Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1214/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1214
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta - și pârâți G, și, împotriva deciziei civile nr.207 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta de reclamantă - personal și asistată de avocat, lipsind recurenții pârâți G, și, intimatul reclamant și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea recursurilor cu 54 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar, fiecare, după care:
Avocat, pentru recurenta reclamantă -, a depus chitanța nr. 2947/13.10.2009 și timbru judiciar de lei pentru a face dovada achitării taxei de timbru.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursurilor, punând în discuție excepția netimbrării recursului formulat de pârâții G, și.
Avocat, pentru recurenta reclamantă -, a susținut că Tribunalul Gorj, în mod greșit a respins apelul reclamantei ca nefondat deoarece din probatoriul administrat a rezultat că acel șanț colector nu exista în schițele cadastrale ale Primăriei, prezumând că acesta a fost edificat de pârâți, pe proprietatea reclamantei, pentru a-și proteja imobilele construite. Dezvoltând oral motivele scrise, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel, spre rejudecare, pentru a se stabili cine a edificat șanțul colector și dacă acesta poate fi mutat pe proprietatea pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârâții G, și, a solicitat a se anula ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 4282 din data de 12.12.2008, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta -, împotriva pârâților G, și.
Au fost obligați pârâții G, să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în comuna, sat, județul G, în suprafață de 15,22 mp, având forma unui triunghi, cu baza la - drumul comunal - de 0,40, cu vecinii N - rest proprietate reclamantă, S-V - teren proprietatea pârâților, E - drum comunal.
Au fost obligați aceeași pârâți să monteze geamuri la ferestrele de vedere amplasate pe latura de nord a imobilului casă de locuit, pivniței și bucătăriei, proprietatea acestora.
A fost respinsă cererea privind pretențiile și obligarea pârâților să-și dreneze apele fluviale.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Au fost obligați pârâții G, la plata sumei de 409,96 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarea stare de fapt și de drept;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești, sub nr-, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâții G, și, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați aceștia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren situat în punctul, lat de 1. spre sud și de 150 din șosea până în matcă, obligarea pârâților la plata sumei de 500 lei, să fie obligați să-și dreneze apele pluviale pe terenul lor, și să-și demonteze cele trei ferestre de vedere.
Prin contractul de vânzare încheiat la data de 24.08.1936, autoarea reclamantei, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu lățimea de 18, din șoseaua comunală până în, vecin la răsărit cu șoseaua comunală, la apus matca, la miazăzi cu moștenitori și Gh., la miazănoapte cu moștenitorii, iar pârâții G, dețin gospodărie învecinată cu terenul reclamantei, pe care au împrejmuit-o cu gard, în suprafața împrejmuită fiind inclusă și suprafața de 15,22. din terenul reclamantei, stare de fapt ce rezultă din raportul de expertiză, cu completările ulterioare, întocmit în cauză de expert tehnic.
Instanța a reținut ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâților la despăgubiri reprezentând prejudiciul cauzat prin distrugerea gardului, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzută de art.998-999 Cod civil, reclamanta nu a dovedit existența faptei ilicite a pârâților, sarcină ce îi incumbă potrivit art.1169 Cod civil.
S-a constatat ca neîntemeiată și cererea de obligare a pârâților de drenare a apelor pluviale, din concluziile raportului de expertiză rezultând că aceștia nu au efectuat lucrări prin care să deverseze apele pluviale de pe proprietatea lor spre proprietatea reclamantei, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile prevăzute de art.578 Cod civil.
Ca o consecință a admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, a fost respinsă acțiunea față de pârâtul, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și acțiunea formulată de reclamantul, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta - și pârâții G, și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată. A susținut că greșit prima instanță a respins capetele de cerere privind obligarea pârâților să-și dreneze apele pluviale ce se scurg pe terenul proprietatea sa și că șanțul ce desparte limitele de proprietate ale părților, se află exclusiv pe proprietatea sa, existând posibilitatea să-și dreneze apa pe terenul lor.
Prin decizia civilă nr.207 din 10 iunie 2009, au fost respinse ca nefondate apelurile civile declarate de reclamantă și pârâți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, din probele administrate, nu rezultă că pârâții au efectuat lucrări prin care să deverseze apele pluviale de pe proprietatea lor spre cea a reclamantei, expertul reținând că este vorba despre un șanț pe o lungime din drum până la marca, pentru preluarea apelor, iar când debitul din ploi este foarte mare se impune numai curățarea periodică a șanțului de către părțile din proces.
Excepția prescripției achizitive invocată de către pârâții G, și pentru prima dată în apel, susținându-se că terenul reclamantei îl folosesc de peste 30 de ani, în mod public, pașnici, neîntrerupt și sub nume de proprietar a fost considerată nefondată întrucât din probele administrate în apel nu rezultă că pârâții au dobândit prin uzucapiune proprietatea asupra terenului revendicat, ei având obligația să administreze dovezi potrivit dispoz.art.11 și 9 civ. din care să se constate că împreună cu autorii lor au posedat bunul și că au dobândit dreptul de proprietate prin prescripția achizitivă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta - și pârâții G, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta - consideră că, în mod greșit instanța de apel a respins unele capete de cerere în situația în care, din probatoriul administrat în cauză a rezultat fără echivoc că acel șanț colector nu există în schițele cadastrale ale Primăriei (adresa nr.2942/15.10.2008), rezultând astfel motivări contradictorii și străine de natura pricinii.
instanțelor de fond și de apel sunt foarte sumare în fapt și în drept și reprezintă o minus petita, referitor la plata despăgubirilor civile la care pârâtul nu a fost obligat, fiind îndeplinite cumulativ toate cerințele esențiale (prejudiciu, faptă ilicită, legătura de cauzalitate) pentru a răspunde delictual.
Recurenții pârâți G, și au criticat faptul că instanțele nu au avut în vedere marile neconcordanțe dintre actele de proprietate depuse în cauză, din analiza cărora rezultă cu certitudine că pârâții și G sunt proprietarii terenului revendicat și că, greșit a fost aplicată legea privind servitutea de scurgere a apelor naturale prin uzucapiunea de lungă durată, în speță fiind întrunite condițiile cerute de dispoz.art.623 civ.
Recursul formulat de către reclamanta - este nefondat.
Prin adresa nr.2942/15 oct.2008, emisă de către Primăria -jud.G, invocată în recurs de către reclamantă, se arată că, pe proprietatea acesteia există un șanț colector pentru scurgerea apelor pluviale, acest șanț nefiind evidențiat în hărțile cadastrale existente la nivelul Primăriei, iar vechimea șanțului colector nu se cunoaște.
De asemenea, nu se cunoaște nici faptul invocat de către recurentă și nedovedit conform art.1169 Cod civ. că, pârâții au săpat acest șanț colector pe proprietatea reclamantei recurente pentru a-și proteja imobilele edificate.
Instanța de apel, în conformitate cu dispoz.art.295 Cod pr. civ. a verificat în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, intrând în concret în cercetarea fondului.
Astfel, instanța de fond s-a pronunțat asupra petitului privind obligarea pârâților la despăgubiri civile reprezentând prejudiciul cauzat prin distrugerea gardului, și l-a respins motivând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale prev.de art.918-989 civ.
De asemenea, și celelalte petite au fost respinse argumentat juridic de ambele instanțe de judecată, astfel că nu poate fi primită critica întemeiată pe dispoz.art.304 pct.7 și 9 Cod pr. civ.
Referitor la pronunțarea minus petita motivată doar prin faptul că instanțele nu au argumentat în fapt și în drept soluțiile date petitelor mai sus arătate, critica nu poate fi acceptată având în vedere că instanțele, conform și considerentelor de mai sus, au avut în vedere, la pronunțarea soluției, toate capetele de cerere invocate de către reclamanți, în speță nefiind astfel incidente dispoz.art.304 pct.6 Cod pr. Civ.
Nu se poate reține nici lipsa motivării, decizia atacată cuprinzând considerentele de fapt și de drept ce au dus la soluția dată apelului reclamantei.
Motivul de recurs prev. de dispoz.art.304 pct.9 Cod pr. civ. nu este incident în cauză, ambele instanțe interpretând și aplicând corect dispoz.art.480 Cod civ. art.623 Cod civ. și respectiv art.578 Cod civ. care reglementează dreptul de proprietate, servitutea de trecere și respectiv, servitutea de scurgere a apelor pluviale.
În consecință, în baza acestor considerente și a dispoz.art.3121Cod pr. civ. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de către reclamanta -.
Referitor la recursul formulat de către pârâții G, și, Curtea constată că aceștia nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru stabilită în sarcina acestora.
.art.20(3) din Lg.146/1997, legea taxelor de timbru arată că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Prin urmare, Curtea, având în vedere aceste considerente, va anula ca netimbrat recursul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. nr.207 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât, având ca obiect revendicare imobiliară.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții G, și împotriva aceleiași decizii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./26.11.2009
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
