Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.130
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în P,-, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr.619 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți - prin mandatar,domiciliat în comuna, sat. cod poștal -, județul,-, domiciliată în B, sector 6, str.- -, domiciliată în B, sector 6, - -, nr.4, -.6,.A,.16, cod poștal - și, domiciliat în B, sector 6,-, -.5,.H,.74, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât asistat de avocat din cadrul Baroului P, intimata reclamantă, asistată de avocat din cadrul Baroului B, lipsind intimații reclamanți-prin mandatar, -- și.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 421,00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.-/15.12.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, care au fost anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimații reclamanți au depus la dosar întâmpinare și acte, respectiv cinci declarații notariale, certificatul nr.1008/23.10.2002 eliberat de Arhivele Naționale Direcția Județeană P și decizia nr.XI din 5 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se comunică apărătorului recurentului pârât copie de pe întâmpinarea și actele depuse la dosar de către intimați.
Avocat, pentru recurentul pârât, depune la dosar timbre judiciare în valoare de 1,8 lei, ce s-au anulat la dosar și declară că nu solicită un nou termen pentru a lua cunoștință de actele și întâmpinarea comunicate.
Avocat, având cuvântul pentru intimați, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul pârât, susține oral motivele de recurs formulate, arătând că instanța de apel a omis să se pronunțe pe excepția invocată, respectiv excepția lipsei calității procesuale a reclamanților -, și, invocată de pârât prin întâmpinarea-cererea reconvențională formulată de pârât, rezumându-se a analiza superficial fondul acestei excepții, fără a lua în considerare toate documentele de care apelantul pârât s-a folosit în cauză și fără a lămuri concret situația juridică a lui.
Mai arată că, din punct de vedere juridic cea mai importantă dovadă este renunțarea expresă a lui, la succesiunea tatălui său, înscrisă în registrul de renunțări la succesiune.
În acest sens, arată că din adeverințele nr.6765/1945 rezultă că nu făcea parte din familia refugiată în anul 1941, precum și adeverința din 28.12.1994 în care se stabilește defalcat ca și perioadă, locul unde acesta s-a aflat în acea perioadă, astfel că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 290/2003 care are în vedere dezdăunarea refugiaților, neavând această calitate.
Susține, de asemenea că moștenitorii lui, cunoscând că în realitate nu mai au dreptul la nicio sumă de bani datorită renunțării autorului lor la succesiunea lui, au conștientizat că suma se acordă cu titlu de despăgubiri și au acceptat orice sumă.
Instanța de apel trece peste toate susținerile lor și face referire la hotărârea nr.138/2006, reținându-se că prin cererea inițială au fost indicați toți moștenitorii lui.
Față de motivele de recurs formulate în scris la dosar și considerentele expuse, solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri în sensul admiterii cererii-reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză, ca legală și temeinice.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și pct.10 (în prezent abrogat) cod pr.civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a intimaților reclamanți, arată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că această calitate le este dată de hotărârea nr.138/14.12.2006 emisă de către Instituția Prefectului - comisia Județeană P de Aplicare a Legii 290/2003, hotărâre care nu a fost contestată de către recurent sub aspectul faptului că a fost emisă pe numele unor persoane care nu ar fi îndreptățite.
În ce privește acțiunea lor introductivă, arată că este grefată pe dispozițiile art.1541 codul civil conform cărora mandatarul este dator, oricând i se cere, a da seamă mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot ce a primit în puterea mandatului, chiar în cazul în care ceea ce a primit nu s-ar cuveni mandantului.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză rezultă intenția clară a recurentului de a obține o hotărâre pentru măsuri reparatorii numai pe numele său, deci rezultă mai mult decât evident că "pretinsele demersuri" nu se făceau pentru ei ci în interesul acestuia pentru a putea obține singur aceste despăgubiri, ceea ce nu este etic și moral.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamanții prin mandatar, -, și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să fie obligat pârâtul să le restituie suma de 169.608 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor ce li se cuvin în baza Legii nr. 290/2003 și dobânda legală cuvenită pentru această sumă de la momentul ridicării ei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că l-au mandatat pe pârât, prin procuri autentificate, să-i reprezinte la autoritățile competente pentru acordarea drepturilor cuvenite conform Legii nr.290/2003 pentru bunurile ce au aparținut autorilor lor și care au rămas în, mandatul încredințat pârâtului conferindu-i acestuia dreptul de a ridica, în numele lor, sumele de bani care se vor stabili cu titlu de despăgubiri, iar la data de 14.12.2006, prin Hotărârea nr.138, Comisia județeană P de aplicare a Legii nr.290/2003 a stabilit pentru toate părțile un cuantum total al despăgubirilor în sumă de 636.031 lei.
Au mai susținut reclamanții că, potrivit prevederilor legale instituite, plata contravalorii urma să se facă într-o tranșă de 40%, lucru care s-a și realizat la începutul anului 2007, pârâtul ridicând prima tranșă a despăgubirilor în cuantum de 254.412 lei cuvenită tuturor părților, dar cu toate că mandatarul lor în cadrul obligației de a da socoteală mandanților trebuia să le remită sumele de bani ce li se cuveneau în calitate de beneficiari ai Hotărârii nr.138/2006, a refuzat sub diferite pretexte să le remită sumele de bani, motiv pentru care au fost nevoiți să revoce procurile autentificate, notificând revocarea în baza Legii nr.290/2003.
După administrarea probelor cu acte, martori interogatorii și expertiză contabilă, prin sentința civilă nr.1985/29.05.2008, Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea și în parte cererea reconvențională, obligând pârâtul să plătească reclamanților suma de 144.608 lei reprezentând partea cuvenită din tranșa de 40% achitată de la 14.02.2007, la plata sumei de 8997,97 lei dobândă și a constatat că pârâtul-reclamant a efectuat cheltuieli în cuantum de 25.500 lei pentru demersurile în vederea obținerii despăgubirilor atât în România cât și în Republica M, sumă ce urmează a fi suportată de către pârâți proporțional cu cotele ce li se cuvin.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr.138 a fost aprobată cererea formulată de reclamanți, a fost modificată Hotărârea nr. 84/2006 și s-au acordat despăgubiri în valoare de 636.031 lei, din care 428.191 lei pentru terenuri și - lei pentru casa și anexe și 1000 mp teren aferent, în vederea efectuării demersurilor pentru acordarea despăgubirilor, reclamanții-pârâți împuternicindu-l pe pârâtul-reclamant prin procură autentificată.
S-a mai reținut că în temeiul hotărârii a fost achitată, la data de 14.02.2007, către pârâtul-reclamant, suma totală de 254.412 lei, reprezentând 40 % din valoarea totală a despăgubirilor acordate, prin notificarea nr.227/2007 reclamanții-pârâți notificând pârâtul-reclamant cu faptul că a revocat procurile și a încetat mandatul.
Totodată, instanța de fond a reținut că întrucât pârâtul-reclamant nu s-a conformat dispozițiilor art.1541 Cod civil, conform cărora mandatarul este dator oricând i se va cere a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot ce a primit în puterea mandatului, chiar în cazul în care ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului, urmează a fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 144.608 lei.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs reclamanții, calificat apel, susținând că este nelegală și netemeinică invocând următoarele motive:
Un prim motiv se referea la faptul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea numai în parte, sub aspectul contravalorii dobânzii datorate de către intimatul, stabilind că acesta le datorează cu titlu de dobândă numai suma de 8997,97 lei, deoarece potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat de expertul -, dobânda calculată pentru intervalul 14.02.2007-la zi, aferente sumei de 144.608 lei, conform dobânzii de referință a BNR, este de 10.479,7 lei și nu de 8.997,97 lei cât a acordat instanța de fond, la data de 9.11.2007, recurenții precizând acțiunea sub aspectul cuantumului dobânzii aferente sumei de 144.808 lei.
În cadrul aceluiași motiv de recurs, reclamanții au susținut că în privința cererii reconvenționale aceasta a fost admisă în parte de către instanță, constatându-se că intimatul a efectuat cheltuieli cu demersurile întreprinse pentru obținerea despăgubirilor, cheltuieli ce se ridică la suma de 25.500 lei, singura probă administrată fiind proba testimonială cu 2 martori, încercându-se să se probeze faptul că sumele de bani cheltuite de intimatul-pârât pentru demersurile efectuate în țară și în Republica
S-a mai arătat că ambii martori au susținut în depozițiile lor că l-au împrumutat pe intimatul-pârât cu sume mari de bani pentru a se deplasa în Republica M și a procura documentele solicitate de autoritățile din România, martorul G, afirmând că intimatul-pârât a relatat că în cursul anului 2005 l-a împrumutat pe intimat cu suma de 150.000.000 lei vechi, sumă care i-a fost restituită în luna martie 2007.
Criticând sentința, reclamanții au mai susținut că singurele înscrisuri depuse la dosarul cauzei sunt cele solicitate la data de 6.11.2007 către Arhiva Statului M, însă ulterior declanșării acestui proces, prin care intimatul solicita documentele din care să reiasă bunurile rămase în Republica M și nu ale
părinților acestora, dovedind prin răspunsurile la interogatoriu și înscrisurile depuse că toți recurenții-reclamanți s-au implicat în obținerea de documente cu care să justifice calitatea de persoane îndreptățite la aplicarea unor măsuri reparatorii potrivit Legii nr.290/2003.
În privința cheltuielilor de judecată s-a susținut de către reclamanți că instanța de fond în mod greșit a compensat în totalitate cheltuielile de judecată, în condițiile în care recurenții au timbrat în fond acțiunea cu 5.619,4 lei și au achitat un onorariu de avocat în cuantum de 1.500 lei, totalul cheltuielilor de judecată avansate de recurenți fiind de 7.119 lei.
Împotriva sentinței sus-menționată a declarat apel și pârâtul, susținând că este nelegală și netemeinică deoarece instanța a omis să se pronunțe asupra excepției pe care a invocat-o prin cererea reconvențională, aceea a lipsei calității procesuale active a reclamanților, arătând că prin certificatul de moștenitor nr.1481/1982, stabilindu-se masa succesorală de pe urma defunctului și moștenitorii acceptanți ai acestuia, rămânând ca succesor, - și, renunțând la succesiune.
Pârâtul a mai susținut că a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli efectuate cu ocazia obținerii documentației și a despăgubirilor, făcându-se mențiune și la, fără a se renunța la excepția invocată.
În ceea ce privește despăgubirile se susține de către apelantul-pârât că suma obținută urmează a fi împărțită 50 % - 50% cu reclamantul, iar cheltuielile de judecată să fie suportate de ambii moștenitori, prima instanță neluând în calcul cheltuielile mandatarului, reprezentând deplasări de la V D la P și retur, pentru reprezentarea în instanță, cheltuieli justificate cu bilete de călătorie, bonuri fiscale carburanți.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.619 din 17 noiembrie 2008, a respins cele două apeluri ca nefondate, reținând următoarele:
Asupra apelului declarat de reclamanți, tribunalul a reținut, referitor la critica prin care s-a susținut că în mod eronat a fost admisă numai în parte acțiunea sub aspectul contravalorii dobânzii datorate, că este neîntemeiată, deoarece, după cum a rezultat din probele administrate în cauză, în temeiul Hotărârii nr.138/14.12.2006 emisă de Instituția Prefectului, au fost aprobate cererile apelanților-reclamanți, s-a modificat Hotărârea nr.84/2006 și s-au acordat despăgubiri în sumă totală de 636.031 lei, din care 428.191 lei pentru terenuri și 207.840 lei pentru casă și teren. fiind achitată suma totală de 254.412 lei, reprezentând 40%, la 14.02.2007 din sumele încasate pârâtul achitând reclamantei suma de 25.000 lei.
S-a mai arătat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, dobânda legală aferentă sumei încasată de apelantul-pârât pe perioada 14.02.2007 - ianuarie 2008 este de 10.479,78 lei, din care se deduce valoarea dobânzilor aferente perioadei anterioare punerii în întârziere prin notificarea nr. 270/2007.
Cât privește susținerea apelanților-reclamanți că instanța admis cererea reconvențională în parte, pentru suma de 25.500 lei, tribunalul a apreciat că nefondată întrucât pretențiile intimatului-pârât sunt dovedite, din materialul
probator administrat în cauză, din depozițiile martorilor și mandatul acordat, coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale reclamanților-pârâți, rezultând că pârâtul-reclamant a efectuat demersuri la autoritățile competente pentru obținerea despăgubirilor cuvenite reclamanților.
Totodată, s-a apreciat că nu poate fi reținută nici critica prin care s-a susținut că în mod greșit prima instanță a compensat cheltuielile de judecată, arătându-se că prin admiterea în parte a acțiunii și în parte a cererii reconvenționale au devenit aplicabile dispozițiile art.276 pr.civilă.
Referitor la apelul declarat de pârâtul, Tribunalul Prahovaa reținut, că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica prin care se susține că prima instanță a omis să se pronunțe asupra excepției invocate de apelant prin cererea reconvențională, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată deoarece aceasta nu a mai fost reiterată, prin Hotărârea nr.84/2006 fiind incluși moștenitorii lui.
De asemenea, instanța de apel a reținut că este neîntemeiată și critica prin care s-a susținut că despăgubirile urmau să fie împărțite în cuantum egal cu reclamantul, deoarece Hotărârea nr.138 a Instituției Prefectului se referea la toți moștenitorii.
Referitor la susținerea prin care se pretinde de către pârât că nu au fost stabilite corect cheltuielile mandatarului, tribunalul a constatat că este neîntemeiată deoarece, în raport de depozițiile martorilor și răspunsurile la interogatoriu ale părților, rezultă că în vederea obținerii despăgubirilor cuvenite reclamanților, pârâtul a efectuat demersuri cuvenite la autoritățile competente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, pentru următoarele motive:
Recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 pr.civilă.
O primă critică este că, deși în cererea reconvențională a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța de fond a omis să se pronunțe pe excepția invocată, instanța de apel pronunțându-se pe această excepție cu motivarea că aceasta este neîntemeiată față de faptul că nu a mai fost reiterată prin Hotărârea nr. 84/2006 astfel că, instanța de apel analizează superficial fondul acestei excepții, fără a lua în considerare toarte documentele de care apelantul-pârât s-a folosit atât la fond cât și în faza de apel.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul arată că în certificatul de moștenitor nr. 1481/1982 eliberat de notariatul de Stat Județean P s-a stabilit masa succesorală rămasă de pe urma def., moștenitorii acceptanți ai acestuia, iar a renunțat la succesiunea tatălui său decedat la 10.06.1982(filele 70-71).
De asemenea, recurentul precizează că în Legea nr.290/2003 se are în vedere dezdăunarea refugiaților, însă nu are această calitate, dovadă în acest sens fiind adeverința nr.6765/1945 în care nu se menționează că ar face parte din familia refugiată în anul 1941, alături de cei doi părinți și, împreună cu copiii, și -, precum și din adeverința din 28.12.1994 unde se stabilește, defalcat, perioada și locul unde s-a aflat în acea perioadă.
Precizează recurentul că instanța de apel trece peste prima critică și motivează nemulțumirea cu privire la neexistenta în cuantum egal al despăgubirilor, rezultat fiind al admiterii excepției, făcându-se referire în mod greșit la Hotărârea nr. 138/2006 prin care se aprobă cererea de acordare despăgubiri.
Se susține de recurent că instanța de apel a reținut că prin cererea inițială au fost indicați toți moștenitorii lui, însă, în realitate, intenția acestora de a recupera suma de bani a existat încă de la prima cerere, întrucât este evident că cel care a făcut toate demersurile și care a fost interesat de la început, nu a fost altul decât.
Consideră recurentul că susținerile reclamanților în ceea ce privește revocarea procurilor s-a făcut datorită refuzului pârâtului de a le remite vreo sumă de bani, este întrucât reclamanților li s-a solicitat să se prezinte la notariat pentru a se realiza această împărțire, dar reclamanții au refuzat de fiecare dată.
Arată recurentul că hotărârea comisiei județene a fost ridicată de - și prezentată pârâtului abia după trecerea termenului de contestație, iar prin eliminarea moștenitorilor, sumele de bani s-ar împărți la 2 și nu la 3, situație ce ar trebui să se întâmple și cu cealaltă tranșă de 60%.
La data de 6.02.2009, intimații, -, au formulat întâmpinare, arătând că motivele de recurs vizează mai mult netemeinicia hotărârii, recurentul încercând să inducă ideea lipsei calității procesuale active a moștenitorilor def..
Precizează intimații că acțiunea introductivă este întemeiată pe dispozițiile art. 1541 Cod civil, conform cărora mandatarul este dator, oricând i se cere, a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot ce a primit în puterea mandatului, chiar în cazul în care ceea ce a primit nu s-ar cuveni mandantului.
Intimații arată că după primirea tranșei de 40% din cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 138/2006, recurentul a refuzat să le remită sumele de bani cuvenite și încasate în baza mandatelor, fiind evident că mandatarul lor nu dorește să le remită suma de bani, mai ales că, nu a fost contestată Hotărârea nr. 138/2006 sub aspectul faptului că trei dintre intimați nu ar fi îndreptățiți la despăgubiri întrucât autorul lor, frate cu recurentul, nu are calitatea de succesor al autorilor și.
De asemenea, intimații arată că despăgubirile ce fac obiectul Hotărârii nr. 138/2006, vizează bunurile ce au aparținut atât lui, cât și lui, abandonate pe teritoriul, și, mai mult, certificatul de moștenitor vehiculat de recurent, se referă doar la moștenirea lui și nu privește moștenirea mamei.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată prima critică, în sensul că instanța de fond a omis să se pronunțe pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepție invocată de recurent în cererea reconvențională formulată la instanța de fond, întrucât, în situația în care instanța omite să se pronunțe asupra unei cereri, este
asimilat cu faptul că instanța nu a cercetat fondul atunci când pronunță soluția, fiind incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 pr.civilă.
Susținerea recurentului că în certificatul de moștenitor nr. 1841/1982 eliberat de Notariatul de Stat județean P s-a stabilit că autorul reclamanților -, și a renunțat la succesiunea rămasă de pe urma def., este nefondată întrucât pe de o parte, în certificatul de moștenitor sus-menționat se arată că autorul acestora, este străin de succesiune, și nu renunțător.
Prin decizia nr. XI din 5 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că numai cei care au renunțat în mod expres la succesiune nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, or, în cauza de față, autorul reclamanților nu este renunțător.
Pe de altă parte, nu are relevanță că autorul a renunțat la succesiunea tatălui său, din moment ce Hotărârea nr. 138/14 decembrie 2006 a Comisiei județene P de aplicare a Legii nr. 290/2003 și Hotărârea nr. 84/9 iunie 2006 nu au fost contestate de către recurent, în condițiile în care, prin cele două hotărâri sus-menționate s-a stabilit că atât reclamanții, cât și pârâtul au dreptul de a primit despăgubiri pentru bunurile abandonate în.
De asemenea, nu are relevanță faptul că în adeverința nr. 6765/1945 autorul reclamanților, def., nu figurează ca având calitatea de refugiat, din moment ce, prin Hotărârile nr. 138/14 decembrie 2006 și nr. 84/9 iunie 2006 ale Comisiei județene P de aplicare a Legii nr. 290/2003, acestuia și moștenitorilor săi li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de aceste măsuri reparatorii prevăzut de Legea nr. 290/2003.
Se va respinge critica recurentului că instanța de apel a motivat nemulțumirea cu privire la neexistența în cuantum egal al despăgubirilor, făcând referire la Hotărârea nr. 138/2006, întrucât hotărârile emise de Comisia județeană P de aplicare a Legii nr. 290/2003, nu au fost contestate, situație în care, despăgubirile se vor acorda conform art.10 din Legea nr. 290/2003.
Referitor la susținerea recurentului că cererile reclamanților privind revocarea procurilor s-au făcut datorită refuzului pârâtului de a remite vreo sumă de bani mandanților și că aceste susțineri sunt nereale pentru că li s-a solicitat reclamanților să se prezinte la notariat pentru a se realiza această împărțire, Curtea va reține că, în realitate, aceasta nu reprezintă o critică de nelegalitate în sensul art. 304 pr.civilă, iar pe de altă parte, recurentul nu a făcut nicio dovadă în sensul că a încercat pe cale amiabilă împărțirea sumelor primite în baza mandatelor.
Critica recurentului referitoare la faptul că hotărârea comisiei județene a fost ridicată de - și prezentată pârâtului abia după trecerea termenului de contestație, iar prin eliminarea moștenitorilor, sumele de bani s-ar împărți la 2, și nu la 3, situație ce ar trebui să se întâmple și cu cealaltă tranșă de 60%, este bazată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 pr.civilă, astfel că nu poate fi analizată de instanță întrucât aceste dispoziții au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civilă, constatând că instanța de fond a omis să se pronunțe pe excepția lipsei calității procesuale active, dar și pe excepția prematurității invocate în cererea
reconvențională, echivalând cu necercetarea fondului, va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite caza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în P,-, cod poștal -, județul P împotriva deciziei civile nr.619 pronunțată la 17 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții - prin mandatar,domiciliat în comuna, sat, cod poștal -, județul P, -, domiciliată în B,-, -.A,.43, sector 3, cod poștal 03245, domiciliată în B, - -, nr.4, -.6,.A,.16, sector 3, cod poștal - și, domiciliat în B, -, -.5,.H,.74, sector 6, cod poștal -.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza, spre rejudecare, la Judecătoria Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Fiind în semnează
Președintele instanței
Grefier,
Red. ES
Tehnored. PJ
3 ex/16.02.2009
nr- Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
-, ta
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
