Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.134/
Ședința publică din 4 februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele reclamante reconvenționale, domiciliată în com. sat nr.308, jud.H și, domiciliată în com. sat nr.78, împotriva sentinței civile nr.2022 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 28 ianuarie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 4 februarie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2022 din 17 septembrie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea civilă formulată de reclamanta -" și H"SA M C, împotriva pârâtelor și; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.647,74 lei reprezentând pretenții; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.034,03 lei, reprezentând pretenții; a respins cererea reconvențională formulată de pârâte; a obligat pârâtele la plata sumei de 3.200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Prin sentința civilă 1963/31.05.2007 Tribunalul Harghitaa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta -" și H"SA. Prin decizia civilă nr.1158/R/24.10.2007 a Curții de Apel Tg-M, sentința pronunțată de Tribunalul Harghitaa fost casată iar cauza trimisă spre rejudecare.
În rejudecare, potrivit considerentelor deciziei de casare, instanța de fond a administrat proba cu expertiza contabilă judiciară.
Din raportul de expertiză rezultă că pârâtele și au prestat activitate în cadrul societății reclamante -" și H"SA începând cu data de 18.06.2000 și respectiv 01.07.2002 în calitate de vânzător-gestionar. Cele două pârâte au lucrat în schimburi fără a proceda la predarea gestiunii de la un schimb la altul. Activitatea pârâtelor s-a desfășurat la magazinul societății reclamante situat în satul nr.293 în intervalul 08.06.2002 - 07.11.2005. Această din urmă dată constituie data la care a fost efectuat inventarul magazinului de către comisia de inventariere desemnată de director. În perioada în care au desfășurat activitatea la acest magazin pârâtele au acumulat o lipsă totală în gestiune de 10.001,32 lei.
O condiție a instituirii răspunderii patrimoniale o reprezintă culpa salariatului, culpă ce este reglementată ca o prezumție simplă prin art.23 și 24 din Legea 22/1969.
O altă condiție a răspunderii patrimoniale a angajatului are în vedere existența prejudiciului cu toate trăsăturile sale, respectiv, să fie real, cert și să fie stabilit pe baza unor date economice concrete. Expertiza contabilă efectuată în cauză a evidenția în mod concret caracterele prejudiciului însă a relevat o lipsă în gestiune mai mare decât cea solicitată de către reclamantă prin acțiune.
Cu referire la cererea reconvențională formulată de pârâtele și, instanța de rejudecare a procedat la respingerea acesteia constatând că reclamanta pârâtă reconvențional a achitat contribuțiile datorate la buget inclusiv cele reținute de la salariați. Prin urmare, prima instanță a concluzionat că reclamantele reconvenționale au beneficiat de drepturile salariale pentru lunile octombrie și noiembrie 2005 drepturi salariale raportat la care s-au făcut vărsămintele către stat. Un alt argument privind încasarea drepturilor cu caracter salarial o reprezintă cuprinderea pârâtelor reclamante reconvențional pe statele de plată întocmite de societate.
Având în vedere cele de mai sus prima instanță s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtele și.
Recurentele au solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantă și admiterea cererii reconvenționale. În subsidiar recurentele au solicitat casarea cu reținere sau cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate, în vederea administrării unei noi expertize contabile.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentele au arătat că expertiza judiciară administrată cu ocazia rejudecării în fond a cauzei nu a răspuns obiectivelor formulate de pârâtele reclamante reconvențional prin reprezentantul ales, iar pe de altă parte lucrarea întocmită nu este altceva decât o copie a unei alte lucrări efectuate de expertul. În aceste condiții au apreciat recurentele, instanța a trecut la judecarea cauzei fără a clarifica care au fost cauzele producerii lipsei în gestiune și care a fost contribuția personală a reclamantelor reconvenționale.
Cu referire la cererea reconvențională recurentele au arătat că în perioada 01.10.2005 - 17.11.2005 reclamnta pârâtă reconvențional -" și H"SA nu le-a achitat drepturile salarial aspect ce rezultă din nesemnarea statelor de plată pe de o parte, și pe de ală parte din chitanțele care atestă plata unor sume în contul debitului pretins de societatea angajatoare. Argumentele reținute de instanța de fond privind virarea la buget a impozitelor și contribuțiilor din veniturile brute contravin dispozițiilor legale și sunt străine de natura pricini. În acest sens se arată că sumele trecute în statele de plată nu sunt reale în raport cu salariul minim pe economie fără a lua în calcul procentul cuvenit reclamantelor din vânzări. Mai mult, așa cum s-a mai arătat. Aceste sume au fost reținute în mod nelegal de către angajator în contul lipsei din gestiune constatată.
Reclamanta pârâtă reconvențional a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor declarate ca nefondate. Intimata a arătat că lucrarea de specialitate întocmită în cauză a avut în vedere mai multe inventarieri ale mărfurilor aflate în gestiunea recurentelor, au fost studiate și avute în vedere avizele de însoțire a mărfurilor precum și notele de intrare și recepție. Respingerea cererii de efectuare unei noi expertize a fost o soluție corectă a instanței de fond cu atât mai mult cu cât recurentele vizau doar completarea lucrării deja efectuate în condițiile în care au refuzat categorii să contribuie la plata onorariului expertului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea reconvențională înregistrată în dosarul -(fila 6) pârâtele reclamante reconvențional și au solicitat obligarea societății reclamante-pârâte reconvențional la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.10.2005 - 17.11.2005.
Pe rolul instanțelor judecătorești între părți s-a mai derulat un proces soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.1743/R/24.10.2006 a Curții de Apel Tg-
Prin acțiunea civilă formulată în dosarul nr.339/2006 al Tribunalului Harghita pârâtele reclamante reconvențional și au chemat în judecată aceiași societate comercială solicitând constatarea nulității absolute a deciziilor privind desfacerea contractelor individuale de muncă, repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu luna octombrie 2005 și până la data reintegrării. Pe parcursul judecății reclamantele prin apărătorul ales, și-au precizat acțiune iar în fața instanței au arătat în mod inechivoc, petitele care înțeleg să le mențină din cuprinsul acțiunii.
Relevantă este sub aceste aspecte poziția reclamantelor în sensul în care acestea au solicitat să se ia act de încetarea raporturilor de muncă prin demisie. Cu alte cuvinte, la momentul soluționării acestei prime cauze în fond, reclamantele au apreciat că raporturile de muncă cu societatea pot fi încheiate în modalitatea arătată, ne mai existând obligații reciproce neîndeplinite.
Ulterior soluționării irevocabile a acestei prime acțiuni reclamantele au formulat cererea reconvențională solicitând achitarea drepturilor salariale pentru perioada sus indicată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că atât reclamanta pârâtă reconvențional cât și pârâtele reclamante reconvențional au încercat să dovedească, prima plata drepturilor salariale iar secundele, neîncasarea efectivă a acestor drepturi salariale.
Cu referire la acest aspect criticile formulate în recurs sunt vădit neîntemeiate întrucât societatea comercială angajatoare a făcut dovada întocmirii statelor de plată și a virării obligațiilor fiscale (impozit și contribuții), prin urmare aceste aspecte certifică faptul că pârâtele reclamante reconvențional au beneficiat de drepturile salariale. Chitanțele invocate de acestea, respectiv, presupusele rețineri nelegale, poartă data de 7 decembrie 2005 și respectiv 13 decembrie 2005. Cu alte cuvinte, este aproape evident că sumele plătite de angajator cu titlu de salariu au fost încasate de reclamante și depuse mai apoi la casieria societății în contul lipsei în gestiune stabilită de angajator, aceste plăți având în mod evident caracterul unor plăți benevole. Un alt argument în plus îl constituie, așa cum am arătat, manifestarea de voință a reclamantelor reconvențional în prima cauză purtată între părți, manifestare de voință potrivit căreia au înțeles ca raporturile juridice de muncă să înceteze prin demisie apreciind implicit că obligațiile reciproce decurgând din aceste raporturi au fost îndeplinite.
Cu referire la cuantumul prejudiciului instanța de fond a avut în vedere existența elementelor necesare instituirii răspunderii patrimoniale a angajatului precum și datele economice concrete furnizate de expertiza contabilă. Cu referire la această lucrare de specialitate, reclamantele reconvențional au invocat prin memoriul de recurs împrejurarea că lucrarea nu reflectă realitatea întrucât nu stabilește în concret, cuantumul lipsei în gestiune cauzate în mod direct de cele două angajate.
Această critică nu poate fi primită întrucât pârâtele au avut calitatea de gestionari ai magazinului fiind de altfel singurele persoane care prestau activitate la această unitate. Lipsa din gestiune constatată cu ocazia inventarierilor și ulterior prin lucrarea de specialitate întocmită nu putea fi creată decât în legătură cu munca celor două angajate fiind de esența atribuțiilor acestora și a obligațiilor pe care le aveau în raportul juridic de muncă.
Nu în ultimul rând mai trebuie subliniat faptul că prin expertiza contabilă cuantumul prejudiciului a fost superior celui pretins de reclamanta pârâtă reconvențional iar instanța de fond ținând seama de principiul disponibilității părților, a redus cuantumul prejudiciului la suma solicitată prin acțiune și asupra căreia reclamanta pârâtă reconvențional s-a pronunțat explicit prin concluziile scrise. Mai mult, din cuantumul acestei sume reclamanta pârâtă reconvențional a recunoscut și dedus plățile benevole efectuate de pârâtele reclamante reconvențional, plăți ce formează obiectul acțiunii reconvenționale.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele pârâte reconvențional și, menținând ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele-reclamante reconvenționale domiciliată în comuna, sat nr.308 și domiciliată în comuna sat nr.78, județul H, împotriva sentinței civile nr.2022 din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 4 februarie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp/.24.04.2009.
Jud.fond: -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
