Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.130
Ședința publică din data de: 25.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă INTERNAȚIONAL împotriva sentinței civile nr. 1505/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți ROMÂNIA și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - reclamantă INTERNAȚIONAL, reprezentată de avocat cu procură aflată la fila 13 din dosar și intimații - pârâți ROMÂNIA, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/03.02.2009, aflată la fila nr. 12 din dosar, lipsind OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul apelantei - reclamante INTERNAȚIONAL depune la dosar un set de înscrisuri și învederează Curții că în aceste înscrisuri se regăsesc documente cu privire la corespondența purtată între părți.
Reprezentantul intimatei - pârâte ROMÂNIA solicită lăsarea cauzei la ordine pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la termenul de judecată de astăzi.
Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, reprezentantul intimatei pârâte învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Reprezentantul apelantei - reclamante INTERNAȚIONAL învederează Curții că la dosar au fost depuse înscrisuri de la care au fost traduse numai în parte, întrucât până la termenul de judecată de astăzi nu s-a reușit traducerea lor în totalitate, astfel că pentru acest motiv solicită amânarea cauzei. Totodată solicită audierea a doi martori cu precizarea că în termen de 5 zile va indica, cu cerere, prin serviciul registratură numele și adresele acestora.
Reprezentantul intimatei - pârâte ROMÂNIA arată că se opune acestei cereri, motivat de faptul că termenul de solicitare probe a trecut, astfel că solicită decăderea apelantei reclamante din dreptul de a mai solicita probe. Cu privire la cererea de amânare a cauzei în vederea traducerii tuturor înscrisurilor, de asemenea se opune, întrucât termenul de judecată de astăzi reprezintă al treilea termen de administrare a probelor, iar apelantei reclamante i s-a pus în vedere la două termene de judecată să depună la dosar toate înscrisurile de care înțelege să se folosească.
Reprezentantul apelantei - reclamante INTERNAȚIONAL insistă în cererea de probatorii și arată că în ceea ce privește necesitatea administrării probei testimoniale, aceasta a reieșit din dezbateri și totodată consideră că astăzi este primul termen de formulare probe.
Curtea, deliberând, asupra cererii de amânare a cauzei formulată de apelanta reclamantă prin reprezentant, cu scopul traducerii unor noi înscrisuri depuse la termenul de judecată de astăzi o apreciază că nu este întemeiată în condițiile în care partea a beneficiat de două termene pentru a produce proba, aceasta fiind termenul limită stabilit de instanță la termenul anterior când partea a invocat imposibilitatea procurării acestora. În raport de momentul admiterii probei, termenul stabilit, obligația părții și dispozițiile art. 199 alin 1 Cod procedură civilă, această cerere nu poate fi primită. Cu privire la cererea de suplimentare a probatoriului, apreciază că aceasta nu este întemeiată în condițiile în care nu se relevă un impediment din pricina căruia partea să nu fi avut posibilitatea să propună probe.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantei - reclamante INTERNAȚIONAL solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile apelate, și pe baza dovezilor administrate în cauză admiterea acțiunii ca fiind întemeiată. Solicită a se dispune anularea certificatului Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci de înregistrare a mărcii constând din denumirea ROMÂNIA cu element figurativ pentru toate clasele pentru care a fost acordat; publicarea hotărârii de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci în -Secțiunea Mărci și radierea mărcii din Registrul Național al. În susținerea apelului solicită a se avea în vedere că certificatul obținut de intimată se impune a fi anulat întrucât a fost solicitat cu rea credință. Totodată solicită amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise și nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - pârâte ROMÂNIA solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În combaterea apelului solicită a se avea în vedere că în mod corect prima instanță a reținut că înregistrarea mărcii " de către intimata pârâtă, pentru teritoriul României s-a făcut cu bună credință iar criticile apelantei reclamante împotriva legalității Actului de constituire aș intimatei pârâte formulate pentru prima dată în motivele de apel sunt nelegale în raport de dispozițiile art. 294 alin 1 Cod procedură civilă deoarece prima instanță de fond nu a fost investită cu un capăt de cerere prin care să se solicite constatarea nelegalității constituirii intimatei pârâte. Totodată solicită a se avea în vedere că din probele administrate în fața primei instanțe, a reieșit însă în mod clar că pârâta a dobândit dreptul la denumirea " cu ocazia constituirii, respectiv înainte de a fi avut statut de observator sau statut de membru al. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată și depune la dosar dovada acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă INTERNAȚIONAL împotriva sentinței civile nr. 1505/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți ROMÂNIA și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 08.02.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului București secția a III-a civilă, reclamanta INTERNATIONAL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ROMANIA și cu OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- anularea înregistrării mărcii " ROMANIA", cu element figurativ, pentru toate clasele pentru care a fost înregistrată;
- publicarea hotărârii de către OSIM în - Secțiunea Mărci și radierea mărcii din.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este o federație internațională ale cărei baze au fost puse la la 17 iulie 1945 pentru a promova și prietenia prin muzică, prin intermediul tinerilor din întreaga lume, având statutul de asociație artistică și pedagogică, alcătuită din entități independente.
România a devenit membră a federației în 1995, prin intermediul unor specialiști în domeniul muzical, printre care dl., care s-au asociat și au constituit Romania, pârâta din cauză. Aceasta trebuia să ceară oficial admiterea în federație, pentru a deveni membră, prin prezentarea unei declarații în sensul că sunt îndeplinite condițiile de admitere prevăzute în art. 7 din Statutul, condiții printre care se număra și asumarea obligației de renunțare la datele de identificare, mai precis de a nu se folosi de nici un element care să facă trimitere la, din momentul în care își va pierde calitatea de membru al.
a primit în mai 1994, la Secretariatul general, cererea oficială de admitere în rândul federației a ROMANIA, cerere semnată de dl, în calitate de președinte, acesta semnând și declarația tip conform art. 7 din Statut, din care rezultă asumarea obligației de renunțare la datele de identificare din momentul în care își va pierde calitatea de membru al.
Pârâta trebuia să respecte prevederile statutului și hotărârile adoptate de organele de conducere ale federației, neexistând probleme o perioadă de timp. Însă, după anul 2003 aceste probleme s-au ivit și au fost aduse la cunoștința federației, care a solicitat președintelui să înlăture aspectele negative semnalate, privind activitatea desfășurată de, punându-i-se în vedere excluderea din federație.
Pârâta a fost exclusă din federație în august 2005, iar după comunicarea excluderii, pârâta nu mai trebuia să folosească datele de identificare. Contrar acestei obligații asumate, pârâta a continuat să încalce interdicția, deși federația a trimis notificări în acest sens, și, mai mult decât atât, cu rea credință, a depus la OSIM cerere de înregistrare a mai multor mărci, printre care ROMANIA, a cărei anulare se solicită prin prezenta acțiune.
Reclamanta a susținut că este evidentă reaua credință a pârâtei, care a înregistrat marca fără a-i fi fost acordat acest drept de către federația reclamantă, intenția de a proceda astfel fiind una directă, întrucât s-a urmărit obținerea de avantaje prin crearea unei stări de confuzie față de INTERNATIONAL, deși nu mai există nicio o legătură cu aceasta.
A mai arătat reclamanta că a dovedit interesul în promovarea acțiunii de față, al cărei temei juridic este constituit în principal de dispozițiile art. 48, lit. c) din legea nr. 84/1998, privind înregistrarea cu rea credință, lit. e) din același articol privind atingerea unor drepturi anterioare dobândite cu privire la un drept de autor, precum și Regula 32, pct. 2, lit. a) și b) din Regulamentul de aplicare a legii mărcilor, reclamanta arătând totodată că marca sa constituie o marcă notorie, conform celor arătate în acțiune, aspecte ce vor fi dovedite cu probe. Astfel, a precizat că înțelege să invoce și prevederile art. 6, care stabilesc că o marcă este refuzată la înregistrare dacă este identică sau similară cu o marcă notorie în România, pentru produse sau servicii identice sau similare, la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii, reclamanta neacordând vreun consimțământ la înregistrarea mărcii de către pârâtă.
În fine, a arătat reclamanta că instituția mărcii notorii și protecția acesteia s-au realizat prin Directiva 89/104 și Regulamentul mărcii comunitare nr. 89/104, înregistrarea mărcii notorii de către un terț fiind un motiv relativ de refuz sau motiv de anulare, fiind definită marca notorie prin legea română în domeniu, la art. 3, lit. c).
Pârâta ASOCIAȚIA DIN ROMANIA () a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu cheltuieli de judecată. A arătat pârâta că înregistrarea mărcii s-a făcut cu bună credință pe teritoriul României, pârâta obținând dreptul exclusiv la denumirea sa încă din 11.10.1990, data acordării personalității juridice în baza pronunțate în dosar 2152/PJ/1990.
Pârâta a arătat că scopul înființării sale a fost difuzarea cât mai largă a informațiilor privind creația muzicală națională și internațională, asigurarea activității muzicale și artistice, promovând în perioada 1990 - 1994 mai multe activități muzicale și artistice pe teritoriul României, sub marca (concursuri internaționale, concerte școlare, turnee, etc.). În anul 1994 căutat să adere la o asociație internațională, dorind să-și lărgească sfera de activitate, astfel că a aderat la Federația Internațională, dar nu a fost membră a organizației, iar până la data aderării la, nici și nici nu organizaseră vreun eveniment pe teritoriul României sub marca " ".
Pârâta a arătat de asemenea că dreptul său asupra mărcii nu i-a fost conferit de către în anul 1995, pârâta având dreptul la denumire și folosirea denumirii din anul 1990, în perioada 1995 - 2005 continuând să organizeze evenimente muzicale în România sub denumirea, iar la data de 25.07.2005 a solicitat la OSIM înregistrarea mărcii combinate cu elementul verbal, denumire pe care o folosește din 1990, atât la identificarea sa, cât și a serviciilor sale.
La data depozitului mărcii, reclamanta nu avea un drept anterior protejat asupra mărcii, înregistrat în țara de origine, Belgia, sau în Comunitatea Europeană și nici nu începuse vreun demers în acest sens, pârâta fiind informată prin scrisoarea din 19.10.2005 că a fost exclusă din cadrul pe motiv că evenimentele concurs organizate de către aceasta nu îndeplinesc standardele, solicitându-i pârâtei să renunțe la folosirea denumirii JM, prin invocarea dispozițiilor Statutului.
Pârâta a susținut că a primit și o scrisoare tip, conform art. 7 din statutul menționat, pe care reclamanta o prezintă ca fiind semnată de reprezentantul legal al pârâtei.
Pârâta consideră că nu are față de reclamantă obligația de a renunța la folosirea de numirii atâta timp cât a dobândit dreptul la denumire în mod independent, anterior aderării la, iar nu ca urmare a autorizării prealabile din partea reclamantei, iar obligația din scrisoarea tip arătată nu este o obligație valabilă, nefiind identificată persoana față de care ar fi putut fi asumată.
Cu privire la notorietatea mărcii reclamantei pe teritoriul României, s-a arătat că aceasta nu poate fi considerată o marcă notorie, întrucât la data depozitului pârâtei reclamanta nu avea un drept înregistrat asupra mărcii, iar conform actelor depuse la dosar, eventuala notorietate a mărcii pe teritoriul României i se datorează exclusiv pârâtei, acțiunea fiind în consecință neîntemeiată.
Reclamanta a formulat precizare la acțiune, la 29.04.2008, arătând că înțelege să invoce în totalitate dispozițiile de la art. 48, respectiv de la lit. a), înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea disp. art. 5, alin. 1 din legea mărcilor, lit. b), înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea disp. art. 6, lit. c), înregistrarea mărcii s-a făcut cu rea credință, lit. d), înregistrarea mărcii aduce atingere dreptului la imagine, precum și lit. e), înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la un drept de autor. Mai precizează reclamanta că invocă și art. 6 bis din Convenția d l Paris, art. 6 ter, pct. 1), lit. b) și art. 6 septies, pct.1) și 2) din aceeași convenție, ca temei de drept al cererii.
Prin sentința civilă nr. 1505/21.10.2008, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Pârâta ASOCIAȚIA ROMANIA, este persoană juridică de drept privat, înființată în baza disp. legii nr. 21/1924, prin sentința civilă din 11.10.1990 ( ds. nr. 2152/PJ/1990) a Jud. Sect. 1 B, având ca scop difuzarea informațiilor privind creația muzicală națională și intemațională, asigurarea activității muzicale și artistice. Aceasta a desfășurat, în perioada de după înființare, o serie de activități muzicale și artistice pe teritoriul României, sub denumirea cu care s-a înființat ca asociație, respectiv Romania, sau JM Comitetul Național Român, folosind denumirea ca egidă sub care s-au organizat concursuri internaționale pentru tinerii muzicieni.
Federația Internațională sau INTERNATIONAL, s-a înființat în 1945 în Belgia, inițial de către Belgia și Franța, ulterior aderând la această asociație internațională numeroase asociații naționale, ajungând în prezent la 52 membrii naționali și 10 membrii asociați. Astfel, și sunt aceeași asociație, înființată în 1945, deci nu există două entități diferite, reclamanta din cauză fiind sau.
Pârâta a devenit membră la în anul 1995, ocazie cu care s-a semnat de către dl., președintele, o scrisoare tip, în conformitate cu art. 7 din Statutul, prin care se angajează să renunțe la denumirea, și mai ales să nu mai facă trimitere la vreo colaborare, apartenență sau altă relație cu în denumirea societății, în actele societății sau în declarațiile orale și scrise, din momentul în care a încetat calitatea de membru.
Pârâta a fost anunțată, la data de 19.10.2005, printr-o scrisoare că a fost exclusă din cadrul, invocându-se nerespectarea de către a obligațiilor pe care și le-a asumat prin semnarea Statului, reclamanta solicitând totodată ca pârâta să renunțe, conform scrisorii tip semnate de pârâtă (în baza art. 7 din Statut) la denumirea.
A constatat instanța că, anterior datei menționate, pârâta a folosit denumirea în discuție în activitățile pe care le-a desfășurat în România, fiind înființată ca persoană juridică sub această denumire, iar la data de 25.07.2005 a formulat cerere de înregistrare la OSIM a mărcii individuale combinate ROMANIA, pentru clasa de servicii 41, marca fiind admisă la înregistrare prin decizia OSIM nr. -/04.01.2006, și fiind publicată în, Secțiunea mărci, nr. 1/2006. Împotriva înregistrării mărcii nu s-a formulat opoziție, așa încât OSIM nu a examinat drepturi anterioare cu privire la nume comercial, drept de autor sau mărci notorii opuse.
Față de precizările la cererea inițial formulată în cauză, cu referire la temeiurile de drept invocate în susținerea cererii de anulare a mărcii, a constatat instanța că, potrivit dispozițiilor de la lit. a) din art. 48, se poate cere anularea mărcii, a cărei înregistrare s-a făcut cu nerespectarea disp. de la art. 5, alin. 1. Dispozițiile alin. 1 din art. 5 arată că sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate mărcile care nu îndeplinesc condițiile de la art. 3, lit. a), care se referă la definiția mărcii, neaplicabil în speță, deoarece marca înregistrată de pârâtă este un semn distinctiv susceptibil de reprezentare grafică și care servește la deosebirea serviciilor pârâtei de cele ale altei persoane. Sunt de asemenea excluse de la înregistrare mărcile lipsite de caracter distinctiv( lit.b), mărcile compuse exclusiv din semne sau indicații devenite uzuale în limbajul curent) lit. c), mărcile compuse din semne sau indicații putând servi în comerț pentru a indica specia, calitatea, destinația, valoarea, originea geografică etc. (lit. d), mărcile constituite exclusiv din forma produsului, impusă de natura produsului (lit. el, mărcile de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului (lit. f), mărcile care conțin o indicație geografică (lit. g), dispozițiile menționate ca motive absolute de refuz la înregistrare nefiind incidente în speță, așa cum nu sunt incidente nici dispozițiile următoare de la lit. h) până la lit. l), astfel că motivul de anulare întemeiat pe disp. art. 48, lit. a) a fost apreciat ca nefondat.
Referitor la disp. art. 48, lit. b), privind anularea mărcii pentru înregistrarea care s-a făcut cu nerespectarea disp. art. 6, conform căruia se refuză înregistrarea mărcii identice sau similare cu o marcă anterioară, destinată unor produse sau servicii identice sau similare celor pentru care s-a înregistrat marca anterioară (lit. a-c), tribunalul a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile menționate întrucât rec1amanta nu a făcut dovada înregistrării în România, anterior datei formulării cererii de către pârâtă a unei mărci identice sau similare cu marca JM a pârâtei. Reclamanta a înregistrat pe cale comunitară marca INTERNATIONALES, cu nr. -, la, la data de 13.02.2008, așa încât nu poate opune această marcă mărcii JM a pârâtei.
La art. 6 din legea mărcilor se mai prevăd două motive de refuz la înregistrarea mărcii, respectiv cazul înregistrării unei mărci care este identică sau similară cu o marcă notorie în România, pentru produse sau servicii identice sau similare la data depunerii cererii (lit. d), sau înregistrarea mărcii identice sau similare cu o marcă notorie în România pentru produse sau servicii diferite de cele la care se referă marca a cărei înregistrare este cerută, dacă prin folosirea acesteia se profită de caracterul distinctiv sau de renume le mărcii notorii (lit. e), nici unul din aceste cazuri nefiind aplicabil în speță, întrucât rec1amanta nu a produs dovezi în sensul existenței unei mărci notorii în România, al cărei titular să fie reclamanta, conform Regulii 16 și 17 din Regulamentul de aplicare a legii nr. 84/1998 și criteriilor stabilite la art. 20, lit. a-f din legea menționată (gradul de distinctivitate a mărcii notorii în România, durata și întinderea utilizării în România a mărcii notorii, durata și întinderea publicității, aria geografică de utilizare, gradul de cunoaștere a mărcii notorii pe piața românească de către segmentul de public căruia i se adresează), la data la care pârâta a formulat cererea de înregistrare a mărcii sale; astfel, s-a constatat că este nefondat și motivul întemeiat pe dispozițiile art. 48, lit. b), invocat de reclamantă.
Reclamanta a invocat și dispozițiile de la lit. c) a art. 48, respectiv înregistrarea cu rea credință a mărcii de către pârâtă, înțelegând prin rea credință o acțiune de fraudare a legii sau o conduită ilicită a celui care, de regulă, în calitate de agent sau distribuitor al titularului mărcii, fără autorizarea acestuia, a înregistrat marca titularului.
A apreciat prima instanță că, în speță, nu se poate reține reaua credință a pârâtei Romania la înregistrarea mărcii atâta timp cât aceasta s-a înființat în 1990 cu denumirea ROMANIA, a folosit denumirea în activitatea sa și a solicitat înregistrarea mărcii identice în anul 2005, pentru serviciile pe care aceasta le oferă în activitatea sa, neavând nevoie de avizul reclamantei nici pentru înființarea ca asociație, și nici pentru înregistrarea mărcii.
Tribunalul nu poate reține susținerile reclamantei, privind reaua credință, întemeiat pe faptul că pârâta a dorit să provoace confuzie cu, atâta timp cât la data formulării cererii de înregistrare a mărcii pârâta era membru al, iar împrejurarea că a fost exclusă ulterior din cadrul federației internaționale nu presupune înlăturarea automată denumirii JM (având în vedere că art. 7 din Statutul face referire la denumirea, nu la vreo marcă), denumirea fiind dobândită anterior dobândirii calității de membru al de către pârâtă. Ca atare, a apreciat instanța că nu este fondat acest motiv de anulare invocat de reclamantă.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor de la lit. d) din art. 48, invocate de reclamantă, tribunalul a constatat că acestea nu sunt incidente în cauză, reclamanta nefăcând vreo dovadă cu privire la eventualele atingeri aduse dreptului său la imagine sau la numele patronimic, conform dispozițiilor legale citate, la înregistrarea de către pârâtă a mărcii.
Referitor la ultima literă, e, a art. 48, invocat drept motiv de anulare a mărcii pârâtei, respectiv înregistrarea mărcii în cazul în care se aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică, protejată, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industrială ori cu privire la un drept de autor, tribunalul a înlăturat și acest motiv, constatând că reclamanta nu a precizat și nici nu a probat existența unor drepturi de proprietate industrială, anterioare, sau existența vreunui drept de autor anterior, care să poată fi opuse înregistrării mărcii de către pârâtă.
S-a constatat totodată că în cauză nu se aplică nici dispozițiile art. 6 Bis din Convenția d l Paris privind protecția proprietății industriale, de asemenea invocate de reclamantă ca temei al solicitării anulării mărcii a pârâtei, având în vedere că nu se poate vorbi de o marcă notorie a rec1amantei la data înregistrării, așa cum s-a arătat mai înainte, nefiind de asemenea aplicabile nici dispozițiile art. 6 septies din aceeași convenție, întrucât pârâta din cauză s-a înființat cu denumirea, anterior dobândirii calității de membru al, și nu a acționat pe teritoriul României ca agent sau reprezentant al reclamantei, pentru a fi incidente dispozițiile invocate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
În motivarea apelului se arată în esență că:
Așa cum s-a dovedit, apelanta - reclamanta INTERNATIONAL este o federatie internationala ale carei baze au fost puse la in anul 1945.
Orice pretentie a paratei ROMANIA în sensul că ar fi ales ales cu buna-credinta, independent de cunoasterea existentei federației apelante si fără vreun interes denumirea (la care a adaugat numai numele tarii, ROMANIA), pentru asociația pe care susține ca ar fi creat-o independent in anul 1990, nu poate fi credibila.
Deci - susține apelanta - este una dintre dovezile evidente de rea credință in alegerea denumirii pe care o invoca drept baza a inregistrarii mărcii la OSIM.
Susține apelanta că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală pentru ca a trecut peste acest aspect esențial in soluționarea cauzei.
Tot cu privire la reaua credință imputată pârâtei, solicită apelanta a se avea în vedere faptul că pârâta a fost notificată cu privire la respectarea prevederilor statutului și a obligației asumate de a renunța la folosirea denumirii (atunci când au apărut problemele în relațiile dintre părți și pârâtei i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea excluderii sale din federația apelantă). Cu toate acestea, în anul 2005, atunci când știut ca excluderea este iminenta, a depus cu rea credință cerere la OSIM pentru înregistrarea mărcii a cărei anulare se solicită
Prima instanță a trecut peste acest aspect esențial in soluționarea cauzei.
De-a lungul celor 45 de ani de activitate a federației apelante, pana in anul 1990, când se susține ca parata s-a înființat ca asociație, au aderat zeci de entități, fiecare fiind reprezentanta cate unui stat din lume, fiecare dintre acestea făcând ca manifestările internaționale pe care le-au organizat sa creeze notorietatea la nivel mondial, notorietate care s-a extins apoi și la nivelul României.
Parata, conform statutului, declarațiilor si angajamentelor asumate, a realizat scopul federației, care organizează prin intermediul comitetelor naționale concursuri internaționale anuale in fiecare dintre statele membre, rolul fiecăruia dintre acestea fiind cel de a organiza concursul in tara respectiva.
Arată apelanta că, deși a depus dovezi cu privire la activitatea sa, documente care demonstrează atât notorietatea activității și denumirii sale franțuzești cât și apartenența asociației-pârâte la federația apelantă-reclamantă, prima instanță nu a ținut cont de ele și a conchis în mod netemeinic și nelegal în sensul că nu a fost dovedită existența unei mărci notorii în România.
Se mai impută primei instanțe faptul că a luat în considerare - ca fiind apte să probeze activitatea desfășurată de către pârâtă anterior datei la care aceasta a aderat la federația apelantă - puținele înscrisuri depuse de către pârâtă, înscrisuri care nu erau certificate pentru conformitate cu originalul, erau netraduse, lipsite de date de identificare care să ateste faptul că sunt documente reale (pentru că, susține apelanta, pot apărea drept simple file redactate de parte, care nu au fost vreodată aduse la cunoștință publică).
Cu referire la sentința civilă (fără număr) "despre care se pretinde ca ar fi fost pronunțată la data de 11.oct.1990 in Dosar nr. 2152/PJ/1990 al Judecatoriei Sectorului 1" susține apelanta pe de o parte că prezintă motive de nulitate, și cu toate acestea prima instanță a ținut cont de respectiva sentință fără a verifica conformitatea ei cu originalul, iar pe de altă parte că instanța nici nu cunoaște conținutul menționatei sentințe. Potrivit dispozitivului acelei sentințe, s-a admis cererea de înscriere, ca persoană juridică, a Asociației din România având sediul în B,-, sect. 3, care nu are nocio legătură cu pârâta intimată al cărei sediu este în Calea, nr. 9-11,. 1, sect. 1 B și nici cu marca înregistrată de aceasta (a căreia anulare se solicită).
Se mai arată că este dovedită, prin actele depuse, calitatea pârâtei de agent al, insă instanța nu a ținut seama de acestea, astfel ajungând la concluzia potrivit căreia nu se poate retine reaua - credință a pârâtei la înregistrarea mărcii, pentru că atâta timp cat s-a înființat in 1990 cu denumirea ROMANIA, nu ar avea nevoie de avizul reclamantei pentru înregistrarea mărcii.
apelanta că prima instanță, reținând că pârâta a folosit denumirea in discuție in activitățile desfășurate in România, fiind înființată ca persoana juridica sub aceasta denumire, face aceleași greșeli arătate mai sus. Totodată, prima instanță nu a întrebat pârâta daca acea asociație a fost special creată pentru a îndeplini condițiile de aderare la si cat timp a funcționat, pentru că din verificările făcute de către apelantă în registrul -urilor a rezultat că aceasta nu se regăsește în evidențe.
Instanța nu a ținut seama nici de dovezile referitoare la declarația pârâtei România - Comitetul R cu sediul in Calea 9-11
din care rezultă ca ea are, începând din data de 9.09.1990, statutul de observator la, deci chiar înainte de pronunțarea sent. civ. din 11.10.1990 (ceea ce înlătură total apărarea pârâtei și motivarea primei instanțe.
Se mai susține că,în dosarul depus de OSIM, care a stat la baza înregistrării mărcii a cărei anulare se solicită, nu se afla actul de funcționare a, acest act fiind "strict necesar a fi depus pentru că solicitant si titular era acea entitate".
Se găsește însă ștampila care poarta sigla federației apelante - elementul figurativ care se regăsește pe toate actele ce provin de la federație si care este un semn distinctiv înregistrat, astfel cum rezulta din actele depuse.
În ceea ce privește opoziția, despre care s-a reținut ca nu a fost depusă în cadrul procedurii de înregistrare a mărcii pârâtei, solicită apelanta a se constata că potrivit dispozițiilor Legii 84/1998, aceasta nu este obligatorie.
Se mai arată că prima instanță, făcând judecata de valoare, fara nici o acoperire cu privire la dreptul la denumire pe care îl are persoana juridică, care nu dă nici un drept la marcă, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală prin care, pe baza denumirii a respins acțiunea reclamantei-apelante. Nu a luat în considerare instanța susținerea apelantei în sensul că marca a cărei anulare s-a solicitat aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la dreptul de autor (deținut încă din anul 1945, când a creat și a adus la cunoștința publicului denumirea sub care își desfășoară activitatea).
De asemenea se susține că instanța a făcut o gravă eroare în aprecierea probelor administrate, în raport de prevederile Convenției d l Paris, considerand ca acestea nu ar fi aplicabile in speța din cauza ca parata s-ar fi înființat cu denumirea anterior dobândirii calității de membru.
Apel legal timbrat.
Intimata a depus întâmpinare, pe această cale susținând în esență că:
Pârâta este persoană juridică înființată în mod legal, în baza Legii 21/1924, prin sentința civilă pronunțată data de 11.10.1990 în dosarul nr. 2152/PJ/1990 al Judecătoriei sector 1
Criticile aduse de către apelantă menționatului act de constituire sunt nelegale, în raport de prevederile art. 294 alin. 1.pr.civ. nefiind formulat - în fața primei instanțe - un capăt de cerere prin care să se solicite constatarea nelegalității constituirii asociației pârâte.
Corect a reținut instanța - în susținerea intimatei - și identitatea dintre Asociația din România și pârâta indicată în cererea de chemare în judecată atâta vreme cât Asociația din România s-a prezentat la judecarea cauzei, iar părțile nu au invocat vreo excepție legată de lipsa unei asemenea identități.
Mai arată intimata că, la data constituirii sale, a dobândit dreptul exclusiv la denumirea din România. Elementul verbal distinctiv al acestei denumiri este " ", astfel că sunt nefondate susținerile apelantei în sensul că prima instanță nu a observat că pârâta a făcut dovada deținerii dreptului asupra denumirii " din România" și nu asupra denumirii " România".
În perioada 1990-1994, asociația intimată a promovat activități muzicale și artistice, atât pe teritoriul României cât și în plan internațional, folosind expresia " " ca semn de deosebire a serviciilor sale, existând la dosar probe în acest sens, probe care nu au fost contestate de către apelanta-reclamantă.
Se mai arată că apelanta reclamantă nu a depus dovezi neechivoce în susținerea afirmației potrivit căreia intimata pârâtă a avut statut de observator la "încă de la începuturi", respectiv începând cu data de 09.09.1990.
Prin raportare la data constituirii depozitului pentru înregistrarea mărcii a cărei anulare se solicită, se arată că reclamanta nu avea la acel moment un drept anterior protejat asupra mărcii " ", înregistrat în țara de origine sau în Comunitatea Europeană, și nici nu începuse vreun demers în acest sens pe teritoriul României.
Totodată precizează intimata că apelanta nu a dovedit deținerea, la data constituirii depozitului pentru marca în litigiu, a unei mărci notorii pe teritoriul României. O eventuală notorietate a mărcii se datorează exclusiv activității desfășurate de către intimată atât înainte cât și după aderarea la federația apelantă.
De asemenea se arată că prima instanță a reținut corect că reclamanta-apelantă nu a făcut dovada deținerii, de la data înființării ei, a unui drept de autor asupra denumirii, această denumire nefiind o operă de creație intelectuală.
Părțile au depus înscrisuri în dovedirea susținerilor formulate în fața instanței de apel și totodată au fost certificate - din dispoziția instanței - pentru conformitate cu originalul, actele ce erau deja depuse și nu purtau o atare mențiune.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 295 alin. 1 coroborat cu art. 294 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
În petitul acțiunii - prin care solicită anularea înregistrării mărcii " ", pentru care s-a format depozitul național reglementar nr. M 2005 08163 din 25.07.2005 - reclamanta însăși a indicat-o pe pârâta România ca fiind titularul acestei mărci, cât și calitatea de reprezentant al pârâtei a numitului.
Pe de altă parte, atât din expunerea de motive făcută în susținerea cererii de chemare în judecată, cât și din documentele (filele 45-48 și respectiv 91 și urm. din dosarul de fond) depuse de către reclamanta-apelantă în fața primei instanțe reiese că, în cadrul relațiilor derulate între pârâta-intimată (din) România și reclamanta-apelantă International (), numitul a fost cel care a reprezentat asociația pârâtă, care funcționa în România și care a devenit ulterior membră a organizației internaționale.
Mai mult, din certificatul de înregistrare fiscală nr. -/10.10.1994 eliberat de Ministerul Finanțelor Publice cât și din extrasul din informațiile referitoare la contribuabili aflate pe site-ul oficial al aceleași instituții publice (filele 26-27 dosar apel) reiese că denumirea persoanei juridice constituite prin hotărârea pronunțată în dosarul nr.2152/PJ/1990 al Judecătoriei sector 1 B (sentință aflată la fila 80 din dosarul de fond) este, al cărei sediu este în B, Calea nr. 9-11, deci pârâta-intimată din proces.
Astfel, Curtea constată că pârâta-intimată este în mod evident (și dealtfel necontestat de vreuna dintre părțile din proces la judecata cauzei în fond) titulara mărcii în litigiu și, ca atare, în mod judicios prima instanță a analizat pretențiile reclamantei în contradictoriu cu această pârâtă care, având calitatea menționată, este îndreptățită să își apere dreptul asupra mărcii înregistrate.
De asemenea reiese în mod neechivoc, din chiar susținerile reclamantei apelante și documentele depuse de aceasta, faptul că pârâta-intimată este persoana juridică ce a avut calitate de membru al federației apelante (preexistența unei forme organizatorice dobândite potrivit legii naționale constituind, potrivit art. 5 pct. 1 din Statutul, o condiție de dobândire a calității de "secțiune membră națională").
În consecință este nerelevant în analiza acțiunii pendinte - astfel cum ea a fost formulată și precizată în fața primei instanțe - faptul că elementul verbal "România" alăturat denumirii este sau nu precedat de prepoziția "din" în diferitele acte care au fost emise, în timp, de către asociația pârâtă (printre acestea numărându-se atât cererile formulate în scopul aderării la cât și cele formulate în derularea procedurii de înregistrare a mărcii în litigiu). Rezultă cu puterea evidenței, din chiar conținutul cererii introductive și a celei de apel, faptul că reclamanta-apelantă contestă valabilitatea înregistrării mărcii exclusiv în considerarea denumirii pe care o are în comun cu pârâta, respectiv " ", fără legătură cu elementul verbal "România".
Sentința civilă prin care s-a acordat personalitate juridică pârâtei-intimate nu a făcut obiect al vreunei contestații asupra valabilității ei, în fața primei instanțe, așa încât susținerea din cuprinsul motivelor de apel în sensul că respectiva hotărâre "prezintă motive de nulitate" are valoarea unei cereri noi făcute pentru prima dată în calea de atac a apelului, contrar exigențelor art. 294 alin. 1.pr.civ. situație față de care Curtea nu va proceda la analiza acestui aspect. Pentru aceleași considerente, Curtea nu poate analiza susținerile referitoare la scopul urmărit ori intențiile avute de către pârâta-intimată cu ocazia alegerii denumirii în conținutul căreia se regăsește sintagma " ".
Pretinsa notorietate a activității desfășurate de federația reclamantă nu este relevantă ca motiv de nulitate a înregistrării mărcii în litigiu în condițiile în care reglementările legale ce permit aplicarea acestei sancțiuni civile, și care au fost invocate în sprijinul cererii de anulare ( art. 45 rap. la art. 5 și 6 din Legea 84/1998, art. 6 bis, art. 6 ter pct. 1 lit. b și art. 6 septies pct. 1 și 2 din Convenția d l Paris pentru protecția proprietății industriale) fac vorbire exclusiv de calitatea de titular al unei mărci a celui ce solicită anularea.
Prin art. 3 lit. a din Legea 84/1998 marca se definește ca fiind " un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane ; pot constitui mărci semne distinctive, cum ar fi cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special forma produsului sau a ambalajului său, combinații de culori, precum și orice combinație a acestor semn ", iar la litera h) a aceluiași text de lege se stabilește că "titularul este persoana fizică sau juridică în numele căreia marca este înregistrată în Registrul Național al ".
Atâta vreme câtactivitatea(pretins notorie) a apelantei nu îndeplinește condiția de a constitui un semn susceptibil de reprezentare grafică, în mod evident nu poate avea valoare juridică de marcă spre a constitui suportul juridic al unei analize legale referitoare la cererea de anulare a înregistrării unei alte mărci.
În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că era, la data constituirii depozitului reglementar pentru marca în litigiu, titulara mărcii notorii " International", curtea constată că, potrivit exigențelor art. 1169.civ. coroborat cu alin. 4 al Regulii nr. 16 din HG 833/1998, apelantei îi icumba sarcina probei cu privire la notorietatea afirmată.
Probațiunea notorietății se impunea a fi făcută cu respectarea reglementărilor speciale din conținutul art. 3 lit. lit. c din Legea nr. 84/1998 și al Regulii nr. 16 (privind determinarea și dovedirea notorietății) din Regulamentul de aplicare a Legii 84/1998 aprobat prin HG 833/1998, potrivit cărora "marca notorie este marca larg cunoscută în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii sau la data priorității revendicate în cerere; pentru a determina, dacă o marcă este larg cunoscută se va avea în vedere notorietatea acestei mărci, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora marca respectivă se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România" și respectiv "(1) Pentru a aprecia dacă o marcă este notorie, este suficient ca aceasta să fie larg cunoscută:
a) pe teritoriul României; și
b) pentru segmentul de public din România căruia i se adresează produsele sau serviciile la care se referă marca.
(2) În sensul prevederilor alin. (1) lit. b), segmentul de public va fi stabilit pe baza următoarelor elemente:
a) categoria de consumatori potențiali, vizată pentru produsele sau serviciile la care se referă marca; identificarea categoriei de consumatori potențiali se face pe grupe de consumatori ai unor anumite produse sau servicii în legătură cu care marca este utilizată și nu pe grupe de consumatori ai unei game generale de produse sau de servicii;
b) circuitele de distribuire a produselor sau serviciilor la care se referă marca; în funcție de natura produselor și serviciilor, se va ține seama de diferite mijloace de distribuire a acestora, respectiv de comercializarea prin magazine, prin intermediul unor agenți comerciali, direct de la întreprindere sau la domiciliul clientului.
(4) Persoana care pretinde că marca este notorie este ținută să dovedească, prin orice mijloc de probă, cunoașterea largă a mărcii pe teritoriul României.
(5) În susținerea notorietății unei mărci pe teritoriul României pot fi prezentate acte, cum ar fi cele privind:
a) comercializarea sau punerea în vânzare a produselor ori prestarea de servicii sub marca notorie;
b) importul sau exportul produselor pe care marca notorie este aplicată;
c) publicitatea sau reclama produselor și serviciilor sub marca notorie în România etc."
Ori, probatoriul administrat de către apelanta-reclamantă nu este unul care să evidențieze, corespunzător exigențelor instituite prin normele juridice enunțate, o largă cunoaștere înRomânia,la dataconstituirii de către pârâta-intimată a depozitului național reglementar pentru marca România, a serviciilor/produselor pe care le promovează sub sintagma (ce se regăsește și în denumirea apelantei-reclamante).
Trebuie observat că, deși a înțeles să critice sentința apelată în sensul că instanța fondului nu ar fi observat faptul că reclamanta-apelantă a dovedit, prin actele depuse, notorietatea mărcii International, aceasta nu face vreo referire la elemente din conținutul probelor administrate ce ar avea, în concret aptitudinea de a proba cele susținute potrivit cu reglementărilor speciale enunțate.
Pe de altă parte însă, Curtea constată că asociația pârâtă a avut calitate de membru (secțiune membră națională, în sensul art. 5 din Statut) al federației apelante-reclamante în perioada 1995- octombrie 2005 iar aceasta din urmă își desfășura activitatea - inclusiv la data constituirii depozit național reglementar pentru marca în litigiu - sub denumirea Internationales.
Dobândind această calitate, pârâta era ținută de obligațiile stabilite prin statutul federației Internațional, statutul respectiv constituind ansamblul de dispoziții prin care sunt oficial reglementate scopul, structura și modul de funcționare a federației față de care aceasta a înțeles să formuleze (prin președinte) cerere de admitere/aderare (conform înscrisului de la fila 156 dosar fond).
Prin art. 7 al statutului International, care are titulatura "obligațiile secțiunilor naționale membre", sunt stabilite printre obligații și acelea că aceste respectivele secțiuni membre"(1) vor respecta Statutul, interne și deciziile luate de adunarea Generală"; "(5) va participa în mod regulart la Adunarea Generală, cel puțin o dată la 3 ani" și"(6) va renunța la titlul< >, în limba franceză sau în oricare altă limbă, și la denumirea-logo JM, în cazul în care, indiferent de motiv, încetează să mai fie membră a asociației".
Astfel, în condițiile în care asociația pârâtă, anterior înființată în România sub denumirea din România, a adresat federației-apelante cererea de a fi admisă în structura acestei din urmă organizații constituite la nivel internațional, iar cererea ei și-a produs efectele odată cu admitere ei de către apelantă în anul 1995.Pârâta a dobândit în acest mod atât drepturile cât și obligațiile stabilite prin statutul federației, renunțând implicit la dreptul de a purta denumirea " " (sub care se constituise) și la acela de a utiliza în orice mod această sintagmă sau denumirea logo JM pentru ipoteza în care și-ar pierde calitatea de secțiune membră a.
Din documentele aflate la filele 215-227 și 294-297 din dosarul primei instanțe reiese împrejurarea că, începând din luna mai a anului 2003, la nivelul organelor care, potrivit art. 15 și 21 din Statut, aveau atribuții de decizie și de conducere a s-au purtat discuții referitoare la aplicarea sancțiunii excluderii din federație a asociației pârâte pentru rațiuni care, printre altele, priveau un mod incorect în care aceasta își desfășura activitatea. Aceste aspecte au fost aduse la cunoștința președintelui asociației - - prin corespondență.
Mai mult, anterior hotărârii de excludere (comunicată pârâtei la data de 19.10.2005), a existat o decizie din data de 20.05.2005 a Comitetului în sensul suspendării calității de membru a până la Adunarea Generală ce urma să se desfășoare în perioada 15-19.10.2005, și această decizie fiind comunicată reprezentantului asociației pârâte - astfel cum reiese din înscrisurile aflate la filele 222 și 297 din dosarul de fond.
Reținând că cererea pentru înregistrarea mărcii în litigiu a fost depusă la OSIM de către pârâtă - sub semnătura aceluiași președinte - la data de 25.07.2005, în contextul în care pe de o parte asociația pârâtă avea cunoștință de derularea discuțiilor privind sancționarea sa cu excluderea din, și chiar intervenise o decizie a organelor de conducere ale acestei asociații prin efectul căreia se suspendase calitatea de membră a, iar pe de altă parte era ținută de obligația de a nu mai utiliza în vreun fel sintagma " " în ipoteza în care nu ar mai deține această calitate de membru,Curtea apreciază că pârâta a acționat cu rea credință formulând menționata cerere de înregistrare a mărcii ce are ca element dominant tocmai această sintagmă.
Solicitând (și obținând) înregistrarea acestei mărci pârâta a urmărit sustragerea de la obligațiile ce îi reveneau în puterea art. 7 din Statutul federației la care a înțeles să adere din proprie voință, adeziune care, potrivit prevederilor art. 969.civ. a avut ca efect neechivoc și renunțarea la dreptul de a utiliza, în orice modalitate, sintagma dacă nu va mai avea statutul de membru al.
Altfel spus, deși pârâta funcționa sub denumirea România anterior aderării la federația reclamantă, orice drept al său asupra elementului verbal " " din această denumire a fost limitat odată cu acceptarea de către a cererii de aderare astfel formulate, respectiva cerere având ca efect acceptarea de către pârâtă a tuturor prevederilor Statului.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în mod eronat a reținut instanța de fond împrejurarea că nu ar fi aplicabile în speță prevederile art. 48 lit. c din Legea 84/1998 în considerarea faptului că pârâta s-a constituit anterior aderării la federația reclamantă sub o denumire identică cu elementul verbal dominant al mărcii în litigiu, și funcționa sub aceeași denumire la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii. Această concluzie a instanței este consecința neobservării, prin prisma exigențelor art. 969.civ. coroborat cu art. 35 din Decretul 31/1954, a efectelor soluționării favorabile a cererii de admitere/aderare pe care pârâta a adresat-o reclamantei în anul 1994.
Față de considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea va dispune, în temeiul art. 296.pr.civ. admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că va fi admisă în parte cerere reclamantei și va fi anulată înregistrarea mărcii România, având nr. 67901.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la a se dispune, de către instanță, publicarea hotărârii, de către OSIM, în secțiunea mărci și radiere mărci din Registrul național al mărcilor, Curtea constată că această solicitare a reclamantei este lipsită de temei legal. Potrivit cu exigențele art. 42 alin. 3 din HG 833/1998, persoana interesată de o asemenea finalitate se poate adresa OSIM, comunicându-i hotărârea judecătorească irevocabilă de anulare a înregistrării unei mărci, fără a fi necesară o dispoziție expresă a instanței în acest sens.
În temeiul art. 274.pr.civ.raportat la art. 1169.civ. va fi obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 60,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la judecata cauzei în fond și apel, cheltuieli reprezentate - potrivit probatoriului aflat la dosar - de taxa de timbru și timbrul judiciar achitate de către reclamanta-apelantă.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelanta - reclamantă INTERNAȚIONAL, cu sediul procesual ales la Cabinetul de Avocatură, în B,-,. 94 B,. B,. 76, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 1505/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți ROMÂNIA, cu sediul procesual ales în B,-, - 121,. 2, sector 3 și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în B,-, sector 3.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Anulează înregistrarea mărcii ROMANIA, având nr. 67901.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 60,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
/red /06.08.2009
5exemplare
Judecător fond: Tribunalul București - Secția a III-a Civilă
Judecător C
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Ileana Ruxandra Dănăilă
