Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 134
Ședința publică din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de pârâții, domiciliată în comuna Dumbrăveni, județul S, și din comuna, satul, județul S, împotriva deciziei civile nr. 553 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 1 aprilie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când dată fiind lipsa pârâților recurenți și a apărătorului ales al acestora, pentru a le da posibilitate să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 6.01.2004 la Judecător Suceava, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, și, obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 0,15 ha teren, situată în comuna, sat, la locul numit "", proprietatea autorilor săi, și, conform contractului de vânzare cumpărare din 1941 și a titlului de proprietate nr. 1245 din 8.08.2002, motivat de faptul că tatăl pârâților, decedat, iar apoi pârâții au ocupat acest teren.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 1245 din 8.08.2002, motivat de faptul că terenul de la "" a aparținut lui și a fost împărțit între patru moștenitori:, și. Au precizat că în anul 1941, a vândut partea sa lui, iar tatăl lor, a primit suprafața de 0,43 ha teren la "", prin înțelegere cu frații săi.
Prin sentința civilă nr. 901 din 18.03.2004, Judecător Suceava respins acțiunea și cererea reconvențională ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la dosar nu s-au produs probe convingătoare care să demonstreze fără echivoc că pârâții au ocupat terenul în litigiu, proprietatea reclamantei și înscris în titlu de proprietate nr. 1245 din 8.08.2002, așa cum, de altfel, impune art. 480 Cod civil.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâți s-a reținut că aceștia nu au făcut dovada că autorii lor ar fi avut în proprietate, anterior cooperativizării, terenul în litigiu, așa încât solicitarea lor vizând anularea titlului de proprietate nr. 1245 din 8.08.2002 eliberat în favoarea reclamantei apare ca nefondată, în condițiile în care contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1941 coroborat cu înscrierile din registru agricol demonstrează că autorii reclamantei au avut în proprietate terenul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 246 din 2.03.2005, Curtea de APEL SUCEAVA respins ca nefondat apelul promovat de reclamantă, reiterând motivarea din sentința civilă sus menționată.
Recursul declarat împotriva acestei decizii de către reclamantă a fost admis de către Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia civilă nr. 2231 din 16.12.2005, fiind casată decizia instanței de apel și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea suplimentării probatoriului.
În rejudecare, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 842 din 25.10.2006 a T r bunalulu Suceava.
Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia civilă nr. 77 din 14.02.2007, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru nerespectarea indicațiilor cuprinse în decizia instanței de recurs, conform dispozițiilor art. 315 (1) teza II Cod procedură civilă.
În rejudecare, T r bunalul Suceava prin decizia civilă nr. 553 din 17.12.2007 a admis apelul declarat de reclamantă și, în consecință, a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.453 mp teren, identificată în planul de situație anexă raportului de expertiză efectuat în cauză de expert. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta este îndreptățită să stăpânească suprafața de 5.700 mp teren, înscrisă în titlurile de proprietate nr. 1245/2002 și nr. 1328/2003, suprafață identificată în planul de situație aferent raportului de expertiză efectuat în cauză de expert și notată cu E, D,
Funcție de titlurile de proprietate emise reclamantei, prima instanța a conchis că pârâții ocupă fără drept suprafața de 1.453 mp teren, identică cu amplasamentul C din planul de situație menționat, suprafață pe care, în considerarea dispozițiilor art. 480 Cod civilă, i-a obligat pe pârâți să o lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și, în motivarea căruia au arătat că dețin terenul în litigiu din anul 1947, când au construit casa și când terenul a fost împărțit din nou între frați, fără a se ține cont de contractul de vânzare cumpărare din 1941.
Consideră nelegal faptul că nu au fost audiați martorii citați pentru data de 11.12.2007.
Precizează că nu s-a ținut cont de o serie de acte, cum ar fi titlurile de proprietate emise pentru, adresele emise de primăria din localitate, precum și celălat act de vânzare cumpărare din anul 1941, care vizează casa părintească pe care a cumpărat-o de la ceilalți frați, cu excepția lui.
La termenul din 18.03.2008, instanța a constatat că cererea de recurs nu poartă semnăturile pârâților recurenți, situație în care, având în vedere lipsa acestor părți la termenul de judecată menționat, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 133 al. 1 Cod procedură civilă, respectiv a acordat un termen de judecată pentru complinerea cerinței vizând obligativitatea semnării cererii de recurs, pârâților recurenți făcându-li-se adrese în acest sens.
Pentru termenul din 1.04.2008, a fost depusă la dosar o cerere din partea pârâtei recurente, semnată de aceasta, conținând pe lângă taxa de timbru aferentă cereri de recurs și precizări referitoare la prezentul litigiu. Instanța asimiliat această atitudine procesuală cu o însușire de către pârâta recurentă a căii de atat promovate împotriva deciziei civile nr. 553 din 17.12.2007 a T r bunalulu Suceava.
Cu privire la ceilalți pârâți recurenți, și, instanța va constata incidența excepției prevăzute de art. 3021pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, privind nulitatea recursului datorită nesămnării cererii de recurs.
Referitor la acestastă excepție se reține că semnătura recurentului este o condiție a valabilității cererii, conform cerințelor art. 3021pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, sancțiunea lipsei semnăturii fiind nulitatea.
Potrivit art. 82 Cod procedură civilă, orice cerere îndreptată instanțelor judecătorești trebuie făcută în scris și trebuie să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul, obiectul cererii și semnătura petentului. Când cererea este făcută prin mandatar, art. 83 Cod procedură civilă, prevede că se va alătura procura în original sau în copie.
Art. 3021pct. 1 lit. d Cod procedură civilă statuează, de asemenea, că semnătura recurentului este o condiție a valabilității cererii, sancțiunea lipsei semnăturii fiind nulitatea.
În consecință, recursul declarat de pârâți recurenți, și nefiind semnat de aceștia, deși au fost respectate dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă, va fi constatat nul.
Examinând recursul declarat de pârâta recurentă prin prisma motivelor de reucus, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarle considerente:
La teremnul din 11.12.2007, instanța de apel a respins proba testimonială solicitată de pârâți pentru dovedirea situației de fapt.
Potrivit dispozițiilor art. 167 al. 1 Cod procedură civilă, dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, ceea ce înseamnă că probele solicitate trebuie să fie pertinente și concludente cauzei. O probă este pertinentă dacă are legătură cu obiectul procesului și concludentă dacă este de natură să conducă la rezolvarea cauzei.
În speță corect a fost respinsă proba testimonială solicitată de pârâți ca fiind neconcludentă, în condițiile în care în cauză s-a administrat un probatoriu complex, respectiv proba cu înscrisuri autentice și proba cu expertiză cadastrală.
În consecință, se conchide că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale menționate.
Critica vizând nepronunțarea instanței de apel asupra unor dovezi administrate, respectiv titlurile de proprietate emise pentru, adresele emise de primăria din localitate, precum și celălat act de vânzare cumpărare din anul 1941, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod procedură civilă. Aliniatul 10 al art. 304, care viza situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii fiind abrogat prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a nr.OUG 138/2000.
Se reține, de asemenea, că instanța de apel a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art. 480 Cod civil. Astfel, reclamanta are reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 0,57 ha teren, la locul numit "", conform titlurilor de proprietate nr. 1245 din 8.08.2002 și nr. 1328 din 11.09.2003, titluri emise în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 64 din 17.01.1941, prin care autorul reclamantei, a cumpărat de la fratele său, suprafața de 0,57 ha teren, la locul numit "". Terenul din cele două titluri de proprietate se identifică cu amplasamentele C, D și E din planul de situație anexă raportului de expertiză efectat în cauză, iar reclamanta deține doar suprafața de 4.247 mp teren, amplasamnetele D și
Pârâții au reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,16 ha teren la locul în litigiu, amplasamentul A din planul de situație menționat, dar dețin suprafața totală de 4.213 mp teren, respectiv amplasamentele A, B și
Așa fiind, avându-se în vedere însăși recunoașterea pârâților, în sensul că terenul pe care și-a contruit casa autorul lor, în anul 1947 "este terenul ce a aparținut lui și cumpărat de fratele mai mare " ( fila 32 dosar 106/2004 al Judecător e Suceava ), corect au fost obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.453 mp teren, respectiv amplasamentul
Pentru aceste motive, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâta ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă pârât recurenții să plătească reclamantei intimate suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâții recurenți și din comuna, satul, județul S, împotriva deciziei civile nr. 553 din 17 decembrie 2007, pronunțată de T r bunalul Suceava în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă, domiciliată în comuna Dumbrăveni, județul S, împotriva aceleiași decizii.
Obligă pârâții recurenți să plătească reclamantei intimate suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier, Pt. gref. aflat în
semn. gref. șef secție,
Red.
Dact.
Ex. 2
05.05.2008
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Grosu Cristinel, Timofte Cristina
