Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 137
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de și împotriva deciziei civile nr. 713 din 17.10.2007 a Tribunalului Iași. La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra aspectului referitor la admisibilitatea recursului formulat de și asupra excepției privind netimbrarea recursului formulat de au avut loc în ședința publică din data de 04.04.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru ca apărătorul recurenților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor civile de față.
Prin sentința civilă nr. 1257/6.07.2006 Judecătoria Pașcania respins excepțiile lipsei calității procesuale active reclamantului, excepția lipsei coparticipării procesuale active și lipsei calității procesuale pasive pârâtului invocate de pârât în cererea reclamantului.
Pe fond, a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare și despăgubiri promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și.
A fost admisă în parte cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și și s-a stabilit linia de hotar ce desparte proprietățile părților, conform raportului de expertiză, delimitată de punctele 2, 3, 16, 17.
Au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale active reclamantului și lipsei coparticipării procesuale active formulate de pârâtul și a fost respinsă acțiunea civilă în revendicare, grănițuire și pretenții promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului și inadmisibilității invocate de pârâtul în cererea reclamantei.
Pe fond a fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei și, pentru constatare uzucapiune teren și pretenții.
A fost respinsă cererea de întoarcere executării silite promovată de reclamanții și.
A fost admisă cererea de intervenție promovată de reclamanta și a fost obligat pârâtul să lase în proprietatea intervenientei suprafața de 64 teren, delimitată de punctele 5,6,9,10,5 în anexa nr. 6 la raportul de expertiză.
S-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților delimitată de punctele 5,6,9,10, în anexa la raportul de expertiză.
Pârâtul a fost obligatsă plătească intervenientei suma de 8,30 RON cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel instanța de fond a reținut că sunt întemeiate excepțiile invocate de în cererea reclamantului, motivat de faptul că în dovedirea proprietății reclamantul depus antecontractul de vânzare-cumpărare, care echivalează cu promisiune de vânzare și care nu transferă proprietatea, ori acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului. Excepția lipsei calității procesuale pasive nu mai poate fi pusă în discuție prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active. Admițând excepțiile instanța a respins acțiunea reclamantului pentru revendicare, grănițuire și despăgubiri.
Pentru reclamantul au fost invocate aceleași excepții.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active reclamantului și coparticipării procesuale active motivat de faptul că reclamantul singur cumpărat terenul și chiar dacă acesta are regimul bunurilor comune ale soților prevăzut de art. 30 Codul familiei, reclamantului nu i se poate îngrădi accesul la justiție pentru apărarea unui drept de proprietate care privește un bun comun. Dacă terenul are regimul bunurilor comune după căsătorie în cazul admiterii cererii, bunurile intră în proprietatea reclamantului și va avea tot regimul prev. de art. 30 Codul familiei, reintrând în proprietate în timpul căsătoriei. Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost, respinsă din probe nerezultând dacă reclamantul are sau nu posesia terenului. Respingând excepțiile instanța a soluționat cauza pe fond constatând că nu s-a făcut dovada că pârâții dețin teren din proprietatea reclamantului. Cererea în grănițuire a fost admisă și s-a stabilit linia de hotar, conform punctelor 2,3,16,17 în anexa 3 la raportul de expertiză. Cererea privind obligarea pârâților la despăgubiri pentru cultura de legume a fost respinsă. Din actele dosarului a rezultat că proprietatea reclamantului și iazul sunt separate de un drum sătesc, și că făcut lucrări de îndiguire și de protecție, la iazul concesionat. În vara anului 2005 inundațiile au fost produse din cauza ploilor dese și abundente și nu din cauza revărsării. Reclamanții neavând nici culpă în producerea inundațiilor și distrugerea culturilor nu pot fi obligați la despăgubiri. De altfel nici nu s- dovedit prejudiciul - ce culturi au fost pe teren, ce suprafață de teren fost inundată, ce producție s-ar fi obținut și care fost valoarea ei.
Cât privește c/ plantației de salcâm nici acest capăt de cerere nu fost dovedit. Solicitarea reclamantului nu este întemeiată nefăcându-se dovada dreptului de proprietate asupra terenului plantat, terenul aparținând domeniului public și fructele rezultate de pe acest teren au același regim.
Cât privește cererea reclamantei s- invocat excepția lipsei procesuale active, lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea cererii.
Instanța a respins excepțiile și soluționat cererea pe fond, reclamanta având calitatea să formuleze astfel de cerere care este admisibilă. Pe fond, instanța a respins cererea reclamantei nefiind îndeplinite condițiile pentru se constata uzucapiunea și fi despăgubită pentru plantațiile ce aparțin domeniului public.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea de întoarcere executării a fost respinsă.
Instanța a constatat întemeiată cererea de intervenție pe care a admis- în parte, intervenienta făcând dovada proprietății pentru terenul revendicat și că parte din teren este deținut de pârâtul .
Cât privește cheltuielile de judecată în măsura în care acestea au fost dovedite, și față de soluția de admitere în parte acțiunii reclamanților instanța a constatat că reclamanții nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, nefăcând dovada că făcut cheltuieli.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 713 din 17.10.2007, a respins apelurile declarate de, și și a păstrat sentința instanței de fond.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și Consiliul Local al Comunei, grănițuirea proprietăților, revendicarea suprafeței de 1615 și respectiv 1606, obligarea pârâților în solidar la plata contravalorii materialului lemnos rezultat din tăierea plantațiilor și producției de legume nerealizate, constatarea uzucapiunii pentru suprafața de 5 ari teren și întoarcerea executării silite în Dosarul nr. 112/2005 al executorului judecătoresc.
Reclamantul invocat în dovedirea dreptului de proprietate titlul de proprietate nr. -/1992 emis pentru suprafața de 1615. intravilan și 10200. extravilan (fila 115 fond) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat 11251/27.1994 (pentru suprafața de 1615 ).
Pârâtul prezentat contractul de concesionare nr. 15/8.01.2003 având ca obiect exploatarea comunal situat în satul și comuna, județul I (exploatație piscicolă) pe o durată de 25 ani și actul adițional din 15.12.2003( fila 131-136).
Potrivit expertizei efectuate în apel reclamantul-apelant are în posesie din întreaga suprafață de 1615 doar suprafața de 1469, deci cu 146 mai puțin.
Această diminuare suprafeței este determinată însă de drumul de legătură edificat pe limita actuală proprietății lui. Expertul a precizat că suprafața ocupată de drum este în prezent de 335,53 din care 146 provin din proprietatea lui și 189,53 provin din terenul Consiliului Local.
Acest drum nu este un drum comunal, un drum de acces așa cum arată însuși reclamantul în cererea sa de apel, dar pentru că face legătura și cu alte proprietăți reclamantul și- îngrădit din proprietatea sa de 1615 numai 1469. lăsând ca 146 să fie afectați acestui drum. Pentru întregirea proprietății sale, reclamantul ocupat altă suprafață de 146 (peste drum) pe care o utilizează în principal ca fâneață. Edificatoare este schița efectuată de expertul plan de situație (fila 96 dosar apel) în care sunt redate cu claritate amplasamentul proprietății reclamantului, al drumului și al suprafeței ocupate în compensare de acesta de 146 (situată după drumul de 335,53 ). La expertiza efectuată la fond expertul delimitat suprafața de 1615 - proprietatea apelantului, conform actelor de proprietate (anexa 3 - fila 197). Și față de aceste măsurători, corect reținut instanța de fond că linia de hotar cu Consiliul Local este delimitată de punctele 2,3,16,17. Prin urmare, pârâții Consiliul Local și nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantului, acțiunea în revendicare fiind apreciată în mod just ca neîntemeiată de către instanța de fond.
dintre proprietatea lui și cea Consiliului Local nu poate să fie trasată de aliniamentul A- din schița - plan de situație de la fila 96, așa cum solicită apelantul, deoarece terenul în suprafață de 146 identificat de expert între punctele 3, B, A, 14 nu este proprietatea reclamantului. În ceea ce privește daunele produse de pârâți prin tăierea plantației, daune reprezentând și contravaloarea producției de legume nerealizate prin inundarea terenului, în mod judicios reținut prima instanță că asemenea cereri sunt neîntemeiate motivat de faptul că reclamantul nu are calitatea de proprietar al terenului și nu s- dovedit culpa pârâților în producerea prejudiciului (inundațiile au fost produse din cauza ploilor dese și abundente).
Este de necontestat că reclamantul a făcut lucrări de protecție dat fiind că iazul se află în vecinătatea proprietății sale, însă, pentru suprafața de 154,85 (numită zonă de protecție), reclamantul poate solicita concesionarea de la autoritățile locale, soluție propusă de expert și acceptată de către reclamant (filele 95, 96 dosar apel).
Tribunalul respins și apelul promovat de intervenienta care nu făcut nici dovadă pentru cheltuielile de judecată pretinse la prima instanță.
De asemenea a fost respins și apelul promovat de reclamanta întrucât suprafața pentru care solicită constatarea uzucapiunii aparține domeniului public al comunei, iar imobilele care fac parte din această categorie sunt inalienabile și nu pot fi dobândite prin uzucapiune (art. 135 Constituție, art. 1844 Cod civil).
Excepția nulității cererii de apel este și ea nefondată întrucât este semnată de apărătorul părților care avut delegație de reprezentare atât la judecata în fond cât și în apel iar nemenționarea numelui tuturor părților, domiciliului sau reședinței nu este sancționată de lege; de altfel, apelanții au indicat hotărârea pe care critică suficient pentru aprecia că intimaților nu li s- produs în acest fel nici vătămare procesuală.
În privința motivelor de apel acestea au fost depuse până la prima zi de înfățișare așa cum prevede art. 287 alin.2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ambii recurenți susțin că instanța de apel nu a observat că acțiunea promovată de ei cuprindea capetele de cerere care aveau doar calea de atac a recursului, astfel că s-a ajuns ca aceasta să se pronunțe asupra unor cauze ce trebuiau să fie calificate drept recurs și care atrăgeau o altă compunere a completului de judecată.
recurenții că instanțele nu au solicitat corect cadrul procesual, neobservând că modul de redactare al acțiunii înfrânge prevederile art. 47, 111 și 242 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
recurenții că instanțele trebuiau să disjungă capetele de cerere privind uzucapiunea de cele privind revendicarea și grănițuire, iar acestea din urmă trebuiau suspendate până la pronunțarea unei hotărâri definitive în uzucapiune.
Recurentul consideră că instanțele au aplicat greșit prevederile art. 480 cod civil respingându-i acțiunea în revendicare, atât timp cât expertiza topometrică dovedește că suprafața de 146. din proprietatea sa a fost ocupată de Consiliul Local.
Mai afirmă recurentul că instanțele au aplicat greșit dispozițiile art.998 -999 Cod civil atunci când i-au respins acțiunea în daune, deoarece pârâtul a fost în culpă ca urmare a faptului că i-a tăiat copacii descriși în acțiune și și-a însușit materialul lemnos.
Consiliu Local a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, deoarece probele administrate în cauză, au demonstrat clar lipsa de temeinicie a pretențiilor reclamanților.
La termenul de judecată din 29.02.2998, instanța de recurs a pus în vedere recurentei să precizeze valoarea suprafeței de 1934. teren cu privire la care a invocat uzucapiunea pentru a se putea determina taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar ce trebuiau să fie achitate de aceasta în recurs.
În aceeași ședință publică, instanța de recurs, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului declarat de.
Intimatul a dispus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat să se respingă ca inadmisibile ambele recursuri, deoarece litigiile vizează valori patrimoniale reduse, iar potrivit art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, acestea aveau o singură cale de atac - recursul - ce era de competența tribunalului.
În ceea ce privește recursul declarat de, Curtea reține că aceasta a achitat taxa judiciară de 110 lei(RON) și timbru judiciar de 0,50 lei(RON).
La două termene de judecată recurenta a fost legal citată punându-i-se în vedere să precizeze valoarea suprafeței de 1934. teren cu privire la care a solicitat să i se constate dreptul de proprietate prin uzucapiune, însă aceasta nu s-a prezentat în instanță.
Curtea reține că, l-a dosar a fost depusă o întâmpinare avocațială prin care l-a împuternicit pe avocatul, să o reprezinte în recurs însă nici acesta nu s-a prezentat în instanță, la cele două strigări ale cauzei și nici nu și-a justificat absența.
Pentru ca avocatul recurenților să aibă posibilitatea să formuleze apărări cu privire la excepțiile invocate la primul termen de judecată, instanța de recurs a procedat la amânarea pronunțării de la data de 28.03.2008 la 4.04.2008.
După momentul pronunțării instanței de recurs, la orele 13,40 s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise de către apărătorul recurentei prin care s-a susținut că terenul în suprafață de 1934. ar avea o valoare de 750 lei, ceea ce ar fi determinat obligația recurentei de a achita o taxă judiciară de timbru de 33 lei, taxă ce ar fi fost mai mică decât cea achitată efectiv (100 lei).
Însă, așa cum s-a precizat deja, concluziile scrise au fost depuse după pronunțarea instanței de recurs, contrar dispozițiilor art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, care stabilesc obligația părților de a îndeplini actele de procedură în condițiile, în ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.
Curtea mai reține că, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alineatului 3, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a preciza valoarea terenului din litigiu și de a achita taxa judiciară de timbru aferentă până la termenele stabilite de instanța de recurs se va dispune anularea recursului ca insuficient timbrat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului declarat de, Curtea constată că acesta a investit instanța de fond cu o acțiune care are mai multe capete de cerere:
- revendicarea suprafeței de 146. teren;
- daune, reprezentând contravaloarea arborilor tăiați și a producției de legume, în cuantum de 500 lei;
- întoarcerea executării silite;
- grănițuirea proprietății în raport cu cele ale pârâților.
La termenul de judecată din 29.02.2008, recurentul a precizat că suprafața de 146. teren are valoarea de 100 lei(RON).
Potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect au o valoare de până la un miliard lei, iar conform art. 17 Cod procedură civilă, cererile accesorii urmează soarta cererii principale.
Raportat la aceste texte, rezultă că hotărârea dată în primă instanță, în ceea ce-l privește pe, este supusă numai căii de atac a recursului, cale de atac care se soluționează de tribunal, conform art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurentul a uzat de această cale de atac, ce a fost soluționată de tribunal, el nu mai poate exercita un nou recurs la curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători nu este de natură să confere recurentului dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de și se va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 713 din 17.10.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva aceleeași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.05.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea, Liliana
