Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 13
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de recurenții - pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, CONSILIUL LOCAL AL COM. și recurenta-reclamantă - PRIN PROCURATOR, împotriva sentinței civile nr. nr.729 din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
D E LI BE RÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.729 din 2 octombrie 2009 Tribunalului Neamțs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Școala cu clasele I-VIII și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 84 lei cu titlu de drepturi salariale, fiind respinse ca nefondate capetele de cerere prin care prin reclamanta a solicitat plata cheltuielilor de transport și a orelor suplimentare. Au mai fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 401,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanta a chemat în judecată pârâta Primăria comunei, Primarul comunei -, și pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007 în sumă de 4811,4 lei, returnarea diferenței de impozit și plata amenzii Tg.N în cuantum de 300 lei, plata drepturilor salariale restante în sumă de 1693 lei, precum și plata de daune morale și cheltuieli de judecată.
Inițial cauza a fost înregistrată la Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Neamț și ulterior, prin încheierea din 23 mai 2008, instanța, admițând excepția invocată din oficiu a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre competentă soluționare secției civile a Tribunalului Neamț - completul de litigii de muncă.
În acest dosar reclamanta a precizat la termenele din 11 iulie 2008 și 14 noiembrie 2008 că, referitor la cheltuielile de transport dorește să se judece în contradictoriu cu Consiliul Local și Școala cu clasele I-VIII, la fel și pentru plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite pentru perioada 15 septembrie 2007 - 5 octombrie 2007, cu titlu de îndemnizație de director și spor pentru munca suplimentară prestată în acest interval de timp.
S-a reținut că în perioada 1 septembrie 1995-17 septembrie 2007 reclamanta a îndeplinit funcția de director și președinte al Consiliului de administrație al Școlii Generale cu clasele I-VIII, în intervalul de timp cuprins între 1 ianuarie 2005 - 17 septembrie 2007 având și calitatea de ordonator terțiar de credite, iar în perioada 15 septembrie 2007 - 5 octombrie 2007 i s-a prelungit numirea în acest post, drepturile salariale fiindu-i recalculate cu îndemnizația de conducere cuvenită, fiind îndreptățită să beneficieze și diferența de 84 lei conform concluziilor din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Referitor la plata sporului pentru muncă suplimentară efectuată s-a apreciat că acest capăt de cerere nu este fondat întrucât în perioada dedusă judecății, reclamanta a deținut funcția de director al unității școlare, neavând posibilitatea să presteze ore suplimentare potrivit art.46 din Lg.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Cu privire la cheltuielile de transport solicitate, s-a apreciat în raport de probele administrate că reclamanta nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru decontarea cheltuielilor de transport efectuate " la " - și " de la " - locul de muncă, întrucât nu a făcut dovada cheltuielilor de transport efectuate și a faptului că s-a adresat pârâtei în scopul decontării sau plății echivalente a costurilor de transport suportate, potrivit art.104 al.3 și al.31din Lg.128/1997 cum a fost modificată prin Lg.108/ 19 aprilie 2007.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs toate părțile, recursurile fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Lg.146/1997.
În motivarea recursului, reclamanta arată, în esență că instanța nu a respectat dispozițiile Codului d e procedură civilă, drepturile consfințite prin Lg.53/2003 privitoare la drepturile salariatului și că greșit s-a respins cererea formulată de a se lua interogatoriu reprezentanților legali ai N și expertului contabil care a făcut erori legislative și de calcul în raportul de expertiză.
Susține recurenta că trebuie făcută diferență între orele suplimentare și munca la catedră, iar munca depusă suplimentar în perioada de preaviz a reclamantei la catedra la care este titular nu poate fi considerată ca ore suplimentare, expertul ducând în eroare instanța prin concluziile sale.
Referitor la decontarea cheltuielilor de transport a cadrelor didactice, recurenta precizează că expertul nu a prezentat procedura preliminară care trebuia urmată, de acordare a fondurilor pentru ca unitatea școlară să efectueze procedura finală de efectuare a plăților și nu a identificat faptul că Județul N este județ și școlile au independență financiară, iar execuția bugetară se efectua prin serviciul contabilitate al Primăriilor, iar plata se făcea la serviciul contabilitate al școlii, nemaifiind necesară întocmirea borderourilor lunare și înaintarea acestora Primăriei.
Susține recurenta că nu era necesar să facă dovada cheltuielilor de transport, întrucât acest lucru nu este cerut de lege și că plata s-a făcut începând cu septembrie 2007 doar prin depunerea unei simple cereri anuale, instanța eliminând astfel un drept legal, creând discriminare în raport cu alte persoane din aceeași categorie profesională.
Se mai arată că nu s-au respectat prevederile art.211 și 212 Cod pr.civilă, fiind respinsă cererea de audiere a expertului precum și cererea de a fi interogați reprezentanții legali ai angajatorului N și că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de plată daune-interese și daune-morale și nu a calculat în totalitate cheltuielile de judecată.
Recurenta-pârâtă Școala cu clasele I-VIII în motivarea recursului a arătat în esență că întrucât instanța a admis doar în parte acțiunea reclamantei, obligarea sa la plata integrală a cheltuielilor de judecată este netemeinică, acestea trebuind stabilite proporțional cu pretențiile admise.
În motivarea recursului formulat de recurentul-pârât Consiliul Local al comunei, se arată, în esență că nu poate fi obligat să plătească în solidar cu cealaltă pârâtă suma de 84 lei în raport de concluziile raportului de expertiză, neputând a fi obligat nici la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de apel reține următoarele:
Recurenta, în esență este nemulțumită de neacordarea cheltuielilor de transport pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007 și neplata diferențelor sporului pentru munca suplimentară prestată în perioada 15 septembrie 2007 - 5 octombrie 2007.
Se va aprecia, însă, că soluția instanței de fond este corectă cu privire la cele două capete de cerere deoarece potrivit art.46 din Lg.128/1997 privind Statutul personalului didactic directorii unităților de învățământ sunt degrevați, total sau parțial, de noma didactică de predare, neputând desfășura activități didactice în regim de cumul sau plata cu ora.
În raport de textul legal invocat se va considera că recurenta în calitate de director al Școlii I-VIII nu avea dreptul să presteze ore suplimentare, fiind emisă Decizia nr.1064 din 31 august 2007 de prelungire a numirii recurentei în funcția de director.
Astfel, deși recurenta și-a depus demisia în perioada menționată, aceasta a desfășurat activitate în calitate de director, prelungindu-i-se această calitate și recalculându-i-se salariul cu îndemnizația de conducere cuvenită. De aceea nu se poate reține existența unei confuzii între munca desfășurată la catedră și orele suplimentare așa cum susține recurenta.
Referitor la capătul de cerere privitor la cheltuielile de transport se va aprecia că instanța de fond a apreciat în mod corect în raport de expertiza efectuată în cauză și de condițiile legale menționate în art.104 al.3 din Lg.128/1997, că recurenta nu a făcut dovada cheltuielilor de transport în condițiile prevăzute de lege.
Situația că decontarea cheltuielilor de transport pentru alte perioade anterioare s-ar fi efectuat în baza unei simple cereri, nu poate fi reținută ca relevantă, atât timp cât legea prevede expres condițiile în care se face decontarea acestor cheltuieli.
Susținerea recurentei referitoare la faptul că trebuia sau nu să întocmească și să depună lunar borderourile lunare cu privire la cheltuieli de transport, nu va putea fi reținute, atât timp cât recurenta nu a făcut dovada acestor cheltuieli așa cum prevede la art.14 al.3 lit.a din Lg.128/1997 " prin depunerea (.) biletelor de călătorie sau a abonamentului ". Aceasta cu atât mai mult cu cât propunerea de decontare a cheltuielilor de transport trebuia efectuată în raport de pontajul zilnic efectuat potrivit art.104 al.31.
Privitor la încălcarea dispozițiilor Codului d e procedură civilă, se va aprecia că nici acest motiv de recurs nu poate fi reținut, instanța fiind cea care are competența să aprecieze asupra admisibilității și oportunității unor probe, interogatoriul solicitat de recurentă fiind un mijloc de probă ( art.167 pr.civilă).
De asemeni, prevederile art.211 și art.212 pr.civilă referitoare la chemarea în instanță a expertului nu au fost încălcate, instanța fiind cea care apreciază asupra chemării sau nu a expertului pentru a da lămuriri atunci când acestea sunt necesare.
Privitor la motivul de recurs invocat, prin care se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a daunelor morale și plata daunelor - interese, se va aprecia că nici acesta nu este fondat, neputând fi reținut deoarece la termenul din 14 noiembrie 2008, reprezentantul reclamantei a precizat că solicită doar contravaloarea transportului pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2007 și recuperarea diferențelor salariale pentru perioada 15 septembrie 2007 - 5 octombrie 2007, reprezentând indemnizația de director și plata orelor suplimentare efectuate în această perioadă, aspecte asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat.
Referitor la recursul formulat de Consiliul Local se va aprecia că este fondat doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat alături de celălalt pârât deoarece recurentul este titular al obligației raportului juridic dedus judecății, fiind persoana care asigură finanțarea de bază a învățământului preuniversitar, finanțare care se asigură potrivit art.167 al.5 lit.a din Lg.84/1995 modificată prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Recursul formulat de Consiliul Local și cel formulat de Școala cu clasele I-VIII sunt admisibile sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată.
Aceasta, întrucât în raport de dispozițiile art.276 Cod procedură civilă acțiunea fiind admisă în parte și cheltuielile de judecată trebuiau acordate doar în parte, situație în care se va aprecia că trebuia redus cuantumul cheltuielilor de judecată în raport de capătul de cerere admis.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă și va admite recursul formulat de recurentele - pârâte, va schimba în parte sentința recurată sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de împotriva sentinței civile nr. nr.729 din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursurile promovate de Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local al comunei împotriva sentinței civile nr. nr.729 din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în sensul că:
Modifică în parte sentința civilă nr.729/02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț și în consecință:
Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 401,70 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
GREFIER,
red.sent. -/
red.dec.rec. - /15.01.
tehnored.BC/ 5 ex/ 15.01.2010
com.tuturor părților- 18.01.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
