Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 135/2009
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC SA S împotriva deciziei civile nr.207/A din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, CONSILIUL LOCAL S, SC SRL, SC II SRL, AUTORITATEA PT. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B.
Având în vedere că domnul judecător -titular al completului de judecată C3 recursuri civile și-a încetat activitatea, completul a fost alcătuit potrivit art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prin participarea d-nei judecător - - - - din programarea de permanență, fiind întocmit proces verbal în acest sens.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată, și avocat pentru pârâta recurentă SC SA S, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea reprezentantei recurente, pentru motive de boală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru pârâta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea deciziei pronunțate de Tribunalul Alba și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris arătând, în esență, că în mod greșit instanța de apel a reținut în considerente că acțiunea în revendicare a imobilului în speță este admisibilă pe baza dispozițiilor dreptului comun. Susține că după apariția Legii 10/2001 care este o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, nu se mai pot face revendicări pe baza dreptului comun, și oricum dacă hotărârea ar fi casată cu rejudecare, reclamanta nu ar mai fi în termen pentru formularea cererii. Arată că, întrucât imobilul a fost preluat fără titlu valabil, reclamanta era îndreptățită la despăgubiri în echivalent. Solicită cheltuieli de judecată în recurs și apel.
Avocat pentru reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare arătând în esență, că în mod corect a fost admis apelul și trimisă cauza spre rejudecare la fond, întrucât instanța de fond a soluționat cauza pe excepție neintrând în cercetarea fondului acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată.
Notă. După dezbateri de depune prin registratură din partea recurentei practică judiciară.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr. 233/2008 pronunțată de Judecătoria Saf ost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților SC SA, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, CONSILIUL LOCAL S, SC SRL, SC II SRL. A fost respinsă cererea de chemare în garanție promovată de pârâta SC SA împotriva
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a promovat acțiune în revendicare imobiliară prin care a solicitat anularea unor încheieri de întabulare, revenirea la situația anterioară de carte funciară și obligarea pârâtei SC SA de a restitui în natură imobilul înscris în CF 2071
Din decizia civilă nr. 528/A/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA rezultă că imobilul face parte din categoria imobilelor supuse dispozițiilor 10/2001, astfel că cererea reclamantei este reglementată de o lege specială, iar prezenta acțiune este inadmisibilă. S-a reținut că în cauză acțiunea a fost înregistrată după intrarea în vigoare a 10/2001, astfel că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 51 din acest act normativ.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca o consecință a respingerii acțiunii principale cu incidența dispozițiilor art. 60 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs (calificat apel) reclamanta. În motivarea recursului au fost invocate următoarele:
Instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, încălcând prin aceasta dreptul de acces la justiție. Au fost invocate disp. art. 6 al. 1 din CEDO - cauza Lugoj împotriva României - precum și hotărârea pronunțată de ICCJ în dosar nr. 60/2007.
Prin decizia civilă nr.207/A/2008 Tribunalul Albaa admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 233/2008, pronunțată de Judecătoria S în dosar civil - și în consecință, a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se restituie în natură în condițiile legii.
În mod deosebit, art. 2 alin. 2 din aceeași lege statuează că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Art. 480 Cod civil, consacră prerogativele dreptului de proprietate, posesia, folosința și dispoziția titularului său, iar potrivit art. 481 Cod civil, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică și numai după o justă și prealabilă despăgubire. Din analiza textelor legale sus menționate reiese că, practic, ipotezele celor două legi se suprapun, soluția normativă preconizată fiind aceeași în ambele reglementări, respectiv restituirea în natură a unor astfel de imobile.
Diferența constă în aceea că legea specială prevede în plus și alte măsuri reparatorii pentru ipoteza în care bunul nu poate fi restituit în natură.
În consecință, neurmarea procedurilor instituite de Legea nr. 10/2001, mai bine zis renunțarea reclamanților apelanți la judecata acțiunii formulată potrivit Legii speciale, nu poate conduce în nici un caz la pierderea dreptului subiectiv de proprietate consacrat de legislația comună și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Prin urmare, în considerarea art. 2 alin. 2 din nr. 10/2001, republicată și modificată, este evident că reclamanții nu și-au pierdut calitatea de proprietari, ceea ce-i îndreptățește la valorificarea dreptului de proprietate și în temeiul dreptului comun.
O soluție în sens contrar ar pune în discuție nu numai dreptul la proprietate garantat de art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ci și dreptul la acces la justiție, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, potrivit art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor au fost interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Față de cele mai sus expuse, constatând că instanța de fond a soluționat cauza în mod greșit pe excepție, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor se arată că în mod corect instanța fondului a reținut că o astfel de acțiune este inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, lege care cuprinde norme speciale și prin care se suprimă acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității acelor de preluare fără a diminua accesul la justiție, potrivit art.6 alin.2 din Legea 213/1998.
Accesul la un proces echitabil poate fi exercitat cu excluderea acțiunii civile în revendicare.
Se mai susține că reclamanta a investit instanța cu anularea unor încheieri de întabulare și alte cereri care nu pot fi admise câtă vreme dreptul a fost dobândit și înscris în CF în baza unui certificat de atestare a dreptului de proprietate și în baza HG 834/1991.
Prin întâmpinare Primăria Municipiului S și Consiliul local al Municipiului S au arătat că nu se opun admiterii recursului.
Reclamanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea constată următoarele:
Înainte de orice analiză pe fondul criticilor expuse în motivele scrise ale recursului formulat de către pârâtă, instanța constată că recursul nu este motivat în drept, respectiv criticile nu fundamentează vreau motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 cod procedură civilă.
În această ordine de idei, trebuie subliniat că dispozițiile art.306 alin.3 cod procedură civilă obligă instanța de recurs ca, în caz de încadrare greșită într-un motiv anume de recurs a criticilor pe care recurentul le face la adresa deciziei recurate, să pornească în continuare la judecarea recursului dacă acele critici permit identificarea unui alt motiv de recurs aplicabil.
Analizând criticile formulate prin prisma prevederilor art.304 pct.9 cod procedură civilă Curtea constată că recursul este nefondat, decizia atacată fiind legală.
Reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
Instanța de fond a respins acțiunea reținând, în esență că imobilului în litigiu nu-i sunt aplicabile normele procedurii dreptului comun ci dispozițiile legii speciale, respectiv Legii 10/2001.
În mod corect instanța de apel a desființat această sentință și a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe de fond pentru a soluționa pe fond acțiunea promovată de către reclamant față de dispozițiile art.297 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui text legal, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauze spre rejudecare primei instanțe.
Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât prin Hotărârea din 13 ianuarie 2009 în cazul împotriva României publicată în MO 141/2009 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că inadmisibilitatea acțiunii în revendicare încalcă art.6 al Convenției.
Analizarea fondului pricinii se impune și prin prisma deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii în dosar nr.60/2007, respectiv decizia 33/9.05.2008 publicată în MO 108/2009 care statuează tocmai cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Prin urmare, în lumina acestei decizii se impune analizarea în concret a cauzei pentru a se stabili care prevederi sunt incidente pentru a nu se încălca art.6 din CEDO referitor la accesul la justiție și art.1 din Protocolul Adițional la Convenție.
Ultima critică adusă hotărârii atacate se referă la cererile formulate de către reclamantă și ele vizează fondul cauzei. Ori aceste aspecte urmează a fi analizate în concret de către instanța de fond în rejudecare.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat prezentul recurs, decizia atacată fiind legală.
Cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta în prezentul recurs, respectiv onorariul avocațial în sumă de 4000 lei, va fi avut în vedere de către instanța de fond odată cu soluționarea fondului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DEC I D
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva deciziei civile nr.207/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Martie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.2ex/31.03.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Daniela Mărginean
