Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1340/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 128
Ședința publică din 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelantul reclamant, precum și de apelanții intervenienți, -, și (moștenitor al intervenientei ), împotriva sentinței civile nr. 1612 din 21.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, din Cipru și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Cauza are ca obiect revendicare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 24 februarie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, sub nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta -, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul art. 480, 481 Cod civil, sa se dispună obligarea acesteia să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilele din--25, sector 1,
La data de 5.09.2006, reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane care pot pretinde același drepturi, respectiv:, și.
Aceste persoane, la data de 16.11.2006, au formulat și cerere de intervenție în interes propriu (fila 81), solicitând constatarea nulității parțiale a actelor de vânzare-cumpărare pentru 91,54 din acțiunile - si constatarea calității de proprietari a intervenienților asupra a 82,32% din acțiunile -.
În motivarea cererii de intervenție, au arătat că sunt moștenitorii acționarilor majoritari ai -, -, Constant, fiind acționar în viață; că societatea a fost preluată fără titlu în anul 1948, deoarece nu se încadra în prevederile Legii nr. 119/1948; că, si după anul 1948, societatea a avut același patrimoniu, păstrându-și personalitatea juridică sub forma unei întreprinderi socialiste până în anul 1990, prin nr.HG 171/1991, căpătând din nou forma unei societăți comerciale pe acțiuni.
In același sens, prin efectul deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 17/8.05.1995, procentul menționat din acțiunile - revin de drept moștenitorilor proprietarilor acestora. După pronunțarea deciziei menționate, - a fost privatizată, însă, începând cu anul 1945 și până în prezent, intervenienții nu au pierdut proprietatea asupra a 91,54 din acțiunile -.
Prin cererile modificatoare și precizatoare ale acțiunii introductive, formulate la 05.09.2006 și 16.11.2006 (filele 43 și 70 dosar), reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu atât cu pârâta -, cât și cu pârâta AVAS, să se constate: nelegalitatea măsurii de confiscare a acțiunilor -, dispusă prin hotărârea penală nr. 2/4.06.1945, în raport de decizia Curții Supreme de Justiție nr. 17/8.05.1995; nulitatea absolută a privatizării -; nulitatea absolută a tuturor actelor de vânzare - cumpărare ale acțiunilor -, subsecvente actelor de privatizare; că - este continuatoarea persoanei juridice din 1945; dreptul de proprietate al reclamantului asupra cotei din acțiunile - și să se dispună atribuirea acestora către reclamant; să se dispună instituirea unui sechestru judiciar asupra acțiunilor și fondului de comerț al -, pe perioada desfășurării litigiului.
În motivarea cererilor, reclamantul a arătat, în esență, că autorul său, a fondat în anul 1920 societatea anonimă "", aportând imobilul proprietatea sa din B,--25, sector 1. La societatea menționată, autorul său a deținut un număr de 425.000 acțiuni din totalul de 624.000, reprezentând circa 89% din societate.
A mai arătat că, prin hotărârea penală nr. 2/4.06.1945, autorul său a fost condamnat la detențiune grea pe viață, 10 ani de degradare civică și confiscarea averii pentru săvârșirea de crime de război. Prin decizia nr. 17/8.05.1995, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat hotărârea penală nr. 2/4.06.1945 și l-a achitat pe autorul său, dispunând, totodată, și înlăturarea pedepsei confiscării averii. În acest fel, autorii săi au fost repuși în dreptul de proprietate asupra acțiunilor și asupra patrimoniului -. A mai arătat că există continuitatea persoanei juridice din 1945 și până în anul 1991, societatea având același sediu, aceeași denumire și aceleași active și că Statul Român, după pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție, deși nu deținea vreun titlu, a înstrăinat acțiunile în procesul de privatizare.
Prin sentința civilă nr. 3196/01.03.2007, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr. 16160/3/9.05.2007.
Prin cererea formulată la data de 22.06.2007, reclamantul și-a precizat cererea, arătând că înțelege să se judece și cu, în calitate de pârât.
Prin cererea precizatoare formulată la data de 19.10.2007, reclamantul a renunțat la judecarea capetelor de cerere privind: revendicarea imobilului, la judecata în contradictoriu cu pârâta - și la cererea de constatare a nulității absolute a tuturor actelor de vânzare - cumpărare a acțiunilor -, subsecvente actelor de privatizare, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și, instanța rămânând învestită cu următoarele capete din cererea principală: constatarea nelegalității măsurii de confiscare a acțiunilor -, dispusă prin hotărârea penală nr. 2/4.06.1945, în raport de decizia Curții Supreme de Justiție nr. 17/8.05.1995; constatarea calității pârâtei - de continuatoare a persoanei juridice din 1945; constatarea dreptului de proprietate al reclamantului și intervenienților asupra cotei din acțiunile - și atribuirea acestora către reclamant și intervenienți; instituirea unui sechestru judiciar asupra acțiunilor și fondului de comerț al -, pe perioada desfășurării litigiului.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 19.10.2007, tribunalul a admis în principiu cererile de intervenție formulate de intervenienții, și și a constatat ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată a altor persoane care pot pretinde același drepturi cu reclamantul; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei -, reținând că, pe cererile de constatare a nelegalității măsurii de confiscare a acțiunilor și de constatare a calității pârâtei - de continuatoare a persoanei juridice din 1945, nu există identitate între pârâtă și persoana față de care reclamantul și intervenienții își pot valorifica dreptul, iar, pe cererea de constatare a dreptului de proprietate al reclamantului și intervenienților, asupra cotei din acțiunile - și atribuirea acestora către reclamant și intervenienți, aspectele puse în discuție nu urmează a fi stabilite în contradictoriu cu pârâtul menționat, fiind aspecte care intră în mecanismul de valorificare a drepturilor pretinse de către reclamant și intervenienți; a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii de sechestru judiciar asupra acțiunilor și fondului de comerț al -, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 598 Cod procedură civilă, întrucât aceste acțiuni nu sunt în patrimoniul societății, ci al acționarilor, astfel că, prin formularea unei astfel de cereri, reclamantul, respectiv, intervenienții nu pot obține nici un folos practic.
Prin sentința civilă nr. 1612/21.12.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul și cererea de intervenție formulată de intervenienții, și, prin mandatar, astfel cum au fost precizate, în contradictoriu cu pârâtul, a constatat nelegalitatea măsurii de confiscare acțiunilor deținute de la societatea anonimă, a respins cererile privind constatarea calității pârâtei - - de continuatoare a persoanei juridice - din 1945 și cererile de constatare a dreptului de proprietate al reclamantului și intervenienților asupra cotei din acțiunile - - și atribuirea acestora către reclamant și intervenienți, precum și de constatare a nulității parțiale a actelor de vânzare - cumpărare pentru 91,- din acțiunile - -, ca neîntemeiate, a respins cererea de sechestru judiciar asupra acțiunilor și fondului de comerț al - -, ca lipsită de interes, a respins cererea principală și cererea de intervenție, formulate în contradictoriu cu pârâții - - și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea formulată de pârâtul de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța aceasta soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cererea principală, astfel cum a fost modificată, și cererea de intervenție, prin prisma probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul a constatat primul capăt de cerere, având ca obiect constatarea nelegalității măsurii de confiscare a acțiunilor -, dispusă prin hotărârea penală nr. 2/4.06.1945, în raport de decizia Curții Supreme de Justiție nr. 17/8.05.1995, ca fiind întemeiat.
Astfel, prin hotărârea penală nr. 2/4.06.1945, pronunțată de Tribunalul Poporului - completul de judecată B, autorul reclamantului și intervenienților, conform certificatelor de moștenitor depuse la dosar, a fost condamnat la detențiune grea pe viață, 10 ani de degradare civică și la pedeapsa confiscării averii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 312/l945, fiind considerat vinovat de dezastrul țării prin săvârșirea de crime de război.
avea, la data condamnării, calitatea de acționar la societatea anonimă "", având, la data de 01.01.1944, un număr de 425.116 acțiuni, astfel cum rezultă din certificatul nr. 01011/01.01.1944, eliberat de societatea (fila 215, dosar nr- al Judecătoriei Sectorului 1 B). Aceste acțiuni, împreună cu restul averii mobile și imobile a lui au fost cercetate, în vederea inventarierii și confiscării, astfel cum rezultă din procesul - verbal întocmit la 28.05.1945 (fila 223, dosar nr- al Judecătoriei Sectorului 1 B).
Prin decizia nr. 17/8.05.1995, pronunțată în dosarul nr. 18/1994, Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în anulare, l-a achitat pe pentru săvârșirea infracțiunii menționate și a înlăturat pedeapsa complimentară a confiscării averii. Prin urmare, măsura confiscării acțiunilor, deținute de la societatea anonimă "", a rămas fără temei legal.
În consecință, tribunalul a admis acest capăt de cerere și a constatat nelegalitatea măsurii de confiscare a acțiunilor deținute de la societatea anonimă.
In ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea calității pârâtei de continuatoare a persoanei juridice din 1945, tribunalul l-a constatat ca fiind nefondat.
Sub un prim aspect, tribunalul a avut în vedere faptul că o societate comercială este o persoană juridică supusă unui regim juridic stabilit în mod expres prin dispoziții legale speciale, care sunt atât de intim legate de ființarea societății, încât, în mod subsidiar, dar obligatoriu, definesc chiar natura juridică a acesteia, alături de natura juridică tradițională contractuală.
Din această perspectivă, nu se poate reține că o societate comercială constituită ca o societate anonimă în baza dispozițiilor art. 77 - 269 Cod comercial, cum este cazul societății "", la care autorii reclamantului și intervenienților erau acționari, își continuă personalitatea juridică potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990, chiar dacă, între cele două reglementări, există unele asemănări sub aspectul regimului juridic stabilit pentru funcționarea societăților anonime, respectiv, societăților pe acțiuni, întrucât este vorba despre regimuri juridice diferite, generate de necesități sociale și juridice diferite, care nu pot coexista în paralel, în prezent, dispozițiile art. 77-269 Cod comercial nemaifiind aplicabile, fiind înlocuite cu cele ale Legii nr. 31/1990.
Nu se poate considera nici că operează o transformare automată a regimului juridic stabilit de legea veche în cel stabilit de legea nouă, întrucât cele două regimuri nu sunt într-o succesiune firească, ci sunt despărțite de un alt regim juridic, cel impus de Legea nr. 119/1948, care, prin art. 1 alin. 6 instituit proprietatea comună a întregului popor asupra societăților naționalizate, administrate prin ministerele de resort.
Având în vedere dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din legea menționată, vechile societăți au încetat să existe, fiind înlocuite cu noile întreprinderi, aparținând întregului popor.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 26 și 27 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora nu mai ființează ca societăți decât întreprinderile socialiste de stat și asociațiile cooperatiste. În raport de dispozițiile art. 28 lit. a din același act normativ cu raportare la art. 6 din Legea nr. 119/1948, vechea societate a încetat să existe, considerându-se că întreprinderea socialistă care a înlocuit-o a fost înființată prin actul de autoritate al puterii de stat, în acest caz Legea nr. 119/1948.
Împrejurarea că societatea anonimă - nu s-ar fi încadrat în prevederile Legii nr. 119/1948 nu este dovedită și nici relevantă sub aspectul de drept cercetat, câtă vreme s-a făcut aplicarea dispozițiilor acestei legi.
Pin urmare, aspectele legate de faptul că întreprinderea socialistă a preluat patrimoniul societății "", a continuat să aibă același sediu și același obiect de activitate nu sunt relevante, cu atât mai mult cu cât, sediul și denumirea sunt doar unele dintre atributele de identificare ale societății. Noul regim juridic, aplicat pe durata a mai bine de 40 de ani, a generat schimbări esențiale în structura patrimoniului societății, astfel că aporturile inițiale ale asociaților, cu o anumită valoare la momentul înființării societății anonime, nu își mai găsesc o expresie corespondentă în actualul patrimoniu și, deci, în structura acționariatului actual.
Actuala - a luat ființă prin reorganizarea ca societate pe acțiuni a Întreprinderii, prin nr.HG 171/07.03.1991, fiind supusă ulterior procesului privatizării, proces complex care a transformat structura capitalului social într-un mod radical, din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 501/13.09.1995, rezultând că acțiunile se transmit cumpărătorului Asociația - Programul Acțiunilor Salariaților libere de orice sarcini, astfel că nici din acest punct de vedere nu se poate reține că această societate ar fi continuatoarea fostei societăți pe acțiuni.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenienții, și, arătând că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de intervenție modificată și capetele nr. 4 și 5 din cererea precizatoare formulată de reclamantul.
Prin primul motiv de apel s-a criticat concluzia instanței de fond, conform căreia actuala - "" - nu ar fi continuatoarea persoanei juridice - "" - din anii 1945 - 1948, pe considerentul că modificarea legislației care guverna societățile comerciale din 1945 și până în prezent ar conduce la nașterea unei persoane juridice noi, odată cu fiecare schimbare a legislației.
Prin raportare la această confuzie, apelanții au arătat că nici Codul comercial și nici Legea nr. 31/1990 nu prevăd că modificarea acționariatului unei societăți comerciale duce la modificarea sau transformarea persoanei juridice, ori la pierderea acestui statut legal, prin dizolvare sau în alt mod, astfel încât, în perioada 1945 - 1948, - "" - a funcționat ca atare, dar cu alt acționariat.
Din analiza textelor de lege aplicabile, rezultă că, și în urma incidenței Legii nr. 119/1948, societatea - "" - nu și-a pierdut personalitatea juridică inițială, singurele modificări fiind acelea că statul era unic acționar și că nu se mai numea "" -, ci Întreprinderea "Informația". În acest sens, apelanții - intervenienți au invocat Anexa 1 pct. 80 din nr. 457/1968 și Anexa 1 pct. 25 din nr. 1091/1970, unde este menționată această întreprindere ca fiind în subordinea Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă.
După anul 1989, prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 291/25.04.1990, se schimbă denumirea întreprinderii din "Întreprinderea Informația" în "Întreprinderea ", care, prin nr.HG 171/1991, Anexa 1 pct. B, dată în aplicarea Legii nr. 15/1990, Întreprinderea "" din nou forma unei societăți comerciale pe acțiuni, cu denumirea de - "" -, cu un capital social reevaluat la 66.200.000 lei vechi, cu sediul în--25, B și cu unic acționar, Statul Român.
În concluzie, apelanții au susținut că - "" -, așa cum a fost reorganizată în anul 1991, avut aceleași patrimoniu, în sens juridic de cadru, și nu în sens economic, cu al Întreprinderii "", fosta Întreprinderea "Informația", care a avut același patrimoniu cu cel al - "" -, ale cărei acțiuni au fost confiscate între anii 1945 - 1948, existând o continuitate a persoanei juridice din 1945 și până în prezent, persoana juridică având același sediu, aceeași denumire și, întotdeauna, același patrimoniu.
Un alt motiv de apel a criticat aprecierea instanței de fond, în sensul că nu a fost dovedit faptul că preluarea de la autorii apelanților intervenienți a celor 1,96% din acțiunile Societății -, în baza Legii nr. 119/1948, a fost ilegală și s-a făcut fără titlu valabil, întrucât, așa cum au arătat în cererea de intervenție, - "" - (întreprindere ziaristică) nu putea face obiectul naționalizării în baza prevederilor Legii nr. 119/1948, deoarece nu se încadrează la art. 1 pct.1-77 și nici nu este nominalizată în anexele acestei legi.
Un al treilea motiv de apel s-a raportat la faptul că, plecând de la concluzia greșită că Societatea nu este aceeași persoană juridică din 1948 și până în prezent, instanța a respins, pe cale de consecință, cererea intervenienților și a reclamantului de constatare a dreptului lor de proprietate asupra unei cote de 91,-% din acțiunile societății -.
Astfel, deși instanța a admis că preluarea acțiunilor de la autorul lor, prin hotărârea penală nr. 2/04.06.1945 a Tribunalului Poporului a fost făcută în mod nelegal, a greșit atunci când nu a constatat același lucru și pentru ceilalți autori ai lor, (acționar în viață), (fostă ) -, și Constant, ale căror acțiuni au fost confiscate tot prin hotărârea penală nr. 2/04.06.1945.
În acest sens, prin efectele deciziei de casare și achitare nr. 17/08.05.1995 a Curții Supreme de Justiție, 89,-% din acțiunile -, confiscate în anul 1945 și reemise de către Statul Român după anul 1991, revin de drept moștenitorilor proprietarilor acestora din 1945, astfel încât și restul de 1,-% din acțiunile -, deținute tot de autorii lor și confiscate fără titlu valabil în baza Legii nr. 119/1948, trebuie să revină tot succesorilor.
Apelanții au arătat, pe cale de consecință, că, începând cu anul 1945 și până în prezent, nu au pierdut nici un moment proprietatea asupra a 91,-% din acțiunile - "" -, acțiuni pe care Statul Român le-a deținut în perioada 1945 - 1996 și apoi le-a înstrăinat, cu rea-credință, după judecarea recursului în anulare, iar notificările în baza Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură a activelor - "" - nu au fost soluționate până în prezent.
Pentru acest motiv și pentru faptul că pârâtul a cumpărat cu rea-credință aceste acțiuni și în frauda drepturilor lor, după data introducerii cererii de chemare în judecată de către reclamantul, apelanții susțin că actele de vânzare-cumpărare de acțiuni, încheiate de pârât la 14.07.2006 și 14.09.2006 sunt lovite de nulitate absolută parțială în ceea ce privește cota de 91,-% din acțiuni (2.296.191 acțiuni noi) și aceste nu le pot fi opuse, ca titluri valabile, subdobânditorilor.
Împotriva aceleiași sentințe și a încheierilor din 19.10.2007, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - "" - pe toate capetele de cerere și din 09.11.2007, prin care s-a admis excepția lipsei de interes a cererii de instituire a sechestrului judiciar asupra acțiunilor deținute de pârâtul și asupra fondului de comerț, respectiv asupra imobilelor ce constituie sediul - "" -, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii în tot a acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată.
Un prim motiv de apel s-a raportat la greșita respingere a capătului de cerere privind constatarea faptului că - "" - de astăzi este continuatoarea persoanei juridice - "" - din 1945, având aceeași denumire, același patrimoniu și fond de comerț și același sediu, respectiv--25.
Astfel, apelantul a susținut că, prin preluarea nelegală de către stat a majorității acțiunilor - "" -, nu a avut loc o modificare, o transformare a persoanei juridice ori pierderea acestui statut, în perioada 1945 - 1948, societatea funcționând ca atare, dar cu un alt acționar majoritar, iar, ulterior acestei date, conform prevederilor codului comercial și ale Legii nr. 119/1948, nu are loc o transformare a persoanei juridice. Nici după 1990, schimbările de denumire nu determină transformarea persoanei juridice, odată cu apariția Legii nr. 15/1990, Întreprinderea "" recăpătându-și denumirea dată de autorii săi, și anume - "" -, cu sediul în Palatul, construit de către în--25, sector 1.
Un alt motiv de apel a criticat soluția instanței de fond prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a - "" - pe toate capetele de cerere, întrucât, pe capătul de cerere privind constatarea faptului că - "" - de astăzi este aceeași persoană juridică cu - "" - din anul 1945, singura entitate în contradictoriu cu care se poate judeca o asemenea cerere, este actuala - "" -.
Apelantul a criticat și faptul că instanța de fond a respins, în mod greșit, capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra acțiunilor - "" -, nelegal trecute în proprietatea statului.
Astfel, deși s-a demonstrat, fără putință de tăgadă, dreptul de proprietate al autorilor lor asupra acțiunilor - -, acțiuni ce reprezentau un procent de 91,-% din totalul acțiunilor societății, actele de proprietate asupra terenurilor și clădirilor ce constituie astăzi sediul societății - terenul din--25, Palatul și anexele acestuia - fiind depuse la dosarul cauzei, calitatea de succesor al autorilor lor și hotărârea Curții Supreme de Justiție nr. 17/08.05.1995, prin ale cărei efecte, 89,-% din acțiuni revin de drept moștenitorilor proprietarilor acestora, iar restul de 1,-% demonstrând, de asemenea, că au fost preluate nelegal, instanța a respins cererea, ca neîntemeiată.
În același sens, apelantul a susținut că nici deținătorul actual al acțiunilor, intimatul nu poate fi considerat că opune un titlu valabil, câtă vreme statul nu mai avea un titlu asupra acțiunilor la momentul înstrăinării acestora către și acesta cunoștea existența litigiului pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, litigiul fiind notat la. și la Cartea Funciară.
O altă critică s-a raportat la respingerea, ca lipsită de interes, a cererii privind instituirea sechestrului judiciar asupra acțiunilor deținute de și asupra unei părți din fondul de comerț al societății, respectiv asupra imobilelor ce constituie sediul acesteia - teren și construcții, deși s-a învederat instanței că, în absența instituirii unei asemenea măsuri, s-ar întâmpina greutăți în judecarea acestui capăt de cerere, prin schimbarea frecventă a cadrului procesual, mai ales că acțiunile - "" - sunt scoase la tranzacționare pe piața de capital, fiind listate la bursă și orice înstrăinare făcută de poate aduce prejudicii desfășurării procesului.
În ceea ce privește sechestrul asupra fondului de comerț, respectiv a sediului societății, apelantul a arătat că sunt de notorietate declarațiile acționarului majoritar, care, în numeroase publicații de mare tiraj, a făcut publică intenția sa de demolare a acestor clădiri și de ridicare a unor construcții noi, de mare înălțime, cu destinația de hotel și clădiri de birouri.
Apelantul a criticat și greșita respingere a acțiunii față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că a renunțat la capetele de cerere în care aceasta figura ca pârâtă și instanța, deși a luat act de cererea de renunțare, prin încheierea de ședință din 09.11.2007, a respins acțiunea în modul arătat, deși trebuia să ia act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, să dispună scoaterea acesteia din cauză.
Intimații și - "" - au formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care au solicitat respingerea apelurilor declarate de reclamantul și intervenienții principali, ca nefondate.
Referitor la susținerea apelanților că - ar fi continuatoarea societății din perioada interbelică, intimații au arătat că această noțiune are două sensuri, sensul clasic de continuatoare în drepturi și obligații al unei anumite persoane și sensul dat de Legea nr. 10/2001.
Astfel, actuala Societate nu reprezintă o continuatoare a societății interbelice, în sensul clasic al noțiunii, întrucât Societatea - a dispărut ca persoană juridică de drept privat, în temeiul Legii nr. 119/1948, iar legislația din perioada comunistă nu permitea existența societăților comerciale, ca persoane juridice de drept privat, recunoscând doar existența întreprinderilor socialiste de stat și asociaților cooperatiste.
Referitor la noțiunea de continuator prevăzută de Legea nr. 10/2001, aceasta ar trebui raportată doar la scopul acestei legi, respectiv restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor clădiri și terenuri, legiuitorul nereglementând posibilitatea restituirii acțiunilor, ci, în situația în care anumite persoane au deținut acțiuni într-o anumită societate comercială, restituirea se poate face doar prin echivalent.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a - "" -, intimații au arătat că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal și temeinic, întrucât - "" - nu poate fi chemată în judecată atunci când se pune în discuție modul de transfer al acțiunilor sale sau dreptul de proprietate asupra acestor acțiuni, pentru că acțiunile acestei societăți sunt deținute de către acționarii acesteia, care ar fi trebuit să stea în judecată.
Sub aspectul nelegalității cererilor apelanților, intimații au arătat că situația apelanților nu reprezintă o preluare abuzivă, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, autorii apelanților nefiind condamnați pentru opoziție față de regimul comunist, ci pentru crime de război, în temeiul Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau crime de război, nr.HG 250/2007 excluzând, în mod expres, de la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, imobilele dobândite de stat, ca urmare a condamnărilor pronunțate în baza Legii nr. 312/1945.
Referitor la cererea de instituire a unui sechestru judiciar asupra fondului de comerț al - "" -, intimații au arătat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 598 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Intimații au susținut și în cuprinsul întâmpinării excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților și intervenienților în interes propriu care, în opinia lor, reprezintă o cerere în constatare conform art. 111 Cod procedură civilă, inadmisibilă, întrucât aceștia ar fi avut la dispoziție acțiunea în realizarea drepturilor lor și, oricum, eventuala hotărâre favorabilă nu ar putea fi pusă în executare, întrucât măsura atribuirii nu se poate realiza decât prin intermediul unei hotărâri judecătorești, ce constituie titlu executoriu, or, hotărârile pronunțate în acțiunile în constatare nu reprezintă titluri executorii.
Prin încheierea de dezbateri de la data de 17.02.2009, Curtea a constatat că a operat transmisiunea convențională a calității procesuale active de la apelantul - intervenient la apelantul - intervenient, conform contractului de donație de drepturi succesorale nr. 499/17.12.2007 și transmisiunea calității procesuale pasive de la către societatea " ", conform contractului datat 04.12.2008, depus la dosar.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea consideră necesar să precizeze că motivele de apel formulate de apelantul reclamant și apelanții intervenienți, și, care sunt, în mod esențial, aceleași, vor fi grupate și analizate prin considerente comune, urmând a fi analizate distinct doar motivele care se diferențiază, respectiv cele formulate de apelantul reclamant.
Asupra motivelor de apel, prin care s-a criticat respingerea capătului de cerere privind constatarea faptului că - "" - de astăzi este continuatoarea persoanei juridice - "" - din 1945, având aceeași denumire, același patrimoniu și fond de comerț și același sediu și a capetelor de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al apelanților asupra cotei din acțiunile - - și atribuirea acestor cote în favoarea apelanților, Curtea le va respinge ca nefondate, reținând, nu doar considerentele expuse de instanța de fond, pe care și le însușește în totalitate, dar și argumentul ce decurge din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001, în varianta republicată la data de 2 septembrie 2005, (fostul articol 32), precum și celelalte argumente legale ce vor fi expuse.
Astfel, se observă că Legea nr. 10/2001 republicată reglementează, în art. 31, un caz de restituire prin echivalent, impunând o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", prin care persoanele fizice, care aveau calitatea de asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv (art. 3 lit. b din lege), inclusiv prin naționalizarea în baza Legii nr. 119/1948, au dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri, stabilite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ce se vor propune, la cererea acestora, prin decizia motivată a instituției publice implicate în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate, a căror valoare va fi recalculată după normele stabilite în acel articol.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legii speciale, rezultă că stabilirea măsurilor reparatorii pe cale judecătorească se poate declanșa numai dacă, în termenul stabilit de lege, nu s-a convenit asupra valorilor corespunzătoare și a modalităților de acordare a măsurilor reparatorii sau dacă notificarea persoanelor ce se pretind îndreptățite a fost respinsă.
Curtea constată că, în speța dedusă judecății, nu a fost parcursă această procedură administrativă specială, astfel încât nu pot fi acordate, în procedura judiciară acțiuni în echivalent la societățile comerciale actuale, ci doar măsuri reparatorii prin echivalent, care nu au fost solicitate în cauză.
Un argument în acest sens îl reprezintă și faptul că transformarea din societate comercială anonimă, organizată conform codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut tocmai prin încetarea personalității juridice a celei dintâi, astfel încât nu s-ar putea reține o continuare a activității, pentru că nu există o unică persoană juridică, ceea ce determină absența unei identități între apelanți, ca și succesori ai vechilor acționari și însăși persoana juridică Societatea din anul 1945 și a unei continuități între persoana juridică Societatea din anul 1945 și actuala intimată - -.
In sprijinul acestei interpretări pot fi și condițiile reglementate de legea specială în art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 republicată, care lărgește sfera categoriilor de persoane îndreptățite la restituire, dar condiționează constatarea calității de continuatoare a personalității juridice de însăși continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a legii sau de reluarea activității după 22 decembrie 1989, dacă aceasta ar fi fost întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, calitate ce trebuie să fie constatată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
In acest context, Curtea apreciază că nu se poate reține o echivalență între calitatea de acționari ai autorilor apelanților și calitatea de continuatoare a personalității juridice a - "" - din 1945, pe care o pretind, în prezent, aceștia, cu consecința juridică a respingerii cererilor având ca obiect constatarea calității pârâtei - - de continuatoare a persoanei juridice - din 1945 și constatarea dreptului de proprietate al apelanților asupra cotei din acțiunile - - și atribuirea acestor cote în favoarea apelanților.
Asupra motivului de apel prin care se critică soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a - "" -, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, întrucât - "" - nu poate fi chemată în judecată atunci când se pune în discuție modul de transfer al acțiunilor sale sau dreptul de proprietate asupra acestor acțiuni, pentru că acțiunile acestei societăți sunt deținute de către acționarii acesteia, singurii care au calitatea de a sta în judecată, aceasta putând avea legitimare procesuală pasivă numai pe capetele de cerere privind constatarea nulității parțiale a actelor de vânzare - cumpărare pentru 91,54% din acțiunile - -, cerere la care s-a renunțat.
Referitor la motivul de apel, prin care se critică soluția de respingere a cererii de instituire a unui sechestru judiciar asupra acțiunilor - "" -, Curtea consideră, de asemenea, că soluția este legală și temeinică, întrucât, în cauză, indisponibilizarea acțiunilor reprezintă o măsură disproporționată de reglementare a folosinței bunurilor, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, bunuri ce se află în patrimoniul acționarilor actualei - - și nu a persoanei juridice chemate în judecată; în ceea ce privește cererea de instituire a unui sechestru judiciar asupra fondului de comerț al - "" -, Curtea consideră, de asemenea, că se impunea respingerea acestei cereri, câtă vreme nu se poate reține, pe de-o parte, o identitate între apelanți, ca și succesori ai vechilor acționari și însăși persoana juridică Societatea din anul 1945, iar, pe de altă parte, între persoana juridică Societatea din anul 1945 și actuala intimată - -, care nu poate avea același fond de comerț cu cel existent în anul 1945.
Nici argumentul că prima instanță a pronunțat o soluție greșită de respingere cererii formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deși trebuia să ia act de renunțarea la judecată, în contradictoriu cu această persoană, nu poate fi primit, câtă vreme, prin încheierea interlocutorie de la 9.11.2007, instanța de fond a luat act de renunțarea la judecata capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pe celelalte capete de cerere cu care a fost învestită, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului neputând avea calitatea de pârât, în mod corect acestea fiind respinse ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în constatare invocată de intimatele - - și din Cipru, Curtea reține, fără a contesta natura de ordine publică a excepției inadmisibilității, prin raportare la art. 111 Cod procedură civilă, care reglementează raportul acțiunii în constatare cu acțiunea în realizare, că aceasta nu mai putea fi reiterată în fața instanței de apel, câtă vreme fusese respinsă printr-o încheiere interlocutorie, în sensul art. 268 alin. 3 Cod procedură civilă, de către instanța de fond și aceasta nu a fost atacată de către părțile interesate, intrând în autoritatea lucrului judecat.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate, apelurile formulate de apelantul - reclamant și de apelanții - intervenienți, (a cărui calitate procesuală a fost transmisă în mod convențional către ), și (moștenitor al intervenientei ), împotriva sentinței civile nr. 1612/21.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți (a cărui calitate procesuală a fost transmisă în mod convențional către din Cipru), - -, din Cipru și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul - reclamant, cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 1 și în B,-,.47,.6,.79, sector 4 și de apelanții - intervenienți, și (moștenitor al intervenientei ), toți cu domiciliul ales la mandatar, în B,-,.1,.3, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1612/21.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți, cu domiciliul ales la &, în B,-, sector 1, - -, cu sediul în B,- - 25, sector 1 și cu sediul procesual ales la &, DIN CIPRU, cu sediul procesual ales în B,-, sector 1, la & și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,- - 11, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
.
15 ex./6.04.2009
TB-5 -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
