Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.128/
Ședința publică din 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant, cu domiciliul ales în B, str. -. -, nr. 28, sect. 2 ( la. ), în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,- și intimata intervenientă " M", cu sediul în C,- A, Palm Beach Hotel, împotriva sentinței civile nr. 1183 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 2795/2006), având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant, intimații pârâți Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C reprezentați de dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 43685/ 17.02.2009 și intimata intervenientă " M" reprezentată de d-na avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV nr. 49230/9.03.2009.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reținând că părțile nu mai au cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul, apelantul reclamant solicită admiterea apelului pentru ambele motive expuse în motivarea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru intimații pârâți Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, apărătorul acestora, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, pentru motivele expuse în întâmpinare, cu obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul pentru intimata intervenientă " M", avocatul acesteia solicită respingerea apelului și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, întrucât în raport de prev. art. 57 Cod pr. civilă cererea de intervenție forțată este inadmisibilă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. -.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța -secția civilă a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de intervenție forțată a MS. C, formulate de reclamantul --, acțiunea acestuia față de pârâții MUNICPIUL C prin Primar și CONSILIUL LOCAL AL MUN. C fiind respinsă ca nefondată.
Reclamantul a fost, totodată, obligat la plata a 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în considerentele hotărârii că:
Acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul, care a pierdut posesia lucrului, cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește.
În practica judiciară s-a statuat că atunci când ambele părți, reclamantul și pârâtul, au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, se procedează la compararea titlurilor, având câștig de cauză cel care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
Articolul nr.1 al Protocolului 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului statuează că,orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Așadar, a arătat instanța, în cadrul acțiunii în revendicare și în special în cadrul celor izvorâte din preluarea bunurilor de către stat în perioada martie 1945 - decembrie 1989, instanța este ținută a analiza dacă reclamantul se legitimează cu un titlu de proprietate și face dovada calității sale de proprietar sau de moștenitor al acestuia, precum și condițiile în care a avut loc preluarea bunului de către autorități, astfel încât să se poată vorbi de un titlu valid al acestora, urmând să se dea prevalență celui mai caracterizat dintre ele.
Sub aspectul fondului s-a reținut că autorul reclamantului a încheiat la 15.07.1037 actul de vânzare nr. 2612 cu Primăria Municipiului C pentru o suprafața de teren de 432,65 mp, cu destinația, stabilită prin act, de a construi o casă de locuit. Prețul vânzării a fost stabilit a fi plătibil în rate anuale, egale. Părțile au inserat în act o clauză potrivit cu care nerespectarea obligației de a construi sau de a achita prețul atrage după sine rezoluțiunea pe deplin drept a contractului, fără punere în întârziere și fără nici o altă formalitate. Actul a fost încheiat sub imperiul deciziilor Consiliului Comunal al Municipiului din 1931 și 1935.
Reclamantul este moștenitorul autorului potrivit certificatelor de moștenitor, actelor de stare civilă și declarațiilor de notorietate depuse la dosar, calitate necontestată în speță, însă acesta nu a putut preciza actul normativ în temeiul căruia bunul a fost preluat de către stat, susținând doar că acesta a fost ocupat abuziv de către organele autorităților locale.
S-a stabilit, astfel de către instanța de fond, pe baza probelor administrate, că autorul reclamantului a pierdut dreptul de proprietate asupra bunului, însă nu în mod abuziv cum s-a susținut, ci în temeiul clauzelor contractuale în baza cărora a dobândit acest bun. Altfel spus, bunul a fost redobândit de către vânzător în temeiul clauzelor contractuale inserate în titlul de proprietate cu care se legitimează reclamantul și în aceste condiții a dispus de el. Conform raportului de expertiză rezultă că în prezent terenul este ocupat parțial de construcția unui hotel, aleii de acces și spații verzi; parte din bun aparține domeniului privat al Municipiului C, iar parte din acesta face obiectul dreptului de proprietate privată al -
Potrivit prevederilor titlului de proprietate, nerespectarea obligației de construire și de plată a prețului atrag după sine rezoluțiunea de drept a contractului. Or, reclamantul nu a dovedit edificarea casei de locuit și nici nu a susținut alte apărări cu privire la aplicarea condițiilor de rezoluțiune prevăzute în actul de dobândire a proprietății.
Pactul comisoriu de gradul patru presupune ca părțile să prevadă în contract clauza potrivit cu care în caz de neexecutare a unei părți a obligațiilor sale, acesta se consideră rezolvit pe deplin drept. O astfel de clauză este prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare exhibat de către reclamant și operează atât pentru clauza de construire cât și pentru cea de achitare a prețului vânzării. În ceea ce privește culpa cumpărătorului în neexecutarea contractului, reclamantul nu a produs instanței nici un fel de dovadă cu privire la îndeplinirea condiției de construire.
S-a conchis în aceste condiții că bunul nu a intrat în patrimoniul statului în mod abuziv, ci legal, ca efect al pactului prevăzut de către părți în contract și prin urmare nu se mai poate susține existența unui drept perfect valabil în patrimoniul autorului și uzurparea acestuia de către stat.
Cu privire la cererea de intervenție forțată formulată de către reclamant, sub forma cererii de chemare în judecată a altor persoane în condițiile art. 57cod pr.civ. a MS. și având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care intervenienta a cumpărat de la pârâți parte din bunul revendicat, mai precis suprafața de 270 mp, obligarea intervenientei la demolarea construcțiilor edificate și plata daunelor interese in cuantum de 2000 euro a fost invocată excepția inadmisibilității, în considerarea prevederilor art. 57 și urm. Cod pr.civ.
Potrivit prevederilor art. 57.pr.civ.,oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul". Ca atare, specific acestei forme de intervenție forțată este faptul că terțul poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, spre exemplu în cazul raporturilor juridice obligaționale cu pluralitate de creditori, al cesiunii de creanță sau în cazul succesiunilor unde există mai mulți comoștenitori.
În speță, a reținut instanța de fond, reclamantul a învestit tribunalul cu o acțiune în revendicare, arătând că bunul său a fost preluat în mod abuziv de către stat. Ori în aceste împrejurări intervenienta nu ar putea cere aceleași drepturi ca și reclamantul devreme ce aceasta a dobândit bunul de la stat, nu a reclamat încălcarea acestuia și nici vreo tulburare din partea reclamantului, având posesia bunului. Este adevărat că reclamantul are interes în soluționarea și a capetelor de cerere inserate în cererea de intervenție forțată sub forma chemării în judecată a altor persoane, însă nu aceasta este calea procesuală corectă de care se poate prevala.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamantul, care a depus motivele căii de atac la termenul din 11.03.2009, criticând soluția de primă instanță prin prisma greșitei rețineri a privilegiului vânzătorului conform art. 1737 cod civil, întrucât prețul pentru acest teren a fost integral achitat, astfel cum rezultă din chitanțele atașate. S-a susținut că privilegiul vânzătorului a fost radiat prin jurnalul nr. 9728/25.06.1938 al Tribunalului Constanța, pe baza adresei nr. 14574/15.06.1938 a Primăriei C, făcându-se mențiunea pe actul de vânzare-cumpărare și pe marginea Registrului de transcripțiuni a Tribunalului - poziția nr. 4768/1937 ( pag. 4 actului de vânzare ).
Critica soluției s-a raportat și la împrejurarea că în mod greșit s-a respins, pe excepția inadmisibilității, cererea sa formulată față de intervenienta M
Prin întâmpinare, intimații pârâți MUNICIPIUL C și CONSILIUL LOCAL MUN. C au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate.
În raport de criticile formulate și față de disp. art. 296 cod proc. civilă se va reține că apelul este nefondat.
Astfel, prima instanță nu a apreciat că reclamantul nu se poate prevala de titlul autorului său întrucât bunul a intrat în patrimoniul vânzătorului ca efect al privilegiului de preț, ci ca efect al pactului comisoriu stipulat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2612/15.07.1937.
Efectul juridic al privilegiului vânzătorului nu este similar celui produs prin valorificarea pactului comisoriu, ori din considerentele hotărârii instanței de fond reiese indubitabil faptul că terenul a reintrat în patrimoniul autorității locale vânzătoare pentru neîndeplinirea condiției de a construi în termen de patru ani, situație față de care s-a constatat conform deciziei nr. 22043/24.10.1958 a fostului sfat Popular C că acest pact a fost operant.
Apelantul reclamant nu poate critica, prin urmare, soluția primei instanțe pe aspectul plății integrale a prețului, câtă vreme clauza impusă prin contract cuprindea o dublă obligație cumpărătorului, iar ultima - cea de a construi într-un termen determinat - nu a fost îndeplinită.
Sub acest aspect, critica este nefondată, astfel că apelantul reclamant nu se poate legitima ca titularul unui drept de proprietate asupra terenului lot 48 din stațiunea -, în suprafață de 432,65 mp, înțeles ca bun în sensul dat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cât privește critica referitoare la modul de soluționare a cererii de chemare în judecată a altor persoane pe temeiul art. 57 cod proc. se va constata că aceasta este neîntemeiată în măsura în care nu sunt îndeplinite cerințele legii privitoare la introducerea în litigiu a unei persoane care să poată pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul. Faptul că societatea intervenientă are posesia bunului nu este de natură să atragă incidența art. 57 cod proc. civilă, iar calea procesuală aleasă este expresia dreptului reclamantului de a determina părțile cu care înțelege să se judece și obiectul cererilor formulate.
Față de toate aceste considerente, apelul formulat în cauză urmează a fi respins ca nefondat, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar criticile invocate sunt neîntemeiate.
Vor fi avute în vedere și disp. art. 274 cod proc. civilă, potrivit cu care partea care cade în pretenții urmează să suporte și cheltuielile de judecată, motiv pentru care apelantul reclamant va fi obligat și la 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant, cu domiciliul ales în B, str. -. -, nr. 28, sect. 2 ( la. ), în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,- și intimata intervenientă " M", cu sediul în C,- A, Palm Beach Hotel, împotriva sentinței civile nr. 1183 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 2795/2006), ca nefondat.
Obligă apelantul reclamant la plata, către intimații pârâți Municipiul C și Consiliul Local C, a sumei de 357 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
24.06.2009
Dact.disp.gref.
6 ex./24.06.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
