pe o lungime de 3,40 ce face accesul către terenul-grădină al recurentelor-reclamante, intenția acestora fiind aceea de a avea acest acces, precum și faptul că deja ele au renunțat la dărâmarea construcției recurentului.

Au considerat că instanța a greșit prin neacordarea întregii suprafețe de teren, inclusiv a celei de 250 mp. Și au solicitat admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Recurentul-pârât consideră decizia instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică.

In esență, a arătat că nelegal a fost obligat la respectarea dreptul de proprietate al reclamantelor privind suprafața de 1726 mp. din pct. "". În urma expertizei efectuate, s-a stabilit că suprafața totală din acest punct, cumpărată de autorul lui, este de 4088 mp. din care el cu sora deține 2112 mp. iar reclamantele dețin în indiviziune 1726 mp. A arătat că trebuie observat că reclamantele au precizat că revendică suprafața de 1400 mp. suprafață în care este inclus și terenul pe care se află edificate încă din 1990, imobilele în care locuiește recurentul cu familia. La fila 23 dosar tribunal se află un contract de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat terenul soției lui, or, în acest caz trebuia să se constate lipsa calității procesuale a lui.

De asemenea a arătat că a făcut dovada că autorii săi au cumpărat de la, conform înscrisului numit "antecontract de vânzare-cumpărare" încheiat în 1989, suprafața de 250 mp. identificată și de expert, teren pe care, în baza autorizației de construcție din 1990, a fost edificat un imobil, terenul fiind unul și același cu terenul ce-l deține recurentul. În aceste condiții reclamantele nu mai pot solicita a rămâne proprietare pe această suprafață de teren.

Pentru motivele detaliat depuse în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamante, a solicita a fi respins ca nefondat, acesta fiind fondat pe erorile materiale strecurate în decizia instanței de apel, erori care însă au fost îndreptate. A solicitat cheltuieli de judecată.

Recurentele-reclamante, față de recursul declarat de pârât, au solicitat a fi respins potrivit susținerilor din întâmpinare. Nu se mai poate discuta acum despre vecinătățile unui teren, stabilite cu autoritate de lucru judecat. Suprafața identificată este cea dintre punctele A- B -hașurată.

Intimata-pârâtă a arătat că imobilul-casă și magazia sunt așezate pe locul surorilor și. A lăsat la aprecierea instanței cu privire la recursurile formulate.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va constata și reține că:

Este nefondat recursul reclamantelor și va fi respins ca atare având în vedere următoarele considerente:

Nu există contradicții între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia întrucât așa cum rezultă din motivarea acesteia ( fila 71 verso), la admiterea apelului cu consecința admiterii în parte a acțiunii în revendicare formulată de reclamante, instanța a avut în vedere constatările raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. în sensul că pârâtul deține din terenul aparținând reclamantelor conform actului de partaj voluntar suprafața de 1726 mp.

Prin cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei pronunțată în apel, reclamantele au solicitat să se precizeze în mod exact suprafața de teren pe care s-a admis apelul dar și vecinătățile întrucât cele menționate sunt cele din actul de partaj voluntar ceea ce presupune că admiterea apelului a privit întreaga suprafață de teren înscrisă în acest act.

Instanța lămurește prin încheierea pronunțată la data de 20 mai 2009 dispozitivul deciziei în sensul că, vecinătățile suprafeței de 1726 mp identificată prin raportul de expertiză sunt cele menționate în lucrarea întocmită.

În aceste condiții atât decizia cât și încheierea pronunțată de tribunal sunt corecte, instanța având în vedere probatoriul administrat în cauză în faza de rejudecare, cu respectarea dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă.

Nu poate fi primită susținerea recurentelor-reclamante în sensul că se impunea a se admite acțiunea în revendicare inclusiv pentru suprafața de 250 mp ocupată cu construcțiile pârâtului în condițiile în care pentru acest teren la 1 decembrie 1989 între și s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare și ulterior autorii pârâtului și au edificat imobilele aflate în prezent în posesia pârâtului.

De altfel, prin întâmpinarea depusă în fața instanței de recurs la motivele invocate de pârât și care s-au finalizat cu trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecare ( filele 13-15 dosar recurs) intimatele-reclamante arată în mod expres că nu au înțeles să mai susțină capătul de cerere vizând demolarea construcțiilor edificate pe terenul care le revenea conform actului de partaj voluntar tocmai pentru a nu acutiza tensiunile generate de pârât prin blocarea căii de acces către terenul agricol al reclamantelor.

În raport cu cele mai arătate, Curtea constată că recursul declarat de reclamante este nefondat și în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă,va fi respins ca atare.

Nefondat este și recursul declarat de pârâtul.

În esență critica invocată de recurentul pârât vizează greșita admitere a acțiunii în revendicare formulată de reclamante în condițiile în care atât din constatările raportului de expertiză întocmit în cauză în faza de rejudecare cât și din chiar susținerile reclamantelor rezultă că suprafața de teren respectivă este deținută de acestea.

Susținerile pârâtului-recurent sunt nefondate.

În speță, tribunalul ca instanță de apel d e rejudecare, respectând dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă a procedat la completarea raportului de expertiză întocmit inițial de expert pentru a se stabili suprafața de teren ce a făcut obiectul partajului voluntar precum și terenul revendicat de reclamante și cel aflat în posesia pârâtului.

Din completarea la raportul de expertiză ing. rezultă cu certitudine că suprafața de teren ce a făcut obiectul partajului voluntar între reclamante este de 1726 mp notată pe schița de plan cu4= S deținut în indiviziune de reclamante.

Raportat la încheierea prin care instanța de apel a dispus lămurirea dispozitivului cu privire la vecinătățile terenului pentru care s-a admis acțiunea în revendicare este evident că instanța de apel a avut în vedere punctele stabilite prin expertiza întocmită de ing..

De altfel, prin răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul-pârât la recursul reclamantelor ( filele 29-32 dosar recurs) solicitând respingerea recursului acestora, acesta susține că față de vecinătățile stabilite prin încheierea privind lămurirea dispozitivului deciziei în apel, suprafața de teren reală este aceea de 1726 mp.

În considerarea celor mai arătate, Curtea constată că legalitatea deciziei atacate nu este afectată motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele, domiciliată în com., sat de,-, județul D, domiciliată în com., sat de,-, județul D, de pârâtul, domiciliat în com.,-, județul D -moștenitor def. -decedată pe parcursul procesului, împotriva deciziei civile nr. 91 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele, domiciliată în com., județul D, domiciliată în com., sat de,-, județul D, moștenitoare a defunctei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010.

Președinte JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan

- - - - C -

Grefier,

- -

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red./

Tehnored./grefier

7 ex./12 febr, 2010.

1807/2005- Judecătoria Moreni

a- - Tribunalul Dâmbovița

Președinte:Violeta Stanciu
Judecători:Violeta Stanciu, Eliza Marin Constanța Ștefan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Ploiesti