Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1253/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1253/
Ședința publică din 20 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea cererii formulate de pârâții și, domiciliați în Câmpulung M,-, jud.S, și, domiciliați în R,- D.A.5, jud.S, privind constatarea nulității deciziei civile nr.1190 din 12 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.6166/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus, din partea petenților, precizări la acțiune și împuternicirea avocațială dată doamnei av..
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.244 pct.2 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 9 octombrie 2002 la Judecătoria Rădăuți, reclamantul Municipiul R reprezentat prin Primar, chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând obligarea acestora să-i predea în deplină proprietate și posesie imobilul situat în R,-, cu radierea înscrierii acestora din cartea funciară.
În susținerea acțiunii, reclamantul a relevat că prin sentința civilă nr.295/1994 a Judecătoriei Rădăuția fost admisă acțiunea pârâților împotriva DGFP S, constatându-se calitatea lor de moștenitori ai defunctului, decedat la 14 octombrie 1953, anulându-se testamentul încheiat în favoarea numitei și stabilindu-se că pârâții sunt proprietarii imobilului din litigiu. Însă, la data menționată pârâții au chemat în judecată numai DGFP S, deși proprietar tabular al imobilului era Statul Român, care trebuia să fie reprezentat legal în proces prin consiliul local. În contextul în care sentința menționată a rămas definitivă și irevocabilă și atât contestația în anulare cât și revizuirea au fost respinse ca nefondate, reclamantul a apreciat că se impune promovarea unei acțiuni în revendicarea imobilului sus indicat, pentru a se stabili adevăratul proprietar al imobilului prin compararea titlurilor părților.
Prin sentința civilă nr.3453 din 8 noiembrie 2002 Judecătoriei Rădăuți, s-a admis excepția invocată de pârâți și s-a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamant, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Soluția instanței de fond a fost menținută ca legală și temeinică prin decizia civilă nr.2558/23.12.2003 a Tribunalului Suceava, care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Municipiul
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr.1190 din 12.10.2004, a admis recursul declarat de Municipiul R, a modificat decizia instanței de apel în sensul că a admis apelul declarat de reclamant împotriva soluției instanței de fond și, în rejudecare, a admis acțiunea principală, cu obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie în favoarea reclamantului imobilul din litigiu. S-a dispus și radierea pârâților din cartea funciară ce conține acest imobil.
Pentru a statua astfel, instanța de recurs a reținut că sentința civilă nr.295/1994 a Judecătoriei Rădăuți, invocată ca temei al dreptului de proprietate al pârâților, a fost pronunțată doar în contradictoriu cu DGFP S, care nu avea calitate procesuală pasivă în cauză, iar instanța de fond trebuia să pună în discuție acest aspect. În aceste condiții, hotărârea primei instanțe nu are valoarea de titlu de proprietate, cu atât mai mult cu cât în cauză s-au constatat falsuri în ceea ce privește promovarea prezentului litigiu. În opinia instanței de recurs, este fără dubiu faptul că "titlul" pârâților a fost obținut în mod fraudulos și că nu este opozabil reclamantului.
În ceea ce privește titlul reclamantului, acesta rezultă din sentința civilă nr.1297/1965 pronunțată de fostul Tribunal Popular al Raionului R, hotărâre care la acea vreme a fost pronunțată în contradictoriu cu toate părțile interesate.
În aceste condiții, comparând cele două titluri, curtea făcând aplicațiunea dispozițiilor legale în materie, art.480 Cod civil, a dat preferință titlului reclamantului.
Prin cererea înaintată la 8 mai 2009 la Curtea de Apel Suceava, pârâții, și au solicitat constatarea nulității absolute a deciziei civile nr.1190 din 12 octombrie 2004 Curții de Apel Suceava prin care au fost obligați să predea Municipiului R imobilul situat în R,-, înscris în CF 4806 R, cu radierea dreptului de proprietate al pârâților.
În susținerea cererii, pârâții au relevat că la data pronunțării deciziei civile atacate, Decretul nr.111/1951, pe care s-a fundamentat soluția, era abrogat de cel puțin 14 ani și considerat neconstituțional. Se relevă de către pârâți că s-a încercat de către Primăria municipiului R desființarea titlului lor de proprietate, respectiv sentința civilă nr.295/18 ianuarie 1994 Judecătoriei Rădăuți, însă această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă iar contestația în anular eși cererea de revizuire au fost respinse ca nefondate. Toate aceste aspecte arată că titlul de proprietate al pârâților nu a fost desființat iar decizia nr.3256/2005 a ICCJ arată foarte clar că Decretul 111/1951 a fost declarat neconstituțional în raport cu Constituția din anul 1948.
În concluzie în opinia pârâților Curtea de Apel Suceava și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intrând în sfera legislativului, prin reactivarea unui act normativ abrogat și neconstituțional.
Cererea pârâților urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Cu alte cuvinte, nulitatea este sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic. Nulitatea poate fi absolută atunci când se încalcă o normă juridică care ocrotește un interes general, sau relativă când nu se respectă o normă juridică ce protejează un interes particular. Pentru ambele situații discutate, nulitatea vizează actul juridic civil, prin care se înțelege manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
Însă, hotărârea judecătorească nu constituie un act juridic civil, ea fiind actul final al judecății, actul de dispoziție al instanței cu privire la litigiul dintre părți, act cu caracter jurisdicțional. Hotărârea reprezintă scopul urmărit prin declanșarea procesului, rațiunea lui de a fi, deoarece tranșează conflictul dintre părți.
În consecință, este inadmisibilă solicitarea pârâților de a se constata nulitatea absolută a unei decizii civile pronunțată de instanța de recurs, în condițiile în care, așa cum s-a relevat mai sus, hotărârea judecătorească nu este un act juridic civil.
Așa fiind, pentru considerentele expuse cererea pârâților urmează a fi respinsă, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de pârâții și, domiciliați în Câmpulung M,-, județul S, și, domiciliați în R,-D,.A,.5, județul S, privind constatarea nulității absolute a deciziei civile nr.1190 din 12 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr.6166/2004.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 20 mai 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./17.06.2009.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
