Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 12

Ședința publică de la 10 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Olariu

JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu

Grefier: - -

S-a luat în examinare cererea de apel formulată de și împotriva sentinței civile nr. 834 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații și Cabinetul de și Ginecologie și intimata chemată în garanție Societatea de asigurare și reasigurare Astra SA, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta asistată de avocat care răspunde și pentru apelantul și avocat ce substituie pe avocat pentru intimații și Cabinetul de Obstetrică și Ginecologie, lipsă fiind reprezentantul intimatei chemată în garanție Societatea de Asigurare și Reasigurare Astra SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al șaselea termen de judecată; nu se solicită judecata în lipsă.

Avocat pentru intimații și Cabinetul de Obstetrică și Ginecologie depune la dosar delegație de substituire a avocatului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.

Avocat pentru apelanții și având cuvântul, solicită admiterea apelului pentru considerentele expuse în motivele de apel formulate și concluziile orale susținute la termenul anterior, având în vedere înscrisurile anexate ce emană atât din România, cât și din străinătate cu privire la situația invocată pentru repunerea în termenul de prescripție.

Solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.

Avocat pentru intimații și Cabinetul de Obstetrică și Ginecologie având cuvântul, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul arată că cererea de apel formulată de și vizează trei critici cu privire la sentința instanței de fond.

Astfel, una din critici se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut culpa reclamanților ce nu poate fi invocată ca motiv de repunere în termen în cazul prescripției extinctive, critică ce nu este întemeiată, având în vedere că acțiunile reclamanților nu excludeau posibilitatea ca aceștia să introducă și o acțiune civilă în pretenții în termenul de 3 ani. Așa cum reclamanții au formulat plângeri penale și plângeri la Colegiul Medicilor, în aceeași măsură aceștia puteau formula și o acțiune civilă în pretenții.

Articolul 19 alineat 2 din Decretul nr. 167/1958 prevede instituția repunerii în termenul de prescripție pentru cazuri temeinic justificate și în condițiile în care reclamanții au avut posibilitatea formulării de plângeri penale și plângeri care să atragă răspunderea disciplinară, aveau posibilitatea să formuleze și acțiune civilă în justiție. De altfel aceștia au fost asistați de un apărător care a știut ce trebuie să facă.

Solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Solicită și amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Avocat pentru apelanți având cuvântul în replică, susține că raportat la dispozițiile textuale ale Decretului nr. 167/1958, instituția repunerii în termenul de prescripție operează pentru cazuri temeinic justificate, însă cazul temeinic justificat este lăsat la aprecierea instanței, fără ca textul legal să facă alte distincții.

Solicită ca instanța să analizeze impedimentele ce au determinat depășirea termenului de prescripție prin prisma dreptului și umanității, avându-se în vedere că minora a suferit trei intervenții chirurgicale majore și reclamanții nu au avut posibilitatea să formuleze și un demers civil.

Precizează că apelanții au beneficiat de asistență juridică gratuită din partea avocatului.

Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA DE APEL:

Prin sentința civilă nr. 834/13 mai 2009 Tribunalului Iașia respins cererea de repunere în termenul de prescripție formulată de reclamanții și -.

A respins ca fiind prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în nume propriu și pentru fiica lor minora, toți cu domiciliul ales la cabinet avocat cu sediul în I, șos. -, nr. 155 în contradictoriu cu pârâții cu domiciliul în I, șos. -, nr. 4,. 590,. A,. 1. 21 și Cabinetul Obstetrică și Ginecologie, cu sediul în I, șos. -, nr. 4, având ca obiect daune materiale și morale.

A respins cererea de chemare în garanție a Societății de Asigurare și Reasigurare Astra cu sediul în B,-, sect. 1 formulată de pârâta .

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că acțiunea formulată de și - în nume propriu și pentru fiica minoră de obligare a pârâtei și a Cabinetului de Obstetrică și Ginecologie I la daune materiale și morale este prescrisă.

A reținut tribunalul că reclamanții au precizat că momentul de la care încep să curgă daunele morale și materiale solicitate este de02 februarie 2004, data nașterii fiicei.

În cauză termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 a fost împlinit la data de 02 februarie 2007.

Chiar dacă s-ar lua ca punct de plecare în calcularea termenului de prescripție Decizia nr. 192/06 decembrie 2004, termenul în care reclamanții puteau formula cerere de reparare a pagubei era 06 decembrie 2007.

Totodată s-a mai reținut că nu sunt motive de repunere în termen, culpa reclamanților nu poate fi invocată ca și motiv de repunere în termen.

Împotriva sentinței civile nr. 834/13 mai 2009 Tribunalului Iași au declarat apel și -.

Se critică sentința primei instanțe pentru următoarele considerente:

- aspectul reținut de instanța de fond referitor că nu poate fi invocată ca motiv de repunere în termen culpa reclamanților, nu corespunde textului legal care reglementează repunerea în termenul de prescripție;

Astfel, art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 prevede instituția repunerii în termenul de prescripție pentru "cazuri temeinic justificate", fără a face vreo distincție după cum depășirea termenului de prescripție este din culpa sau fără culpa petentului. Cazul temeinic justificat este lăsat la aprecierea instanței fără ca textul legal să facă alte distincții. constante ale reclamanților-apelanți de a normaliza prin intervenții chirurgicale repetate anatomia minorei, au fost cauzele temeinic justificate care în sensul dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 au determinat depășirea termenului de prescripție.

La finalul lunii martie 2008, la 19.03.2008 din fișa de consultație de la clinica din Budapesta s-a concluzionat că este inutilă orice intervenție chirurgicală. Raportat la acest moment s-a formulat cererea de repunere în termen și cererea de chemare în judecată.

Apelul formulat este neîntemeiat.

În speță, reclamanții prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Iașisub nr. 6762/245/08.04.2008au solicitat în contradictoriu cu pârâtele și Cabinetul de Obstetrică și Ginecologie I daune morale și materiale pentru fiica minoră, urmare a prejudiciului creat de pârâta.

În petitul acțiunii s-a susținut de reclamanți că reclamanta a rămas însărcinată și s-a adresat Cabinetului privat de Obstetrică, Ginecologie și Generală I pentru urmărirea evoluției sarcinii, fiind preluată de în calitate de medic primar obstetrică ginecologie. La data de 02 februarie 2004, reclamanta a dat naștere minorei care s-a născut cu o malformație locomotorie gravă ce ar fi putut fi observată de un medic cu competențe în ecografie.

Până la data introducerii acțiunii în instanță08 aprilie 2008reclamanții au sesizat Colegiul Medicilor din I și au făcut eforturi constante de a normaliza prin intervenții chirurgicale repetate anatomia minorei.

Pe parcursul judecării cauzei, față de excepția prescripției dreptului la acțiune invocată, de precizările făcute de reclamanți (fila 136 dosar) că momentul de la care încep să curgă daunele morale și materiale este momentul nașterii minorei02 februarie 2004și că termenul de prescripție de 3 ani potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 este împlinit la 02 februarie 2007, s-a solicitat de către reclamanți repunerea în termenul de prescripție extinctivă. Potrivit art. 19 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, instanța judecătorească poate în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar, din oficiu, judecarea acțiunii.

Prin cauze temeinic justificate la care se referă art. 19 din Decretul nr. 167/1958 se înțeleg acele împrejurări obiective - care fără a constitui cazuri de forță majoră sunt apreciate de instanță ca fiind de natură să împiedice pe titular să-și exercite dreptul la intentarea acțiunii.

Or, instanța constată că anterior împlinirii termenului de prescripție, reclamanții au sesizat Colegiul Medicilor din I pentru culpa pârâtei, a fost emisă Decizia nr. 192/07 decembrie 2004 iar apoi instanța de judecată prin hotărâre irevocabilă decizia nr. 232/06.11.2006 a Curții de Apel Iașia desființat hotărârea comisiei de disciplină din cadrul Colegiului Medicilor, constatând că nu există o culpă medicală a pârâtei.

Reține Curtea că odată cu plângerile pe care reclamanții le-au făcut împotriva pârâtei potrivit legislației penale, nu exista niciun impediment să promoveze și prezenta acțiune civilă în termenul de prescripție prev. de art. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Adresa din 19.03.2008 din Budapesta nu poate constitui motiv de repunere în termenul de prescripție, controalele medicale efectuate pentru minora nu i-au împiedicat pe reclamanți să-și exercite dreptul la intentarea acțiunii.

În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă se va respinge apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul formulat de și - împotriva sentinței civile 834 din 13.05.2009 a Tribunalului Iași pe care o păstrează.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 Februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

23.02.2010

2 ex.

Președinte:Viorica Olariu
Judecători:Viorica Olariu, Cristiana Angelescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Iasi