Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 131/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar Nr-
Decizia Nr. 131/Ap
Completul compus din:
Ședința publică din 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 172/5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 30 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.707/28.01.2009, Judecătoria Brașova admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Prin sentința civilă nr.172/D/5.06.2009, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Din copia cărții funciare nr. 28905 B, rezultă că, imobilul înscris sub nr. top 14276-14277 2 a 10, constând în apartament cu trei camere și dependințe a constituit obiectul dreptului de proprietate al numiților și, fiind dobândit de aceștia cu titlu de cumpărare.
Prin Decizia nr. 802, emisă, la data de 16.09.1989, de către Consiliul Popular al Județului B,s-a dispus trecerea, fără plată, în proprietatea statului a imobilului mai sus menționat, conform prevederilor Decretului nr. 223 1974.
Ulterior trecerii imobilului în proprietatea statului, acesta a fost înstrăinat, în condițiile reglementate de Legea nr. 112/1995, prin contractul de vânzare - cumpărare 156/12.11.1996, intervenit între, în calitate de vânzător, și pârâta, în calitate de cumpărător.
La data de 31. 10. 1997, în evidențele de publicitate imobiliară a fost intabulat dreptul de proprietate pe care pârâta l-a dobândit asupra imobilului din litigiu, conform actului translativ de proprietate mai sus arătat, semnificative fiind în acest sens mențiunile existente la poziția B 7 din cartea funciară nr. 28905.
Urmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10 2001, numita a înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 19 iulie 2001, pe rolul Primăriei Municipiului B, o notificare prin care a solicitat a-i fi restituit în natură imobilul situat în B, B- dul -, nr. 13,. 34,. A,. 10, înscris în nr. nr. 28905 B, sub nr. top 14276-14277 2 a 10, în calitate de coproprietar inițial al acestui și de succesor în drepturi al celuilalt coproprietar inițial -.
Notificare astfel formulată a fost trimisă de Primăria Municipiului B spre competentă soluționare L, care a soluționat-o prin decizia nr. 491/19.12.2006.
Prin această decizie a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului notificat, cerere formulată de notificatoarea, în nume propriu și în calitate de succesor în drepturi al numitului, motivat de faptul că, acest imobil a fost înstrăinat, în temeiul Legii nr. 112/1995, pârâtei - și i-a fost făcută titularului notificării o propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din actele de stare civilă existente la dosarul cauzei rezultă că, reclamanta este succesorul în drepturi al proprietarilor inițiali ai imobilului din litigiu, ce au decedat, la data de 27.01.2000, respectiv, la data de 28.12.2006.
În această calitate, partea menționată a exercitat împotriva deciziei nr. 491/19.12.2006, ce a fost emisă de C..L în soluționarea notificării pe care antecesoarea sa a formulat-o în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul în litigiu, calea de atac a contestației, în cadrul căreia a solicitat a fi constatată și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, ce a fost perfectat în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru acest imobil.
Prin sentința civilă nr. 95/21.03.2008, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 156/1996 și a respins contestația pe care reclamanta din prezenta cauză a exercita-o împotriva deciziei mi sus arătate.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta din prezentul proces a exercitat calea de atac a apelului, cale de atac ce a fost respinsă, prin decizia civilă nr. 169/17.12.2008, de către Curtea de Apel Brașov.
Apreciind că atât ea cât și pârâta dețin câte un titlu asupra imobilului situat în B, B- dul -, nr. 13,. 34,. A,. 10, înscris în nr. nr. 28905 B, sub nr. top 14276-14277 2 a 10, reclamanta a învestit instanța cu prezenta acțiune în revendicare, ce a fost întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, respectiv pe cele ale art. 480 Cod civil.
Având în vedere că, partea menționată a afirmat că deține un drept asupra bunului imobil mai sus identificat, drept dobândit cu titlu de moștenire, tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale active a acestei părți, excepția ce a fost invocată de către pârâtă.
În acest sens, instanța constată că, partea menționată a arătat, în motivarea cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, că, dreptul de proprietate pe care îl are asupra imobilului din litigiu este un drept dobândit cu titlu de succesiune. De asemenea, în susținerea cererii pe care formulat-o, partea menționată a arătat că și pârâta deține un titlu cu privire la acest imobil, titlul reprezentat de contractul de vânzare - cumpărare, ce a fost perfectat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 112/1995, situației în care, instanța trebuie să procedeze la compararea celor două titluri și să constate că titlul pe care ea îl invocă este mai bune caracterizat.
În condițiile în care, reclamanta afirmă că are un drept propriu asupra imobilului în litigiu, nu se poate reține că aceasta nu are legitimitate procesuală pentru a învesti instanțele judecătorești cu o cerere cum este cea suspusă judecății.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 137 alin. (1) din Codul d e procedură civilă, va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Din starea de fapt mai sus expusă rezultă că, bunul imobil din litigiu face parte din categoria imobilelor a căror situație juridică este reglementată de Legea nr. 10/2001, și că, cu privire la acest imobil, a fost urmată de către reclamantă procedura specială instituită de acest act normativ special de reparației.
Sub acest aspect, este de menționat că, Legea nr. 10 2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, acoperă sfera tuturor modalităților de preluare, fie că ar corespunde unei preluări cu titlu valabil, fie că ar corespunde unei preluări fără titlu valabil. Prin urmare, fac parte din categoria imobilelor ce formează obiectul de reglementare al Legii și imobilele care au fost preluate în perioada de referință a acestui act normativ în temeiul unui titlu nevalabil.
Or, în aceste condiții în care reclamanta a uzat de prevederile legii speciale de reparație pentru a-și valorifica drepturile pe care le are asupra imobilului în litigiu, tribunalul apreciază că valorificarea acestor drepturi nu se poate realiza și pe calea unei acțiuniulterioarede revendicare promovată în condițiile reglementate de dreptul comun.
Legea nr. 10/2001, aplicabilă raportului juridic creat între părți, apără efectele acelor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 în mod valabil, între care se află și contractul de vânzare-cumpărare încheiate de pârâtă și care constituie titlul de proprietate al acesteia.
Între aceste efecte este, în mod evident, asigurarea tuturor atributelor care rezultă din calitatea de proprietar a cumpărătorului, fără pericolul unei evicțiuni ulterioare, datorată unor cauze preexistente la momentul vânzării, cum este cea privitoare la nevalabilitatea titlului de proprietate constituit în favoarea statului.
Pentru asemenea situații, legea specială, de care-așa cum am subliniat- reclamanta a uzat, a prevăzut măsuri reparatorii în echivalent, care au fost stabilite prin decizia emisă ca urmare a notificării ce a fost promovată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Or, în condițiile în care, titlul de proprietate pe care pârâta îl are asupra imobilului în litigiu s-a consolidat prin respingerea cererii de constatare a nulității absolute a acestuia iar, pentru imobilul revendicate au fost stabilite măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, tribunalul apreciază că solicitarea reclamantei de obligare pârâtei la lăsarea acestui imobil în deplină proprietate și posesie nu poate fi admisă.
Se reține, sub acest aspect, că, atâta timp cât reclamanta a ales calea procedurii speciale instituită de Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul în litigiu, această parte trebuie să respecte toate principiile instituite de acest act normativ, principii printre care se numără și cel al restituirii în echivalent a imobilelor ce au format obiectul material al unor acte de înstrăinare, precum și ce al asigurării respectării stabilității rapoartelor de proprietate formate ca urmare a perfectării unor acte translative de proprietate, încheiate în mod valabil, anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat.
Aceste statuări au fost făcute și de instanța supremă prin Decizia nr. 33 9iunie 2009, ce a fost pronunțată în recurs în interesul legii, astfel că, ele se impun instanțelor judecătorești, conform art. 329 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că nu contravine prevederilor din Convenție respingerea ca neîntemeiată de către instanțele de judecată a unei acțiuni în revendicare introdusă de fostul proprietar în contradictoriu cu chiriașul cumpărător al bunului, argumentată de instanță prin acordare de preferință titlului de proprietate al chiriașului, consolidat prin buna sa credință și de eroarea comună și invincibilă în care s-a aflat cu privire la calitatea de proprietar al statului asupra bunului litigios. Astfel, chiar dacă instanțele au reținut nevalabilitatea titlului statului asupra bunului litigios, faptul că nu procedează la compararea de titluri, ci aleg să eficientizeze teoria aparenței în drept nu atrage încălcarea art. 6 din Convenție. ( cauza Katz contra României )
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că sentința civilă nr.95/21.03.2008 a Tribunalului Brașov și decizia civilă nr.69/17.12.2008 a Curții de Apel Brașov nu au făcut o analiză a fondului litigiului și nu pot influența soluționarea prezentei cauze.
Totodată se invocă Decizia nr.V din 20 Mai 2000, imprescriptibilitatea dreptului de proprietate, admisibilitatea acțiunii în revendicare și după apariția Legii nr.10/2001, precum și decizia nr.23/9.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest sens, se evidențiază faptul că sentința atacată contravine dispozițiilor art.6 din Legea nr.213/1998, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.21 din Constituția României.
Ca urmare,apelanta reclamantă precizează că prima instanță era obligată să determine dreptul preferabil și să dea câștig de cauză părții al cărui titlu e mai bine caracterizat.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și motivele de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a uzat de prevederile Legii Nr.10/2001 pentru a-și valorifica drepturile prevăzute de această lege, iar prin decizia civilă nt.491/19.12.2006, SRL Bar espins cererea formulată de antecesoarea reclamantei, pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Prin sentința civilă nr.95/21.03.2008, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.156/1996 și a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei menționate. Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr.169/17.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
Ca urmare, reclamanta a formulat prezenta actiune in revendicare, intemeiata pe dispozitiile art.480 Cod civil, invocand prevederile deciziei nr. 33/2008 pronuntata de ICCJ in recurs in interesul legii.
Prin aceasta decizie, cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile reptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,ICCJ a stabilit urmatoarele: ``În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Conventia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.``
Nu se poate aprecia ca existenta Legii 10/2001 exclude in toate situatiile, posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare, intrucat reclamantul se poate prevala, la randul sau, de un bun in sensul art.1 din Primul Protocol aditional. Aceasta se poate realiza, insa, in situatia in care bunul revendicat nu a fost instrainat de stat in temeiul Legii 112/1995 si,astfel, nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate si securitatii raporturilor juridice.
Articolul 1 din Protocolul 1 aditional la Conventia europeana consacra garantarea dreptului de proprietate: ``orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.`` Ca urmare, protectia este acordata proprietarului pentru ``bunurile sale``, fara a se face distinctie intre modul in care proprietatea a fost dobandita, insa cu conditia dobandirii legale a proprietatii.
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului exigentele art.1 din Protocolul 1 si principiul securitatii raporturilor juridice trebuie respectate atat in cazul fostului proprietar, cat si in cel al cuparatorului de buna- credinta.
Cumpararea este un mod de dobandire a proprietatii prevazut de Codul civil si de legile speciale. Valabilitatea titlului de proprietate al chiriasului cumparator a format obiectul litigiului finalizat prin sentinta civila nr. 95/21.03.2008 a Tribunalului B, mai sus mentionata, prin care a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la cererea de constatare a nulitatii contractului de vanzare. Ca urmare, titlul de proprietate pe care parata il are asupra imobilului in litigiu s-a consolidat prin respingerea cererii de constatre a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare.
Ca urmare, instanta retine ca si parata in actiunea in revendicare are, la randul sau, un bun in sensul Conventiei si ca prin admiterea cererii in revendicare imobiliara s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al acesteia si securitatii raporturilor juridice.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.296 Cod proc.civ., Curtea va respinge apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.172/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o va păstra.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod proc.civ., reținând culpa procesuală a apelantei reclamante, Curtea urmează aoo bliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 172/5.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Obligă apelanta reclamantă la plata către intimata pârâtă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
Grefier,
- -
Red. - - 4.12.09
Dact. GG - 14.01.10
4 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Camelia Juravschi
