Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1331/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1331/ Dosar nr-
Ședința publică din 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanțiiși,împotriva deciziei civile nr. 165/Ap din data de 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.10.2009, pentru data de 26.10.2009, iar apoi pentru astăzi, 30.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 165/Ap/2009 a Tribunalului Brașova fost admis apelul pârâtei Aministrația Națională de Meteorologie, împotriva sentinței civile nr. 11132/2008 a Judecătoriei Brașov, care a fost modificată în paerte în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamanților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Excepțiile invocate în fața instanței de fond au fost corect soluționate, criticile formulate împotriva soluțiilor date acestor excepții fiind neîntemeiate.
Excepția puterii lucrului judecat a fost invocată față de sentința civila 140/2007 pronunțată de Tribunalul București, devenită irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
Prin sentința civilă 140/2007 a Tribunalului București a fost soluționată plângerea formulată de reclamanții din prezentul litigiu împotriva Deciziei 342/2005 emisă de apelantă.
În cauză se poate reține puterea lucrului judecat a acestei sentințe ca efect al hotărârii judecătorești, insă nu sunt îndeplinite condițiile de admitere a excepției autorității de lucru judecat deoarece obiectul juridic al celor doua acțiuni este diferit, prezentul litigiu având ca obiect revendicarea întemeiată pe prevederile art. 480 cod procedură civilă, iar prin sentința civilă 140/2007 s-a analizat decizia emisă în baza Legii 10/2001, cu privire la același teren.
În fața instanței de fond nu s-a invocat puterea de lucru judecat față de această sentință, ci raportat la sentința civilă 1087/1995 a Judecătoriei Brașov.
La termenul de judecată din 4.10.2004 a fost respinsă această excepție reținând că nu există tripla identitate impusă de prevederile legale, respectiv obiect, cauză și părți.
Modul de soluționare acestei excepții nu a fost criticat prin motivele de apel.
Excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov în soluționarea prezentului litigiu a fost corect soluționată de prima instanță, raportat la art. 1 pct. 1 și art.13 cod procedură civilă.
La stabilirea competenței instanței nu se pot avea în vedere dispozițiile Legii 10/2001 deoarece prezentul litigiu nu s-a întemeiat pe prevederile acestei legi ci pe dreptul comun, astfel ca și competența de soluționare a cauzei se stabilește tot după normele de drept comun.
Excepția prematurității acțiunii nu este întemeiată deoarece reclamanții au apelat și la procedura specială prevăzută de Legea 10/2001, iar în prezenta cauză se revendică terenul pentru care nu au primit despăgubiri în această procedură.
Soluție corectă a primit și excepția inadmisibilității acțiunii reținându-se că apariția Legii 10/2001 nu constituie un obstacol privind accesul liber la justiție.
Criticile privind soluționarea fondului litigiului sunt întemeiate.
Cererea de chemare în judecată s-a formulat de către reclamanți în contradictoriu cu apelanta Administrația Națională de Meteorologie.
Apelanta pârâtă nu a susținut ca are un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, ci numai un drept de administrare, iar la dosarul de fond a depus o cerere de arătare a titularului dreptului de proprietate, indicând ca proprietar Ministerul Finanțelor Publice.
În cauză nu s-a dovedit că intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice ar avea un drept de proprietate asupra tenului în litigiu.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au susținut că întreg terenul a fost preluat abuziv de stat prin decretul 111/1951, în prezent fiind folosit de pârât.
În cauză, reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată Statul R, ca persoană care se pretinde titulară a dreptului de proprietate asupra terenului, pentru a pretinde acestuia terenul preluat abuziv și nici nu s-a solicitat a se constata preluarea abuzivă a terenului.
În lipsa unui astfel de petit nu se poate reține că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren prin moștenire de la antecesorii lor, prin moșteniri succesive, deoarece în masa succesorală nu poate fi cuprins un teren care a fost scos din proprietatea acestora anterior deschiderii succesiunilor.
În certificatul de moștenitor nr.13/1958 rezultă că după defunctul a rămas în masa succesorală cota de parte din terenul în litigiu. Reclamanta a dobândit cota de 3/8 din masa succesorală, respectiv cota de 3/16 din imobilul în litigiu.
În masa succesorală rămasă după și după nu a mai fost cuprins terenul în litigiu, astfel că reclamanții și nu au prezentat nici un titlu de proprietate asupra terenului revendicat.
Acțiunea în revendicare este manifestarea unui act de dispoziție care nu poate fi formulată numai da către unul din coproprietari.
În condițiile în care numai reclamanta și-a dovedit calitatea de proprietar pe cota de 3/16 parte din imobil și ceilalți reclamanți nu, acțiunea în revendicare nu poate fi admisă.
Instanța de fond a reținut, fără să fie investită cu o asemenea cerere și fără a fi chemat în judecată Statul R, că titlul de preluare al imobilului este abuziv în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001.
Instanța de fond în mod greșit a reținut și incidența art. 10 din Legea 10/2001 deoarece cererea nu s-a întemeiat pe prevederile acestei legi.
Procedura specială a Legii 10/2001 a fost urmată de reclamanți.
Prin Decizia 342/2005 emisă de apelanta pârâtă, în calitate de persoană deținătoare a imobilului, s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de teren de 1036 mp, nu pentru 1440 mp cât s-a solicitat de reclamanți, acordându-li-se acestora despăgubiri.
Prin Decizia 12/2006 emisă de apelantă în aceeași procedură, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului solicitat.
Aceste decizii au fost contestate de reclamanți în instanță, fără a se critica faptul că nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată, ci pentru cuantumul despăgubirilor și respingerea cererii de restituire în natură.
Prin sentința civilă 140/2007 a Tribunalului Bucureștia fost respinsă contestația formulată.
Prin decizia 617/2007 a Curții de Apel Bucureștia fost respins apelul formulat împotriva sentinței civile 140/2007.
Cererea întemeiată pe prevederile Legii 10/2001 cu privire la suprafața ce face obiectul prezentului litigiu a fost respinsă în mod irevocabil, intrând în puterea lucrului judecat, iar admiterea prezentei cereri în temeiul prevederilor aceleiași legi nu mai este posibilă.
Acțiunea în revendicare întemeiată pe prevederile art. 480 cod civil nu este întemeiată deoarece, așa cum am arătat anterior, reclamanții nu și-au dovedit calitatea de proprietari asupra întregului imobil.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel, au formulat recurs reclamanții, iar prin motivele de recurs, soluția atacată este cristicată pentru nelegalitate (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Astfel, din considerentele hotărârii instanței de fond rezultă că acțiunea reclamanților a fost respinsă, în principal, pentru lipsa calității acestora de proprietari asupra întregului imobil. Acest argument este criticat de recurenți, întrucât, pe de o parte, aceștia au făcut dovada dreptrului de proprietate prin succesiuni succesive iar, pe de altă parte, acțiunea în revendicre este admisibilă chiar atunci când este formulată de un singur proprietar, în acest sens fiind și practica În plus, această chestiune nu fost invocată de nicio parte și nici nu a fost pusă în discuțiampărților de către instanță, încălcându-se astfel, prevederile art. 294 și 295 Cod procedură civilă.
De asemenea, este criticată soluția tribunalului sub aspectul reținerii faptului că acțiunea dedusă judecății, nu putea fi întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 întrucât o cerere separată întemeiată pe prevederile speciale ale cestei legi a fost resinsă în mod irevocabil și a intrat în puterea lucrului judecat. Ori recurenții susțin că acțiunea dedusă judecății este întemeiată pe prevederile art. 480 Cod civil, iar prin dispoziția de restituire pe Legea nr. 10/2001 ce a parcurus toate căile de atac s-a dispus plata de despăgubiri doar pentru suprafața de 1036 mp, iar nu și pentru restul suprafeței de 404 mp, pentru care pârâta nu are niciun drept de administrare.
Prin întâmpinarea formulată de Administrația Națională de Metrologie sunt reiterate excepțiile puterii lucrului judecat și lipsei calității procesuale a reclamantului, întrucât nu a făcut dovada acceptării succesiunii antecesorilor săi.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantului, curtea reține că acesta a făcut dovada calității de succesor al foștilor proprietari ai imobilului, fapt ce rezultă și din recunoașterea dreptului de proprietate al cestuia pentru suprafața de 1036 mp din imobilul în litigiu, prin decizia nr.342/2005 emisă de pârâtă, precum și din hotărâri judecătorești anterioare, care nu pot fi nesocotite prin hotărâri ulterioare sub aspectele de fapt și de drept dezleate prin acestea.
De asemenea și excepția autorității lucrului judecat a fost corect soluționată de instanțele anterioare întrucât nu este îndeplinită condiția identității de obiect, pentru cele două litigii cu privire la care a fost invocată excepția.
Pe fond, curtea reține că motivele de recurs invocate de reclamanți, nu pot fi reținute, pentru următoarele considerente:
Pentru imobilele preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, s-a adoptat o lege specială care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, Legea nr. 10/2001, conține norme derogatorii de la dreptul comun și nu se poate aplica în concurs cu aceasta, aspect lămurit cu putere obligatorie prin decizia nr. 33/2008 pronunțată de ICCJ în cadrul recursului în interesul legii.
În speță, reclamanții au uzat de prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001, formulând o notificare pentru întreg imobilul ce a aparținut antecesorilor lor, inclusiv suprafața de 400 mp ce face obiectul prezentului dosar. Notificarea a fost soluționată atât în faza administrativă cât și de instanțele judecătorești (sentința nr. 140/2007 a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 5850/2008 a ICCJ).
Prin decizia nr. 342/2005 emisă de intimată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru suprafața de 1036 mp, iar împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat contestație criticând valoarea mică a despăgubirilor, atât față de valoarea de circulație a terenului, cât și față de faptul că s-au acordat despăgubiri pentru o suprafață mai mică decât cea relă, omițându-se tocmai suprafața de 40 mp ce face obiectul prezentei acțiuni. Pentru această diferență, reclamanții au invocat faptul că nu este folosită și s-a solicitat restituirea în natură printr-o completare de acțiune cu privire la care au existat discuții în legătură cu depunerea ei în teremn. În final, prin decizia nr.5850/2008 a ICCJ s-a decis respingerea recursului reclamanților, iar prin această hotărâre judecătorească s-a adus o dezlegare definitivă și irevocabilă cu privire la pretențiile reclamanților, constând în acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 1036 mp de teren.
Chiar dacă nu sunt întrunite elementele de admisibilitate a excepției lucrului judecat, curtea reține că actele și situațiile juridice care au fost dezlegate definitiv și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească anterioară, nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară întrucât, prin aceasta, s-ar aduce o gravă încălcare a principiului securității raporturilor juridice, principiu constituțional consacrat și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, soluția recurentaă este legală și temeinică iar prin aceasta recurenții nu au fost privați de accesul la justiție. Astfel, prin art. 6 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului se garantează dreptul fiecărei persoane la "un tribunal" ori, sub acest aspect, reclamanții au avut acces la controlul judiciar al dreptului lor, pretins încălcat, prin contestarea în instanță a dispoziției emisă pe legea specială.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul reclamanților va fi respins, apreciind că soluția atacată este legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții și, împotriva deciziei civile nr. 165/Ap/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./25.11.2009
Tehnoredact./26.11.2009/ 9 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Cristina
