Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 12
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S, domiciliat în comuna, sat de M,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1931/4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--5, sector 5, GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1 și PREȘEDINTELE ROMÂNIEI cu sediul în B, Palatul, B-dul. -, nr. 1-3, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a României prin consilier juridic, potrivit delegației de asistență juridică aflată la fila 20 dosar, lipsă fiind intimații-pârâți Guvernul României și Președintele României.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus de către intimatul -pârât Ministerul Apărării Naționale întâmpinare la motivele de apel.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale către apelantul-reclamant.
Curtea din oficiu, față de obiectul pricinii și valoarea pretențiilor apelantului-reclamant, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea în fond a cauzei și acordă cuvântul pe excepție.
Apelantul-reclamant S, având cuvântul, arată că în opinia sa Tribunalul Dâmbovițaa fost competent să soluționeze pricina. Precizează că valoarea pretențiilor sale se ridică la 240 000 000 lei vechi, respectiv 24.000 lei noi.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea excepției, admiterea apelului,anularea deciziei civile nr. 1971/4 nov. 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Târgoviște. Susține că Judecătoria Târgoviște era competentă raportat la valoarea pretențiilor și față de temeiul juridic invocat, respectiv răspunderea civilă delictuală.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2009 sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale, Guvernul României și Președintele României, la plata sumei de 24.000 lei reprezentând despăgubiri ca urmare a faptului că a efectuat 24 de luni de stagiu militar deși era căsătorit și avea un copil minor, fiind unic întreținător de familie.
La dosarul cauzei s-au depus, în copii: certificatul de căsătorie, adeverința nr.75887/ 28.03.1970 pentru, certificat de deces al acestuia, certificat de deces al mamei reclamantului, certificat de naștere al fiicei reclamantului, din 21.06.1959, adeverința nr.2333/ 18.12.1969 privind situația militară a reclamantului, fișa de evidență nr.41414 a reclamantului și o serie de răspunsuri de la diverse instituții ale statului.
La data de 27.07.20069 Guvernul României a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că reclamantul nu a arătat care sunt drepturile subiective prevăzute de lege încălcate de acesta având în vedere că Guvernul României are atribuții privind conducerea generală a administrației publice, iar în litigiul dedus judecății nu se contestă legalitatea unui act administrativ al acestei autorități.
La data de 28.08.2009 și Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei taxei de timbru, care între timp a rămas fără obiect deoarece taxa judiciară de timbru s-a achitat prin chitanța nr.-/ 28.08.2005, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece despăgubirile solicitate de reclamant privesc perioada 1959-1961, acțiunea fiind formulată după expirarea termenului de 3 ani.
Prin sentința civilă nr. 1931/4 nov. 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
A respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale a României, Guvernul României și Președintele României.
A respins excepția privind netimbrarea cererii de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, că reclamantul nu a motivat, în acțiunea sa, calitatea de pârât a acestuia, având în vedere că a chemat în judecată și Ministerul Apărării Naționale pentru acordarea de despăgubiri pentru stagiul militar efectuat în perioada 20.10.1959-17.11.1961.
De altfel, potrivit art.11 din Legea nr.90/ 2001- modificată, pentru organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, acesta a avut ca atribuții conducerea administrației publice, inițierea de proiecte de lege, emiterea de hotărâre pentru punerea în excepție as legilor, elaborat proiectul de legi a bugetului de stat, aprobă strategii și programe de dezvoltare economică, negociază trate, controlează activitatea ministerelor, etc.
S-a constatat așadar că nu a existat nicio legătură de cauzalitate între efectuarea stagiului militar, ca faptă cauzatoare de prejudiciu, și instituția Guvernului ca persoană care ar fi răspunzătoare de această faptă.
Prin urmare, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Guvernului a fost admisă.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale și aceasta a fost admisă deoarece, potrivit art.1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
In conformitate cu dispozițiile art.3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la momentul când reclamantul a cunoscut atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
In cauza de față, fapta cauzatoare de prejudiciu a fost încorporarea reclamantului ce a avut loc în perioada 1959-1961, termenul de 3 ani fiind împlinit în anul 1964.
Ca atare, termenul de prescripție a dreptului la acțiune a fost cu mult depășit și acțiunea a fost respinsă ca o consecință a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune.
Împotriva susmenționate sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul S criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență a susținut apelantul că din ordinul Comandantului Comisariatului Județului D timp de patru ani, respectiv în perioada 1968-1971, a instruit 80 de tineri soldați la G și de Schimb
A mai arătat apelantul că mama sa, văduvă, precum și cei trei copii ai săi rămași orfani de tată, printre care și apelantul, nu au primit niciun ajutor din partea Statului Român.
Susține apelantul-reclamant că în anul 1958 s-a căsătorit, iar în anul 1959 a avut primul copil. Familia sa era formată din patru membrii, astfel că nu ar fi trebuit să satisfacă stagiul militar, fiind întreținător de familie.
A mai arătat apelantul că pentru cei doi ani de stagiu militar la care a fost obligat Ministerul Apărării Naționale trebuie să fie obligat plătească.
Curtea, examinând excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea în primă instanță a cauzei, invocată din oficiu în ședința publică din data de 26.01.2010, constată că aceasta e întemeiată din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. b proc.civ. judecătoria are competența de a judeca în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei. Raportat la acest text legal,având în vedere că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 24 000 lei Ron pentru prejudiciul pe care pretinde că l-ar fi suferit prin efectuarea stagiului militar, în baza art. 297 proc.civ Curtea va admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu,va admite apelul declarat de reclamantul S, împotriva sentinței civile nr. 1931/4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, va anula această sentință și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Târgoviște.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu.
Admite apelul declarat de reclamantul S, domiciliat în comuna, sat de M,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1931/4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--5, sector 5, GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 1 și PREȘEDINTELE ROMÂNIEI cu sediul în B, Palatul, B-dul. -, nr. 1-3, sector 6.
Anulează sentința civilă nr. 1931/4 nov. 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Târgoviște.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - C -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
6 ex/ 23.02.2010
f-- Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Constanța Pană
