Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2675/CIV/2001)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 128
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanta, cu domiciliul în B, sector 1,-,. 1,. 27 și de pârâții CONSILIUL LOCAL DR.TR.S, -. DR.TR.S, cu sediul în DTS,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 207 de la 28 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr. 7342/1999, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, S M, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta reclamantă, apelanții pârâți CONSILIUL LOCAL DR.TR.S, -. DR.TR.S, intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, S
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței că prin înscrisul aflat la fila 107 din dosarul cauzei, apelanta reclamantă, prin apărător a solicitat să se constate că acțiunea sa, respectiv apelurile declarate sunt lipsite de obiect și că apelanta pârâtă - - a solicitat judecata în lipsă, prin cererea de apel.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 207/28 nov. 2000 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 7342/2000 s-a admis acțiunea și cererea de complinire introduse de reclamanta împotriva pârâtelor Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor B și Direcția Finanțelor Publice M, Consiliul Local al Municipiului Dr. Tr. S și - Dr. Tr,
A admis în parte și cererea reconvențională introdusă de pârâta
Dr. Tr.
A obligat pe pârâți să retrocedeze și să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul (teren plaț casă, casă cu parter, etaj și mansardă, construcții anexă), situat în Tr. S-.
A obligat pe reclamanta să plătească pârâtei - suma de 130.600.048 lei, reprezentând c/v unor lucrări de construcții executate cu imobilul de mai sus (împrejmuire în partea de sud, scară placată în marmură, ușă garaj, asfalt în curte) plus 8.445.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
A fost obligată reclamanta - să ridice (prin demontare, detașare) următoarele lucrări executate la imobilul de mai sus: centrala termică (, arzător, boiler, expansiune, supape, pompe) sisteme de efracție, calculator, telefonie, fără rețele de cabluri și conductori îngropate în pereți (ziduri); poarta metalică automată și proiectorul de 500
A fost obligată pârâta să refacă următoarele lucrări ce au existat la imobil: refacerea celor 6 sobe de teracotă la mărimea avută, corespunzător volumului fiecărei încăperi, remontarea porților metalice, în locul celei automate, refacerea lucrărilor de construcții afectate ca urmare a demontării-detașării bunurilor menționate.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Actele juridice eliberate construirea casei au demonstrat în mod cert că () (-) a fost proprietara casei. Astfel, în registrul de acte la Grefa Tribunalului Mehedințis -a transcris la 13 februarie 1939 ipotecă în prim asupra imobilului din str. -. - nr. 5 aparținând lui - pentru garantarea unui împrumut la Banca Comercială. În același registru la 08 aprilie 1940 este trecut actul de urmărire silită a imobilului aparținând lui zisă, act care nu a fost însă finalizat, creditul fiind restituit.
În anul 1945 imobilul a fost rechiziționat pentru trupele sovietice în cadrul Convenției de armistițiu, cu plata unei chirii și nu a contravalorii imobilului, așa cum a susținut -, fapt confirmat și de procesele verbale încheiate la 6 aprilie și 3 august 1945 prin care s-a stabilit sau s-a majorat chiria, iar în fișa mijloace de bază - clădiri a casei din- pe anul 1952 are mențiunea "fost proprietate ".
Cele relatate dovedesc că imobilul a fost proprietatea părinților reclamantei, fapt recunoscut de autoritățile din acel timp, care în anexa la Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizare au trecut-o ca proprietară pe (căsătorită ), astfel că reclamanta, în calitate de moștenitoare legală, este îndreptățită să ceară restituirea în natură a imobilului, care a avut destinația de locuință.
Decretul nr. 92/20 aprilie 1950 avut ca obiectiv "buna gospodărire a fondului de locuințe asupra degradării din cauza sabotajului marii burghezii și a exploatatorilor care dețineau un mare număr de imobile" și drept consecință prin el s-au naționalizat, așa cum s-a arătat în art. I imobilele ce aparțineau foștilor moșieri, bancheri ori mari comercianți și ale exploatatorilor de locuințe.
Potrivit art. 1 din Legea 112/1995 rezultă că numai persoanele fizice, care au avut anterior în proprietate imobile construcții, cu destinație de locuință, beneficiază, în condițiile legii, de restituirea în natură, care constituie esența dreptului de reconstituire a proprietății private asupra reconstrucțiilor.
S-a mai arătat că potrivit art. 6 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public sau privat al statului bunurile dobândite în perioada 6 martie 1945 - 22 dec. 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Art. 2 și 3 ale acestui articol, prevăd că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, iar instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.
Din cele arătate, a rezultat că proprietara imobilului nu intră în categoria persoanelor ale căror case urmau a fi naționalizate, dimpotrivă era exceptată prin art. II, motiv pentru care s-a constatat că, în situația concretă preluarea imobilului s-a făcut prin aplicarea greșită și abuzivă a legii, astfel că acțiunea reclamantei pentru retrocedarea imobilului în deplină proprietate și posesie este întemeiată.
Potrivit art. 28 și 29 din Legea 114/1996 a locuinței, proprietarul are obligația de a preda chiriașului locuința în stare normală de locuit, dar și chiriașul are aceeași obligație la eliberarea acesteia.
Prin dispozițiile menționate, proprietarul este obligat să ia măsuri pentru repararea și menționarea în stare de siguranță și de funcționalitate a clădirii, să întrețină elementele structurii de rezistență a clădirii și instalațiile comune, iar chiriașul la rândul său este obligat să efectueze lucrările de întreținere, reparații sau înlocuire a elementelor de construcție și instalații din folosința exclusivă.
Deși imobilul a fost preluat abuziv, fără un titlu valabil, care nu-i conferea
dreptul de proprietate, statul timp de peste 50 de ani s-a comportat față de imobil ca un proprietar, închiriindu-l unor persoane fizice, sau ca un chiriaș, lăsându-l în folosința unor unități ale sale, așa cum a fost Întreprinderea de Gospodărire Comunală și Locativă, din care în urma reorganizării, s-a desprins pârâta -.
Potrivit art. 13 al. 2 valoarea totală a apartamentului restituit în natură și a despăgubirilor cuvenite pentru apartamentele nerestituite, nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe o perioadă de 20 de ani, dar potrivit al.3 în cazul în cazul în care fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se restituie în natură un apartament, iar valoarea acestuia depășește suma menționată, ei nu pot fi obligați să plătească diferența.
Din situațiile de lucrări depuse, constatările instanței cu prilejul cercetării locale și ale expertizei tehnice, a rezultat că la imobil s-au executat în principal reparații interioare (tencuieli, zugrăveli, vopsitorii la tâmplărie) dar s-au și înlocuit unele elemente: dușumea, instalația electrică, instalații sanitare, scara dintre parter și etajul I, cea dintre etajul I și mansardă rămânând aceeași. Toate acestea s-au executat în locul celor care au existat și s-au degradat nu atât timpului cât mai ales a utilizării clădirii fără grijă, motiv pentru care reclamanta nu poate fi obligată la plata c/v lor, ci numai la plata sumei de 130.600.048 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcții executate la imobil: împrejmuire în partea de sud, scară placată în marmură, ușă garaj și asfalt curte și cheltuieli de judecată proporțional.
Având în vedere dispozițiile art. 21 din Legea 112/1995, odată cu restituirea în natură a casei și construcțiilor anexe, s-a restituit și terenul plaț de casă aferent acestora, existent la data preluării și care a rămas același.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel pe de-o parte 1.reclamanta, cu domiciliul în B, sector 1,-,. 1,. 27 și pe de altă parte 2.pârâțiiCONSILIUL LOCAL DR.TR.S, -. DR.TR.S, în termen și motivat, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele:
1.Reclamantaformulează următoarele critici: în mod greșit s-a admis cererea pârâtei, întrucât - potrivit legii, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil de către stat, despăgubirile pentru cheltuielile necesare și utile, nu se suportă de foștii proprietari, ci de stat sau de unitatea deținătoare, imobilul fiind restituibil în starea în carte se află. Mai arată că, o serie de cheltuieli făcute de către pârâtă după notificarea din 22.11.1999 sunt voluptorii, fiind făcute pe riscul său, deși s-a cerut sistarea oricăror renovări, transformări, altele decât cele care cad în sarcina unui chiriaș.
Solicită schimbarea în parte a sentinței și respingerea în totalitate a cererii reconvenționale, a cheltuielilor de judecată, dar și înlăturarea obligării pârâtei la ridicarea centralei termice montate în locul celor 6 sobe de teracotă și noua poartă metalică montată în locul celei vechi - în compensare față de demontarea și valorificarea celor șase sobe și a porții originare
2.PârâțiiCONSILIUL LOCAL DR.TR.S și -. DR.TR.S formulează următoarele critici: nu s-a făcut dovada proprietății autorilor cu acte și înscrisuri de către reclamantă; acțiunea în revendicare este inadmisibilă, fiind promovată doar de unul dintre moștenitori; imobilul a fost preluat cu titlu valabil și nu a fost contestat titlul statului - decret de preluare 524/1955; în aceste condiții - statul prin administrator, a realizat investițiile pentru conservare și o normală utilizare, cu bună credință, fiind necesare și utile - întrucât imobilul avea o vechime considerabilă.
Apelanta reclamantă a formulat întâmpinare la apelul declarat de pârâta - și a solicitat respingerea ca nefondat.
Apelanta pârâtă - a formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamantă și a solicitat respingerea ca nefondat.
La data de 9 iulie 2001 reclamanta a depus la dosar o cerere scrisă prin care a solicitat suspendarea cauzei de față până la soluționarea notificării adresate pârâtei - lotus în condițiile Legii 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, depunând în acest sens Notificarea nr. 163N/18.06.2001.
Prin încheierea de ședință de la 1 octombrie 2001 s- admis cererea și s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 47 alin. 1 din Legea 10/2001 și art. 244 Cod procedură civilă.
La data de 14 septembrie 2005, verificând din oficiu dacă operează perimarea în cauză, potrivit art. 252 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins excepția perimării și a menținut măsura suspendării dispusă anterior.
De asemenea, procedând în acest mod, în urma unei noi verificări ce s-a dispus din oficiu, s-a menținut măsura suspendării, prin încheierea de ședință de la 4 aprilie 2007.
La data de 16 februarie 2009, s-a dispus din nou repunerea pe rol a cauzei, pentru a fi făcute noi verificări cu privire la modul de soluționare a notificării, la stadiul în care se află procedura specială derulată în temeiul legii 10/2001, având în vedere împrejurarea că s-au scurs aproape 8 ani de la depunerea notificării și până în prezent.
Pentru aceste motive, instanța a dispus citarea părților, dar și emiterea de adrese către toate părțile interesate, pentru a se comunica modul de rezolvare a notificării, stadiul procedurii, precum și orice date și înscrisuri relevante și lămuritoare în acest sens.
La data de 19 februarie 2009, apelanta reclamantă prin apărător angajat cu delegație la dosar, a depus în copie Decizia nr. 12 din 12 aprilie 2002 emisă de entitatea notificată pârâta - - Dr. Tr. S, prin care s-a admis notificarea și s-a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu, în art. 4 fiind prevăzută mențiunea inclusiv cu privire la modalitatea de punere în posesie prin proces verbal.
În aceiași ordine de idei, reclamanta a solicitat ca instanța să constate ca fiind lipsite de obiect acțiunea formulată și apelurile declarate.
Anexat deciziei s-a depus și procesul verbal de punere în posesie nr. 3581 din 15 aprilie 2002, ambele înscrisuri fiind depuse în copie legalizată - încheiere nr. 2285 din 24 aprilie 2002, BNP.
De asemenea, Primăria municipiului Dr. Tr. Sad epus la dosar, la solicitarea instanței, decizia și procesul verbal amintite în precedent, dar și procesul verbal din 27 iulie 2001 încheiat de executorul judecătoresc.
Apelurile de față vor fi admise ca atare, va fi schimbată în totalitate sentința civilă nr. 207 de la 28 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr. 7342/1999 în sensul că respinge acțiunea așa cum a fost complinită ca fiind rămasă fără obiect și cererea reconvențională ca lipsită de interes, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin adresele înaintate de către instanță părților implicate în proces, s-a solicitat acestora să-și precizeze poziția din punct de vedere procesual în cauza de față - cu obiect revendicare imobiliară și pretenții, având în vedere modul de soluționare Notificării în ceea ce privește imobilul în litigiu, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Față de modul de redactare a cererii depusă la solicitarea instanței de către apelanta reclamantă și întocmită prin avocat angajat, la data de 19 februarie 2009 și având în vedere actele anexate, respectiv decizia de restituire în natură și procesul verbal de punere în posesie, Curtea și-a format convingerea că 1. reclamanta nu a mai înțeles să se deplaseze în fața instanței, exprimându-și clar și fără echivoc voința ca judecata să aibă loc în lipsa sa - fiind aplicabile disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă; 2. că interesul primordial urmărit de reclamantă prin acțiunea în revendicare a fost satisfăcut în totalitate prin restituirea în natură a imobilului așa cum a fost dispusă de către entitatea notificată, pârâtă în cauza de față, decizia emisă fiind pusă efectiv în executare.
În orice caz, apelanta pârâtă - a solicitat judecata în lipsă în această etapă procesuală, prin însăși cererea de apel - fila 19 dosar și nu a revenit asupra acestei poziții procesuale.
Față de împrejurarea că pârâta apelantă, entitate deținătoare în sensul legii și notificată potrivit legii speciale, deși citată nu s-a mai prezentat în proces pentru a-și susține apelul și apărările formulate, Curtea și-a format, de asemenea convingerea că această parte nu mai urmărește obținerea unui folos material și nu mai are nicio pretenție față de reclamantă, din cele care au făcut obiectul cererii reconvenționale formulată în primă instanță.
În sprijinul acestei concluzii, au mai fost avute în vedere următoarele împrejurări de fapt și de drept: această pârâtă, în calitate de entitate deținătoare și notificată, emis voluntar decizia de restituire și la scurt timp de la primirea notificării; nu sunt elemente la dosar care să ateste că decizia nu a rămas definitivă, printr-o eventuală contestare pe legea specială sau anulare pe dreptul comun; soluția dată în notificare a fost confirmată și de primăria mun. Dr. Tr. S - adresa fiind semnată de primar (ca și cererea de apel a Consiliului local), care a înaintat aceleași înscrisuri ca și apelanta reclamantă - titulară a cererii de față pe dreptul comun, dar și a notificării pe legea specială; în art. 2 al deciziei emise, se face mențiunea clară a faptului că pretențiile - cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului vor face obiectul unor negocieri cu persoana îndreptățită sau cu mandatarul acesteia și numai în cazul în care nu se ajunge la o înțelegere, va fi formulată o acțiune în justiție în viitor; mai mult, în art. 3 se prevede că - va folosi în continuare imobilul, pe baza ofertei făcută de petentă, urmând a se negocia și încheia un contract în acest sens,odatăcu emiterea deciziei.
Acestea sunt argumentele de natură să justifice fără nicio îndoială concluzia potrivit căreia, atât pretențiile reclamantei cât și cele ale pârâtei - ce au făcut obiectul cauzei de față, nu mai au obiect sau nu mai sunt de actualitate, părțile alegând calea oferită de legea specială cu privire la problema de bază a litigiului - respectiv restituirea în natură, dar și a unor negocieri bazate pe libertatea contractuală, în privința altor chestiuni apte de a fi rezolvate în acest mod.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se vor admite apelurile declarate în cauză, pe de-o parte de reclamantă și pe de altă parte de pârâți, se va schima în totalitate sentința atacată în sensul că acțiunea în revendicare, așa cum a fost complinită se va respinge ca rămasă fără obiect, iar cererea reconvențională se va respinge ca lipsită de interes.
S-a avut în vedere că: reclamanta intrat în posesia bunului revendicat și că pârâta - - nu mai justifică un interes actual, direct și personal în promovarea cererii reconvenționale, ca o condiție de exercitare a acțiunii, întrucât din decizia emisă chiar de pârâtă și în lipsa unor dovezi contrare, rezultă că eventualele pretenții ale acesteia nu mai sunt de actualitate, au fost negociate și au făcut obiectul unor contracte în acest sens - art. 2 și 4 din Decizie, sau după caz al unei acțiuni în justiție, alta decât cea de față - art. 2 din Decizie, variantă subsidiară. Soluția privește inclusiv cererea accesorie reconvenționalei, privind cheltuielile de judecată.
Față de prioritatea în examinare a împrejurărilor de fapt și de drept dezvoltate în precedent și având în vedere soluția ce s-a impus, examinarea motivelor de apel ce vizează fondul cauzei, apare de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ambele apeluri formulate pe de-o parte de: 1.reclamanta, cu domiciliul în B, sector 1,-,. 1,. 27 și pe de altă parte, de 2. pârâții CONSILIUL LOCAL DR.TR.S, -. DR.TR.S, cu sediul în DTS,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 207 de la 28 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr. 7342/1999, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, S M, având ca obiect revendicare imobiliară.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 207 de la 28 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosarul nr. 7342/1999 în sensul că respinge acțiunea așa cum a fost complinită ca fiind rămasă fără obiect și cererea reconvențională ca lipsită de interes.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red. / 7 ex.
7 ex/13.05.09
Tehn.red.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
