Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1233/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (998/2009)
Completul 2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1233
Ședința publică de la 05.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 178 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - și.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - pârât personal și asistat de avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 85070/2009 emisă de Baroul București și intimații - reclamanți personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul București (fila 15) și și, reprezentați de același avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea recurentului - pârât cu CI seria - nr. - CNP - eliberată de Secția 1 la 13.03.2002.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte probe sau cereri de administrat, motiv pentru care apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de propus sau administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - pârât, învederează că prin întâmpinare formulată la instanța de fond, a fost invocată excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, deoarece din actele de stare civilă aflate la dosar, rezultă că imobilul din-, compus din teren și construcție, a fost cumpărat în anul 1929, de către și soțul acesteia. Arată în continuare că din căsătoria acestora au rezultat două fiice - ce a avut ca fiica pe - și sau - ce a avut ca fiu pe - decedat, care a lăsat ca legatar universal pe intimatul - reclamant și care a vândut către intimatul - reclamant, drepturile litigioase. Față de înscrisurile aflate la dosar, intimații - reclamanți și au făcut doar dovada acceptării moștenirii de pe urma defunctei și nu și după defunctul, avându-se în vedere că defuncții au dobândit imobilul in timpul căsătoriei în cote egale, așa încât apreciază că certificatul de calitate emis de pe urma sus-numitului decedat, după o perioadă foarte lungă, nu poate face dovada acceptării succesiunii în termen de pretinșii moștenitori.
Așa încât apreciază că defunctul nu putea să transmită averea ca legatar universal lui, deoarece defunctul era străin de succesiunea prin neacceptare, așa încât intimatul - reclamant nu putea să încheie contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase, aspect ce a fost avut în vedere de către instanța de fond, fiind admisă excepția invocată.
Arată că instanța de apel a făcut aprecieri cu privire la contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, deși avea obligația, având în vedere excepția invocată să verifice identitatea între titularul dreptului născut din succesiunea defuncților și titularii acțiunii cu care instanța fusese investită, apreciind că certificatul de moștenitor emis nu poate fi catalogat ca un titlu de proprietate.
În continuare, apreciază că în prezenta cauză, există dubii privind identitatea dintre părți, respectiv în certificatul de deces al defunctului, la rubrica prenumele tatălui apare G, iar la prenumele mamei -, fără a fi menționate numele de familie al acestora, precizând că neregularități apar în mai toate înscrisurile de stare civilă depuse la dosar.
Învederează că în cuprinsul motivelor de recurs a făcut referire și la disp. art. 700 cod civil, care prevede că termenul de prescripție de 6 luni începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, adică de la data morții celui ce lasă moștenirea.
Având în vedere cele menționate anterior, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, iar în subsidiar solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului. Depune concluzii scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, având în vedere că instanța de apel a stabilit corect, că atât timp cât judecarea la instanța de fond s-a purtat în lipsa cumpărătorului dreptului litigios, intimatul - reclamant, sentința este lovită de nulitate.
Mai arată că prin contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase dintre intimatii - reclamanti și, în anul 2007, s-a transmis calitatea procesuală către cumpărător, care și-a asumat riscurile privind soluția ce urma a se pronunța de instanță, aceasta neconstatând în mod eronat, această transmiterea convențională a calității.
Arată în continuare, că din toate înscrisurile aflate la dosar, a fost făcută dovada calității de moștenitor, respectiv a acceptării exprese și nu printr-o acceptare tacită, așa cum a invocat recurentul - pârât.
Cu privire la cheltuielile de judecată, precizează că vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3116 din 07 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și având ca obiect revendicarea imobilului situat în B,-, parter, sector 1, care a aparținut bunicilor reclamanților și prin cumpărare în anul 1922 și transcris în cartea funciară sub nr. 15267, trecut în proprietatea statului, conform Decretului nr. 92/1950, în contradictoriu cu pârâtul, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunța astfel, în esență, instanța de judecată a reținut că reclamanții nu au făcut dovada legăturii succesorale între ei și foștii proprietari ai imobilului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu susținerea că înscrisurile administrate în cauză, dovedesc dimpotrivă, calitatea reclamanților de moștenitori ai defunctului decedat la data de 02 aprilie 1955, instanța de fond întemeindu-și hotărârea pe o eroare materială strecurată într-un extras de stare civilă pentru morți din anul 1942 defunctei, în care s-a trecut incomplet numele mamei în loc de, de asemenea, instanța nu a reținut transmisiunea calității procesuale active către, conform contractului de vânzare - cumpărare a drepturilor litigioase către apelantul.
Prin decizia civilă nr. 178 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, s-au respins excepțiile privind inadmisibilitatea apelului formulat de apelantul și lipsa calității procesuale active a acestui apelant, s-a admis apelul formulat de reclamanții și, a fost desființată sentința civilă apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a respinge excepțiile susmenționate și a dispune soluția din apel, Tribunalul Bucureștia constatat că în dosarul de fond (fila 55), a fost depus la data de 26 septembrie 2007, contractul de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 3478 din 25 septembrie 2007 la Biroul Notarului Public " ", de la reclamantul - vânzător către cumpărătorul, iar instanța a respins cererea de introducere în cauză a apelantului, pronunțându-se pe fond, fără a fi introdus în cauză și citat în calitate de reclamant, în locul cesionarului, fiind certă vătămarea produsă apelantului care-și justifică legitimarea procesuală prin contractul sus-menționat.
Tribunalul a mai reținut că în mod greșit s-a respins cererea de introducere în cauză a noului reclamant prin invocarea prevederilor art. 49 Cod de procedură civilă, temei juridic străin de cererea părților, întrucât nu se impunea formularea și a unei cereri de intervenție în interes propriu de către cumpărător, pentru a fi admisă cererea de a se lua act de transmiterea convențională a dreptului litigios, cu respectarea principiului disponibilității.
Pentru necitarea cesionarului de drepturi la fond și care l-a pus pe acesta în imposibilitatea de a se apăra, de a-și administra probele, de a dezbate excepțiile invocate, s-a reținut incidența art. 297 alin. 1 teza a II a Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului sau modificarea deciziei și respingerea apelului, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
În motivarea recursului s-a arătat că nu există dovezi clare la dosar privind transmiterea succesorală către reclamanții din acțiune, existând între altele, inadvertențe de nume de persoane, între succesibili, și, și, astfel că soluția primei instanțe este legală și temeinică privind respingerea acțiunii în revendicare pe excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamanților din acțiune. S-a mai arătat că prin contractul de vânzare de drepturi litigioase din 25 septembrie 2007, reclamantul vinde dreptul litigios de proprietate invocat în acțiune, iar instanța de fond, în mod corect a respins cererea avocatului reclamantului de a fi introdus în cauză susmenționatul - cumpărător, în plus a achiesat la sentință prin nepromovarea apelului, iar cumpărătorul nu avea calitatea procesuală activă de a formula apel, nefiind parte în cauza soluționată la fond, nici măcar intervenient.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că soluția pronunțată prin decizia recurată este una legală, făcându-se o corectă aplicare a prevederilor art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă, întrucât prin contractul de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase autentificat la data de 25 septembrie 2007, titularul dreptului litigios din acțiune și-a transmis calitatea către cumpărătorul, care trebuia să fie introdus în cauză, în calitate de reclamant de către prima instanță, fără a se impune formularea unei cereri de intervenție de către cesionar, întrucât nu erau incidente prevederile art. 49 Cod de procedură civilă.
Prin înlocuirea reclamantului - cedent, cu reclamantul - cesionar, instanța ar fi clarificat cadrul procesual în cauză, respectiv noile părți ale cauzei, față de care trebuia soluționată acțiunea, luând act de transmisiunea convențională a dreptului și nu ignorând-
Este cert că prin cesiune, noul reclamant ce trebuia introdus în cauză, era, care trebuia citat în această calitate, spre a-și susține acțiunea, alături de reclamanta rămasă în cauză, spre a-și administra toate probele și a se apăra în excepțiile invocate, inclusiv pe aspectul lipsei de calitate procesuală activă în acțiunea în revendicare, privind transmisiunile succesorale de la vechii proprietari.
În consecință, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 178 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.
.
2ex./15.10.2009
-3.-;
Jud.1.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
