Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.130/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelurilor declarate de reclamantul, domiciliat în oraș - -/4.17 jud. V, și pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor,cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Focșani- jud. V,împotriva sentinței civile nr.827 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal a răspuns apelantul - reclamant, asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, și pentru apelantul - pârât, a răspuns consilier juridic.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelantului - reclamant, depune la dosar un memoriu, la care a atașat un opis cu un număr de 13 acte, necesare soluționării cauzei, precum și o carte, intitulată - muncii - scrisă de apelantul - reclamant, prin care evocă necazurile pricinuite pe linie politică, scrisă pe perioada cât a fost arestat. Susține oral motivele scrise depuse inițial la dosar menționând că cele solicitate și relatate sunt reale, legale și sunt emise de forurile legale. Apelantul - reclamant a fost pensionat mai înainte de a îndeplini condițiile legale și această pensionare a fost nelegală. Solicită admiterea apelului formulat de reclamant, menționând că reclamantul și-a diminuat pretențiile materiale, reprezentând daune - interese de la 3,5 milioane lei la 1,5 milioane lei, nu pentru că suma solicitată nu ar fi fost justificată ci din cauza crizei financiare existente în prezent. In ceea ce privește apelul declarat de pârât, solicită respingerea acestuia pentru considerentele expuse mai sus și care susțin veridicitatea celor solicitate de reclamant.
Consilier juridic pentru apelantul - pârât, solicită admiterea apelului formulat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru considerentele ce au fost expuse prin cererea de apel inițială, a se dispune casarea sentinței pronunțate și pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, motivat de faptul că răspunderea Statului este limitată numai la prejudiciile cauzate prin erori judiciare, conform dispozițiilor art.52 alin.3 din Constituția României. Susținerile reclamantului nu sunt probate, nu s-a indicat nici un text de lege pentru invocarea celor susținute, și nici nu a făcut dovada că a fost privat de libertate, și nici că a fost internat de mai multe ori în spitale psihiatrice, așa cum a susținut. Consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică. Despăgubirile solicitate se acordă în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de art.504 - 407 cod pr. penală, astfel că pretențiile reclamantului urmează a fi respinse ca nefondate. Solicită respingerea apelului formulat de reclamant ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la nr- reclamantul, domiciliat în,-, -.17, jud. V, a chemat în judecată civilă Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, pentru pretenții.
A arătat în motivarea acțiunii că în timpul regimului comunist a fost persecutat prin internări nelegale în spitale de psihiatrie, prin strămutare și prin diferite presiuni care l-au determinat să schimbe foarte multe locuri de muncă.
A precizat reclamantul că toate aceste persecuții i-au produs multă suferință și pentru aceste motive a solicitat daune morale în sumă de 3,5 milioane lei.
In drept, reclamantul a invocat disp.art.52 din Constituția României și art. 998 cod civil.
In dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar acte.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive, arătând că prin hotărâri judecătorești definitive i-au fost acordate reclamantului drepturile bănești cuvenite pentru persecuțiile pe care le-a suferit și că reclamantul nu a fost condamnat penal, iar statul nu răspunde patrimonial decât pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Pe fond, a apreciat că din moment ce daunele materiale i-au fost acordate reclamantului, nu mai subzistă nici acțiunea pentru plata daunelor morale, pârâtul solicitând să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr.827 din 11 decembrie 2008, a admis în parte acțiunea civilă pentru despăgubiri și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, să plătească reclamantului despăgubiri morale în sumă de 30.000 lei.
A respins ca neîntemeiată excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Prin Decizia nr.839/13.02.2003 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, reclamantului i s-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, reținându-se că a fost supus unor măsuri administrative abuzive din motive politice, în decizie făcându-se trimitere la art.3 lit. b din OUG nr. 214/1999 și anume, internarea în spitale psihiatrice.
Din certificatul medical nr.2806/17 iulie 1990 emis de Spitalul de specialitate B rezultă că reclamantul este suferind de schizofrenie paranoică și a fost internat în perioada 01.05.-20.05.1971.
Reclamantul a făcut dovada cu sentința civilă nr. 98/29.10.2002 pronunțată de Tribunalul Vrancea, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 141/R/25.02.2003 că a avut calitate de strămutat pentru perioada 1952 - 1970.
A făcut de asemenea dovada că a fost supus unei urmăriri informative, având dosarul nr. 195 cu 3 volume, iar din Ordonanța emisă Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regională G rezultă că reclamantul a fost cercetat penal.
Prin sentința nr. 216/4.03.1970 pronunțată de Tribunalul Militar Bucureștis -a dispus internarea reclamantului într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșirea acestuia.
Cu aceste probe reclamantul a făcut dovada că a fost supus persecuțiilor politice fapt ce îl îndreptățește la despăgubiri.
Din probele dosarului rezultă că despăgubirile materiale i-au fost acordate prin acte administrative sau în baza unor hotărâri judecătorești.
In prezenta cauză reclamantul solicită despăgubiri morale, cerere care este întemeiată, persecuțiile la care a fost supus generând fără îndoială traume psihice, a căror intensitate nu poate fi apreciată însă din exterior.
Cu toate acestea, pentru a stabili cuantumul despăgubirilor instanța a considerat că trebuie să raporteze la elementele exterioare și obiective și este de remarcat că pentru cineva care a suferit o nedreptate cauzată de o persoană sau de un sistem, prima despăgubire morală este aceea a recunoașterii acelei injustiții.
Ca repere obiective pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța a avut în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada că a fost privat de libertate sau că ar fi executat pedepse în închisorile comuniste și nici dovada că ar fi fost internat de mai multe ori în spitale psihiatrice.
In ceea ce privește schimbarea locurilor de muncă, nu s-a făcut dovada că a fost cauzată de persecuție, iar din carnetul de muncă rezultă că de multe ori reclamantul a ocupat funcții potrivit pregătirii sale și chiar funcții de conducere, fiind inginer șef.
. emoțională în formularea unor asemenea cereri este mare și deși instanța nu poate cuantifica nivelul suferinței, trebuie să țină seama de elemente obiective pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
In ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtului, instanța reține că Statul Român are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind întemeiată susținerea potrivit căreia statul răspunde doar pentru erori judiciare.
Din moment ce prin legislația în vigoare s-a recunoscut dreptul persoanelor persecutate din motive politice de a fi despăgubite material, tocmai ca urmare a recunoașterii caracterului abuziv al măsurilor luate față de acestea, Statul Român trebuie să acorde acestor persoane și daune morale.
Impotriva acestei hotărâri au formulat apel, reclamantul și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul își întemeiază motivele pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr. civilă, invocând că hotărârea atacată, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind lipsită de temei legal.
In dezvoltarea motivelor de apel, apelantul arată că, reclamantul nu a produs argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție, i-au fost afectate prin măsurile luate împotriva sa, și pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
Cu toate că instanța a constatat că acțiunea reclamantului nu este susținută de probe pertinente pentru acordarea de daune morale, în dispozitivul sentinței dispune obligarea Statului Român, să plătească despăgubiri în sumă de 30.000 lei.
Reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, motivat de faptul că răspunderea statului este limitată numai la prejudiciile cauzate prin erori judiciare așa cum este stipulat în art.52 alin.3 din Constituția României.
Reclamantul în dezvoltarea motivelor sale de apel arată că aprecierea instanței de fond cu privire la suma ce i se cuvine este departe de suferințele sale de 50 de ani cât a fost persecutat politic.
Mai arată apelantul că instanța de fond nu a reținut în totalitate suferințele sale, respectiv: 13 orașe schimbate, 40 de meserii practicate, 15 funcții necalificate, 27 schimbări de serviciu, egal cu 9 nevroze, 6 anchetări, 5 internări, 3 confiscări, de 4 ori lăsat fără locuință, pașapoarte refuzate,evacuări forțate, strămutări, divorțuri motivate - schizofrenie, copilul persecutat și pensionat abuziv la 42 de ani.
Verificând legalitate și temeinicia deciziei apelate prin prisma motivelor de apel invocate, constată apelurile nefondate pentru următoarele considerente;
Potrivit dispozițiilor art.998 cod civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile legale susmenționate, invocând că prin comportamentul lor reprezentanții Statului Român, l-au persecutat din motive politice.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.1000 alin.3 cod civil, Statul are calitatea procesuală pasivă, fiind chemat să răspundă pentru prejudiciul creat de autorități ale statului.
In speța de față, în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt aplicabile dispozițiile art.504 - 507 cod pr. civilă.
Cu privire la neconcordanța dintre constatările instanței de fond privind lipsa probelor și acordarea de daune morale reține că și această critică este neîntemeiată.
Instanța de fond a făcut o analiză a persecuțiilor la care a fost supus reclamantul în perioada regimului comunist și a stabilit un anumit cuantum pentru daunele morale.
Astfel, nu a reținut ca fiind dovedite toate susținerile reclamantului, ceea ce nu constituie neconcordanță între considerente și dispozitiv.
Apelul reclamantului este nefondat, pentru următoarele considerente;
Cuantumul daunelor morale ce au fost acordate de instanța de fond a avut în vedere probatoriile administrate în cauză, ce au evidențiat acțiunile de persecutare la care a fost supus reclamantul.
Pe lângă prejudiciul moral creat, reclamantul prin diferite acte normative adoptate după 1990 beneficiat și de reparații materiale.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, ce constă generic în atingerea adusă valorilor ce definesc personalitatea umană se au în vedere consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către reclamant.
Astfel, reține că instanța de fond, în lipsa unor criterii obiective a stabilit cuantumul cu respectarea principiului proporționalității daunei, cu despăgubirea acordată.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.296 cod pr. civilă va respinge ca nefondate apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul, domiciliat în oraș - -/4.17 jud. V, și pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor,cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Direcției Generale a Finanțelor
Publice Focșani- jud. V,împotriva sentinței civile nr.827 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /11.05.2009
Tehn.
4 ex./20.05.2009
fond -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Valentina Gabriela Baciu
