Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 123/A/2008
Ședința publică din 9 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Livia Băldean Președintele secției
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamantele și, împotriva deciziei civile nr.1725 din 3 septembrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR Z, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR Z, PRIMĂRIA COMUNEI, REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR PRIN DIRECȚIA SILVICĂ S-Z, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantelor apelante și, avocat și reprezentanta pârâtei intimată Primăria Comunei, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prezenta cauză a fost repartizată ciclic completului C 6, ca urmare a desființării completului C 7, potrivit prevederilor art.99 alin. 11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Reprezentanta pârâtei intimate Primăria Comunei depune la dosar concluzii scrise la care a anexat și procesele verbale încheiate la data de 6 mai 2008 și 3 aprilie 2008, o adresă emisă de către Primăria Comunei, copie de pe Hotărârea nr.95 din 15 februarie 2008, emisă de către Comisia Județeană S pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor, sentința civilă nr. 49 din 17 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Șimleul S, o cerere din partea apelantelor înregistrată la Primăria Comunei, înregistrată sub nr. 893/04.04.2008.
Reprezentanta reclamantelor apelante și, arată că Primăria comunei urmează a întocmi o schiță cu privire la cele 3 terenuri care le-au fost oferite, însă sunt mult inferioare terenului solicitat.
Prezente părțile arată că nu a avut loc o împăcare, arătând că doresc să continue acest proces.
Reprezentanta apelantelor apreciază că nu s-a cercetat fondul cauzei, în cauză fiind necesară efectuarea unui raport de expertiză.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea pe fond a apelului.
Reprezentanta reclamantelor apelante și solicită admiterea apelului, desființarea deciziei apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că în cauză nu a fost administrată proba cu expertiza judiciară.
Reprezentanta pârâtei intimată Primăria Comunei solicită respingerea apelului, pentru motivele invocate prin concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.1725 din 3 sept.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nedovedită acțiunea reclamantelor și împotriva pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, și PRIMĂRIA COMUNEI.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantele dovedesc prin Titlul de proprietate nr.24698/80254 din 27.10.1998 reconstituirea în favoarea lor a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 8,82 ha teren agricol, iar prin Titlul de proprietate nr. 4661/18013 din 8.08.2002, a unei suprafețe de 2,9 ha.
Suprafața de 1440. teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 24698/80254/1998, la poziția 3 arabil, intravilan a făcut obiectul mai multor procese purtate de reclamante.
Din hotărârile judecătorești, depuse la dosar precum și din recunoașterile reclamantelor și a pârâtei de rândul II, rezultă că titlul de proprietate nr. 24698/80254 a fost parțial anulat în sensul că s-a dispus radierea din acesta a suprafeței de 351. teren, iar pârâta de rândul II a fost obligată să reconstituie reclamantelor această suprafață pe un alt amplasament.
Pentru suprafața de teren care face obiectul petitului 3 al cererii reclamantelor, acestea s-au judecat cu vecinii lor promovând împotriva acestora acțiune în revendicare imobiliară, acțiunea lor fiind respinsă.
S-a reținut că terenul agricol dovedit este cel înscris în titlurile de proprietate mai puțin suprafața de 351.; în conformitate cu dispozitivul Deciziei nr.2984/R/2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pârâta de rândul II a invitat reclamantele să preia o suprafață de 351 teren situat în satului, însă reclamantele au refuzat oferta pârâtei.
Totodată, s-a reținut faptul că preluarea acestor terenuri de la reclamante s-a făcut în mod abuziv, iar reclamantele au precizat, în mai multe rânduri că prejudiciul constă în imposibilitatea de a folosi terenurile în perioada cuprinsă între 1962 (data preluării terenurilor) și 1989. Perioada aleasă de reclamante este, în ce privește anul 1962, posibil a se raporta la un eveniment în legătură cu terenul litigios, respectiv este vorba de preluarea acestuia, pe când anul 1989 este nerelevant când referirea se face la aceleași terenuri.
S-a menționat că primul act normativ care are incidență în materie funciară este Legea 18/1991.
În altă ordine de idei, reclamantele au precizat că prejudiciul nu este consecința unui delict civil și prin urmare despăgubirile nu cad sub incidența de reglementare a art.998 și următoarele din Codul civil, ci sub incidența legilor de restituire a proprietății.
S-a apreciat că față de această precizare, apărarea pârâților, privind faptul că legile de restituire a terenurilor nu conțin prevederi pentru acordarea de despăgubiri determinate de lipsa de folosință a acestora, este pe deplin corectă.
În ceea ce privește pretențiile pentru terenul forestier, s-a constatat faptul că extrasele depuse de reclamante la dosar descriu în foaia "A" nu numai pădure, ci și pășune, tufiș, teren arabil sau vie. Afară de acest aspect, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere se reconstituie potrivit prevederilor Legii 18/1991 și a Legii 1/2000 astfel cum au fost completate și modificate prin Legea 247/2005. Odată validat dreptul de proprietate asupra terenurilor, urmează punerea în posesie. Potrivit art.64 din Legea 18/1991 instanța de judecată poate fi sesizată pentru refuzul comisiei locale de fond funciar de a efectua punerea în posesie. Față de o astfel de situație se poate dispune sancțiunea condamnării la daune cominatorii.
S-a reținut că reclamantele au solicitat pârâților plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea prejudiciilor produse lor prin nefolosirea terenurilor agricole și forestiere, însă sumele indicate sunt absolut arbitrare, iar pentru dovedirea întinderii prejudiciului, în cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize.
Reclamantele au avut pe parcursul procesului, poziții ezitante în legătură cu această probă, în cele din urmă renunțând la efectuarea lucrării de specialitate.
Art.1169 din civ. prevede "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", astfel că acțiunea reclamantelor fiind nedovedită a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs,calificat ulterior ca fiind apel (71), reclamantele și, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probatorii, invocând dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 9.proc.civ.
În ce privește încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod pr. civ. arată următoarele:
In temeiul art. 29 pct. 5,6 din Legea 18/1991 au solicitat în petitul acțiunii drepturile bănești ce li se cuveneau proporțional cu suprafața de teren preluată în mod abuziv de CAP. Operațiunile de lichidare ale fostelor colhozuri legiferate de Statul Român au fost reglementate prin nr.HG 131/1991( in prezent abrogată).
Art. 45 din G 131 /1991 stipula " După inventarierea patrimoniului fostelor P-uri, pe baza bilanțului încheiat, comisia de lichidare va proceda la realizarea activului și plata pasivului potrivit prevederilor art. 26, art. 28 si art. 29 din Legea 18/1991".
Art. 46 stipula " Drepturile de creanță ce se cuvin în condițiile art. 28 din lege se stabilesc în procent de 40% pentru terenul preluat în orice mod în cooperativă și 60% pentru volumul muncii prestate în cooperativă".
Drepturile prevăzute în art. 29 pct. 5,6 din Legea nr. 18/1991 nu le-au fost acordate și le-a solicitat când au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 29 pct. 5,6 din Legea 18/1991.
Arată că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la această cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 29 pct. 5,6 din Legea 18/1991, înfrângând astfel dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod pr. civ.
Dovada că sunt beneficiarii drepturilor prevăzute în art. 29 pct. 5,6 din Legea 18/1991 au făcut-o deplin prin hotărârile judecătorești existente la dosar, prin Titlurile de Proprietate, prin Cărțile funciare și prin alte înscrisuri.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 Cod pr. civ. susțin următoarele:
In temeiul art. 480 și urm. cod civil au solicitat restituirea fructelor obținute de posesorul de rea credință, Statul Român prin intermediul colhozurilor legiferate, perioada 1962- 1989 fiind perioada în care posesia a fost nelegitimă și exercitată cu rea credință.
De asemenea, s-a mai solicitat restituirea fructelor obținute de posesorul de rea credință Statul Român prin A ROMSILVA SA în perioada 1990 și până în prezent, dovada pretențiilor fiind făcută cu înscrisurile existente la dosar, însă instanța de judecată a respins acțiunea în temeiul art. 1169 Cod civil ca nedovedită, deși a reținut în considerente că s-a făcut dovada preluării abuzive.
Arată că instanța a respins acțiunea ca nedovedită cu încălcarea dispozițiilor art. 1170 Cod civil, care prevede mijloacele de probațiune ca fiind: înscrisuri, martori, prezumții și mărturisirea uneia din părți, fiind înfrânte în cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Cu privire la proba cu expertiza, susțin că legiuitorul, prin dispozițiile art. 201 Cod pr. civ. a dat posibilitatea ca această probă să poată fi cerută de una din părți, de ambele părți sau dispusă de instanță din oficiu, astfel că instanța, dacă a considerat proba necesară pentru lămurirea unor împrejurări sau aspecte cu privire la care instanța nu se poate pronunța, trebuia să dispună din oficiu efectuarea acesteia cu cheltuielile pentru aceasta în sarcina părților.
Examinând apelul și actele dosarului,Curtea reține că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ pentru a stabili cu certitudine situația fiecărui teren pentru care se pretind despăgubiri pentru prejudiciul cauzat pentru lipsa de folosință a terenurilor.
În vederea soluționării cererii reclamantelor, instanța trebuia să cerceteze:
- dacă s-a procedat la punerea în posesie cu terenurile cuprinse în titlurile de proprietate și la ce dată;
- cine este culpabil pentru faptul că reclamantele nu au fost puse în posesie cu terenurile pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate;
- totodată, se impunea administrarea de probe pentru a determina cu precizie intervalul de timp ce a trecut de la recunoașterea dreptului de proprietate până la punerea în posesie, pentru a se stabili cât timp au fost lipsite de folosința terenului și din culpa cui.
Ori, instanța s-a limitat la punerea în discuție a necesității administrării probei cu expertiza deși,față de obiectul acțiunii se impunea o probațiune mai amplă,inclusiv înscrisuri și depoziții de martori,însă nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art.129 alin.(2) proc.civ.respingând acțiunea ca nedovedită.
Mai mult,în ipoteza în care considera că proba cu expertiza este absolut necesară în cauză,instanța avea posibilitatea de a dispune din oficiu această probă,conform art.201 alin.(1) proc.civ.
Referitor la pretențiile aferente perioadei 1962-1989, reclamantele nu au dreptul la despăgubiri întrucât pârâții nu aveau dreptul de dispoziție asupra terenului, bunul fiind trecut în proprietate cooperatistă.
Față de cele expuse, reținând că prima instanță a respins acțiunea fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va admite apelul în temeiul art.297 proc.civ. va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantele ȘI împotriva sentinței civile nr. 1725 din 3 sept. 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red./Sz.
30.05.2008/6ex.
Președinte:Denisa Livia BăldeanJudecători:Denisa Livia Băldean, Alina Rodina
