Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.132/
Sedința publică din 03 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelurilor civile declarate de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR cu sediul în B, sector 5,- și reclamantul, cu domiciliul în G,-, -.1,.1,.1 împotriva sentinței civile nr.1724/16.11.2007 pronunțată în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru apelantul-pârât consilier juridic cu delegație depusă la dosar, pentru apelantul-reclamant av. G în baza delegației nr.-/18 febr.2008 depusă la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul apelantului reclamant av. G având cuvântul consideră că este o hărțuire a lui din partea Ministerului Public. Susține apelul așa cum a fost formulat în realitate se dă 10%. In mod cert nu este rezonabilă despăgubirea pentru 187 zile de arest preventiv și este achitat. Se face referire generică la jurisprudență. Din decizia civilă nr.94/26.06.2006 a Curții de Apel Bacău pentru 46 zile cu proces final s-a acordat 350.000 mii lei rol. In ziarul Adevărul s-a scris că în Italia până în 1992 era de 13 milioane euro. Solicită respingerea apelului declarat de pârât. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului consilier juridic precizează că s-a pronunțat sentința civilă ce are la bază aplicarea greșită a legii. Potrivit disp.art.1169 cod civil cel care face o susținere în fața instanței trebuie să o și dovedească, ori din probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri și proba testimonială, rezultă starea de detenție a reclamantului și faptul că acesta a fost achitat printr-o hotărâre definitivă, însă în ceea ce privește criteriile care stau la baza acordării de despăgubiri morale nu au fost dovedite. Nu au fost dovedite că relația soț-soție ar fi avut de suferit, nici în ceea ce privește starea de sănătate a reclamantului nu au fost făcute dovezi din care să reiasă că acesta ar fi avut de suferit în urma stării de detenție. Consideră că suma destinată reparării prejudiciului moral trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată. Drept pentru care solicită admiterea apelului cu consecința respingerii cererii ca nefondată.
La întrebarea instanței adresată reprezentantului pârâtului care consideră că ar fi suma pentru despăgubiri, acesta răspunde că 20.000 lei RON.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului reclamantului ca nefondat. Consideră că apelul declarat de pârât este fondat. Cele două critici la instanța de fond nu sunt susținute de mijloace de probă. Să se aibă în vedere cele 2 critici, starea de sănătate a inculpatului, mijloacele de probă sunt acte medicale și martori care nu fac dovada legăturii de cauzalitate dintre starea de sănătate a reclamantului anterioară arestării sale și cea din prezent. Practica Curții Europene are în vedere art.5 pct.1 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului nu are caracter nelegal prin prisma art.505 pr.penală, soluția de achitare când este nelegală au mers pe ideea că este absolută, o asemenea măsură nelegală în speță se dă citire din pag.310-316 în care se discută despre detenția unei persoane, această măsură nu este nelegală. Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului pârâtului și desființarea în parte a sentinței și acordarea de despăgubiri reclamantului având în vedere cele două criterii.
Apărătorul reclamantului consideră că suma propusă în raport cu durata este derizorie și solicită instanței să reaprecieze.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sent. Civilă nr. 1724/16.11.2007 Tr. Gaa dmis in parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul la plata sumei de 90.000 lei daune morale și la 2000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamantul a solicitat daune morale în sumă de 900.000 lei de la Statul Român.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 17.07.1999 -
17.01.2000 a fost arestat preventiv nelegal (timp de 187 de zile) pentru infracțiunea de tentativă de omor.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nu se dispusese și arestarea preventivă, astfel că nu putea fi emis mandatul de arestare preventivă nr.129/1999 și nici prelungirea măsurii arestării preventive de 4 ori, ulterior și în mod fraudulos la dosarul de urmărire penală fiind anexată o ordonanță de arestare preventivă.
A mai arătat că prin sentința penală nr.12/14.01.2000 Tribunalul Galația dispus achitarea sa și punerea reclamantului în libertate, dar prin decizia penală nr.237/A/15.05.2000 Curtea de APEL GALAȚIl -a condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, hotărârea infirmată prin decizia penală nr. 5049/29.11.2001 a Curții Supreme de Justiție.
Reclamantul a mai susținut că la 17.06.2002 a promovat o cerere de chemare în judecată a Statului Român în conformitate cu disp. art. 504 Cod procedură penală (dosar nr.2916/C/2002 al Tribunalului Galați ), ce a determinat un val de represalii din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, în sensul că în ultima zi a termenului de 1 an prev. de art. 411 alin. 3 Cod proc. Penală (în prezent abrogat) a promovat un recurs în anulare, care a fost admis prin decizia penală nr.75/5.05.2003 a Curții Supreme de Justiție și s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea probatoriilor. Deși din decizia respectivă se subînțelegea că se impune scoaterea lui de sub urmărirea penală, procurorul de caz a înțeles să răstălmăcească probele administrate în cauză și situația de fapt respectivă, a desigilat dosarul de urmărire penală și a introdus ordonanța de arestare preventivă în discuție și a dispus trimiterea lui în judecată încă o dată.
Totodată, reclamantul a arătat că inițial a fost achitat apoi condamnat de Curtea de APEL GALAȚI, apoi cauza a fost trimisă spre rejudecare și în sfârșit prin decizia penală nr.1542/21.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală reclamantul a fost achitat definitiv.
De asemenea, a mai arătat că perioada privării sale de libertate; perioada desfășurării procesului în faza inițială; promovarea abuzivă a unui recurs în anulare în chiar ultima zi a termenului de un an prevăzut la acel moment; reluarea procesului la insistențele Parchetului condamnarea și apoi achitarea sa pe parcursul celor 7 ani de procese penale l-au măcinat fizic și psihic, i-au produs grave prejudicii morale și materiale și se impune repararea acestor prejudicii morale prin admiterea prezentei acțiuni.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat administrarea probei cu acte și a probei testimoniale, precum și atașarea dosarului penal nr. 2386/1999 al Tribunalului Galați.
În drept a invocat disp. art. 504 și următoarele Cod procedură penală.
Statul Român a solicitat admiterea acțiunii, dar nu în cuantumul solicitat de reclamant, apreciind că repararea daunelor morale suferite de către acesta poate fi realizată și prin acordarea unei sume de bani mai mică, chiar și achitarea reclamantului constituind o astfel de reparație. A mai susținut că din probele administrate în cauză nu ar rezulta că reclamantul ar fi suferit grave prejudicii morale, prejudicii ce s-ar putea acoperi printr-o sumă de bani atât de mare.
În cauză au fost audiați martorii G și, care au arătat că arestarea reclamantului a determinat îmbolnăvirea acestuia de plămâni și starea sa de sănătate s-a deteriorat foarte mult, pe durata procesului penal reclamantul a suferit foarte mult, psihicul său a fost afectat atât de starea de arest, de atmosfera tensionată din penitenciar, de rudele părții vătămate, de lipsurile materiale ale familiei în perioada respectivă etc. cât și de promovarea recursului în anulare la sfârșitul perioadei de un an.
Analizând și coroborând întregul material administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Conform disp. art. 505 alin. 2 Cod procedură penală, persoana care, în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal are dreptul la recuperarea pagubelor suferite ca urmare a acestor două situații, conform disp. art. 505 alin. 2 reparația constând în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în asistarea gratuită socială și medicală a celui care a încercat prejudiciul în discuție.
În conformitate cu disp. art. 504 alin. 3 Cod procedură penală privarea de libertate a fost stabilită prin hotărârea definitivă de achitare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.1542/21 martie 2007.
Așa cum menționează și disp. art. 505 alin. 1 Cod proc. penală la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate, precum și de consecințele produse asupra persoane sau asupra familiei celui privat de libertate în mod nelegal.
În concret la stabilirea întinderii daunelor morale trebuie avută în vedere viața celui în cauză, perioada cât el a fost privat de libertate, suferințele fizice și psihice la care el a fost supus atât pe perioada arestării nelegale, cât și pe perioada desfășurării procesului în fața instanțelor de judecată sau a organelor de urmărire penală, precum și alte drepturi personal nepatrimoniale ocrotite de lege, cum ar fi dreptul la propria imagine onoare și demnitate.
Este de netăgăduit că orice arestare și inculpare pe nedrept produce suferințe pe plan, moral profesional și social, că astfel de măsuri lezează onoarea și demnitatea și că din acest punct de vedere le produc un prejudiciu moral care justifică acordarea unor compensații materiale.
Daunele datorate de stat conform disp. art. 504, 505 Cod proc. penală și art. 48 din Constituția României trebuie să reprezinte o justă despăgubire și să cuprindă în general, pierderea pe care reclamantul a suferit-o și beneficiul de care a fost lipsit, deci inclusiv prejudiciul moral de care a fost încercat. Astfel, răspunderea civilă a statului se constituie într-o răspundere legală, care operează indiferent dacă situația generatoare de daune a operat din eroare.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor ce s-au acordat s-a făcut o analiză a situației in concreto, dar și in abstracto.
Este de netăgăduit că reclamantul din prezenta cauză a fost arestat nelegal atâta timp cât în cazul penal respectiv s-a pronunțat o hotărâre de achitare, numărul mare de zile de arest preventiv fiind un criteriu obiectiv de stabilirea întinderii prejudiciului moral încercat.
În ceea ce privește existența sau inexistența ordonanței de arestare, faptul că aceasta a fost sau nu la dosarul de urmărire penală după promovarea recursului în anulare și faptul că prelungirea arestării preventive de patru ori în baza unei ordonanțe de arestare inexistentă nu au făcut obiectul analizei instanței civile având în vedere că prin nici o hotărâre penală nu s-a constatat o astfel de nulitate, iar achitarea s-a pronunțat cu privire la fondul cauzei (existența legitimei apărări), iar nu pe baza unei nulități care să conducă la sancționarea acestor acte procedurale.
Instanța nu a luat în calcul stabilirea prejudiciului moral încercat de reclamant și faptul promovării recursului în anulare pentru că această cale extraordinară de atac era prevăzută de legea penală în vigoare la acel moment, ci doar faptul că a fost promovat în ultima zi a termenului prev. de disp. art. 411 Cod proc. penală (în vigoare la acel moment), constituie un motiv pentru dimensionarea reparației care se impune în cauză.
La stabilirea întinderii daunelor ce s-au acordat reclamantului s-a mai avut în vedere întinderea mare în timp a desfășurării întregului proces penal.
S-a mai reținut ca necontestabil și notoriu faptul că însăși arestarea și depunerea într-un mediu infracțional ridicat generează pentru o persoană onestă temeri grave în ceea ce privește prezentul și viitorul său și chiar în ceea ce privește integritatea sa fizică în acel mediu, aspecte relevate și de martorii audiați în cauză.
În ceea ce privește starea de sănătate a reclamantului, acesta a dovedit cu proba testimonială că urmare a arestării preventive sănătatea sa s-a degradat, probă întărită și de actul medical depus la dosar.
Un alt aspect care a condus la determinarea întinderii despăgubirilor ce s-au vor acordat îl reprezintă și faptul că starea de arest și întregul proces penal a tensionat în mod inevitabil relațiile din mediul familial al reclamantului, din mediul profesional, tensiuni pentru care a fost necesar un mai mare consum nervos din partea acestuia.
De asemenea, la stabilirea întinderii reparațiilor morale s-a avut în vedere necesitatea reparării juste și integrale a tuturor prejudiciilor ce au rezultat din săvârșirea faptei prejudiciabile, dar și jurisprudența cu privire la aceste aspecte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul precum și pârâtul.
Reclamantul a criticat-o sub aspectul motivării necorespunzătoare a soluției și referirea doar la jurisprudența CEDO fără a ține seama și de practica instanței. A solicitat admiterea apelului și majorarea cuantumului despăgubirilor.
Statul Român în apelul său a solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamantul nu și-a dovedit pretențiile încălcâdu-se dispoz. art 1169 Cod civil.
Curtea va admite apelul reclamantului și va respinge ca nefondat apelul pârâtului.
Critica reclamantului cu privire la motivarea sentinței nu este reală pentru că dimpotrivă Tribunalul a arătat amplu toate considerentele care au dus la pronunțarea acesteia.
Nici critica pârâtului nu este fondată pentru că în speță reclamatul a administrat proba cu acte și martori în baza cărora instanța a apreciat prejudiciul suferit de reclamant.
In ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, Curtea apreciază în raport de criteriile prev. de art.505 alin.2 Cod procedură penală - avute în vedere și de prima instanță-,respectiv durata arestului preventiv de 187 zile precum și durata mare a procesului penal precum și devalorizarea rapidă a leului, că se impune majorarea despăgubirilor însă nu în cuantumul solicitat de către acesta, cuantum care este nejustificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelulcivil declarat de reclamantul reclamantul, cu domiciliul în G,-, -.1,.1,.1 împotriva sentinței civile nr.1724/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale și anume 150.000 lei în loc de 90.000 lei.
Respinge apelul pârâtului Statul Român ca nefondat.
Obligă pe pârât către apelantul reclamant la plata a 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.09.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
REd.AI-02.10.2008
Dact.MH-03.10.2008/4 ex.
Fond:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Șolea
