Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1376/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1376/R/2008
Ședința publică din 12 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Traian Dârjan Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.150 din 13 martie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanții C și, având ca obiect pretenții.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 iunie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La data de 11 iunie 2008 intimații reclamanți au înregistrat la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7548/05.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -, s-a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată și fost anulată acțiunea civilă formulată de reclamanții C și împotriva pârâților și ca insuficient timbrată; de asemenea, instanța de fond a obligat reclamanții la plata către pârâți a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții C și soția, în contradictoriu cu pârâții și soțul, au solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la plata în favoarea lor a sumei de 254.645 lei reprezentând valoarea cu care pârâții și-au mărit nejustificat patrimoniul, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că pârâții și-au mărit patrimoniul cu valoarea aproximativă precizată prin cerere în dauna lor, datorita faptului că sunt rude apropiate, au construit în comun, dar cu aportul majoritar al reclamanților - o locuință, ceea ce a determinat o micșorare a patrimoniului reclamanților, pentru care nu exista o cauza justă. Cum nimeni nu se poate îmbogăți în detrimentul altcuiva, sunt îndreptățiți la restituirea acestei valori. Arată că în anul 2000 au vândut o casă pentru prețul de 855.000.000 lei, bani cu care au cumpărat o casă în C-N,- și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 500. Deși erau îndreptățiți să dobândească, în baza legii speciale, și dreptul de proprietate asupra terenului, acesta a fost restituit nelegal foștilor proprietari. Reclamanții au fost de acord să nu atace în justiție titlul de proprietate cu condiția ca proprietarii să înstrăineze intr-un schimb terenul în favoarea reclamanților și pârâților, astfel că pârâții au devenit proprietari fără contraprestație. Asupra terenului situat în C-N, pe-, devenit în acte proprietatea pârâților, a fost edificată o construcție cu destinație de locuință, evaluate la suma de 180.000 Euro, din care construcția în valoarea de 80.000 Euro, cu contribuția comună a pârâților, din care aportul reclamanților a fost de 78.000 Euro iar a pârâților de 2000 Euro, unele facturi de materiale fiind întocmite fictiv pe numele pârâților. Contribuția pârâților la edificarea construcției a constat în cumpărarea țiglei de acoperiș și a geamurilor și în parte a materialelor din care a fost construită placa de acoperiș. Intre părți nu a existat un raport juridic generator de drepturi și obligații, iar conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, adică de la punerea în întârziere a pârâților pentru restituirea contravalorii îmbogățirii, prin cererea de chemare în judecată. În cauza sunt îndeplinite toate condițiile îmbogățirii fără justă cauză, mărirea patrimoniului pârâților prin micșorarea patrimoniului reclamanților, ca urmare a lucrărilor de construcție, legătura de cauzalitate, iar reclamanții nu au la îndemână o alta acțiune pentru a pretinde despăgubirea ce li se cuvine și la care trebuie obligați pârâții.
In drept a fost invocat principiul îmbogățirii fără justă cauza.
In probațiune au fost depuse înscrisuri ( 8-17 dosar fond) și s-a solicitat interogatoriul pârâților și proba testimonială.
Prin întâmpinarea depusă la fila 22, pârâții au solicitat respingerea ca inadmisibilă și nefondată acțiunii formulate de reclamanți, cu cheltuieli de judecată, neexistând o convenție între părți cu privire la edificarea imobilului cu care se pretinde că s-au îmbogățit fără justă cauză, au recunoscut primirea de la reclamanți a sumelor de 32.500.000 lei și 90.000.000 lei în cursul anului 2000, cu titlu de dar manual, dar în realitate construcția a fost realizată cu contribuția lor în valoare de 284.000.000 lei pe care o pot dovedi cu contractele de credit încheiate cu Post în anul 2002 - pentru suma de 1000 $, în perioada 2000-2006 - în valoare 24.000.000 lei, 31.000.000 lei, 35.000.000 lei, BCR în anul 2007 - în valoare de 2500 Euro, suma de 28.000.000 lei primită de la nașii lor, suma de 32.000.000 lei primită de la, iar de la numita, mama pârâtului au primit suma de 13500 Euro cu titlu de dar manual. Cu banii primiți de la reclamanți în anul 2000, au cumpărat materialele pentru fundație și cărămida, iar imobilul a fost finalizat în anul 2003, valoarea construcției fiind estimată la 988.285.714 lei și realizată cu banii obținuți din celelalte surse.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a solicitat proba cu martori și interogatoriul reclamanților.
La data înregistrării acțiunii instanța a stabilit că taxa de timbru pe acțiune este în sumă de 5732,97 lei și timbre judiciare în sumă de 5 lei în sarcina reclamanților din care aceștia au achitat suma de 5553 lei cu chitanța de la fila 4 dosar fond și au atașat acțiunii timbrele judiciare cu valoarea stabilită, obligația de a complini taxa judiciară pe acțiune cu suma de 179,97 lei fiind comunicată reprezentantului reclamanților cu delegație la dosar( fila 7 dosar fond) sub luare de semnătură în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
La primul termen de judecată, pârâții au invocat excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată.
Instanța a constatat că reclamanții nu au îndeplinit obligația de a depune la dosarul cauzei dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru, chiar dacă a fost lăsată cauza la a 3-a strigare, după care s-a procedat la fixarea orei pentru strigarea cauzei în vederea complinirii taxei judiciare de timbru pe acțiune.
Raportat la dispozițiilor art. 137.civ.Cod Penal, față de excepția invocată, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea acestei obligații sancționându-se cu anularea acțiunii sau a cererii, iar reclamanții nu au înțeles să se achite de această obligație chiar dacă au avut la dispoziție mai mult de 30 zile și chiar dacă a fost strigată cauza la sfârșitul ședinței, motiv pentru care a admis excepția invocată de pârâți și pe cale de consecință a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanți.
De asemenea fiind în culpă procesuală în temeiul art. 274.civ.Cod Penal instanța a obligat reclamanții la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții C și iar prin decizia civilă nr.150/13.III.2008 a Tribunalului Clujs -a admis apelul și s-a desființat hotărârea instanței de fond și s-a trimis cauza spre soluționare aceleiași instanțe de fond, reținând următoarele considerente:
Aferent pretențiilor formulate de reclamanții C și de 254.645 lei, s-a stabilit în sarcina acestora obligația plății taxei de timbru de 5732,97 și 5 lei timbru judiciar.
Reclamanții apelanți au achitat o parte din această taxă, respectiv suma de 5553 lei, la înregistrarea cererii de chemare în judecată.
La primul termen de judecată stabilit la data de 05.10.2007, instanța a pus în vedere reclamanților să facă dovada achitării diferenței de taxă de timbru de 179,97 lei.
Reprezentantul reclamanților a solicitat instanței acordarea unui termen pentru plata diferenței de taxă de timbru. Pentru că reprezentanta pârâților s-a opus amânării solicitate, instanța a respins cererea de amânare și a invocat excepția nelegalei timbrări, deși reprezentantul reclamanților solicitase să i se acorde un răgaz până la închiderea dezbaterilor în vederea achitării diferenței de taxă.
Chitanța aflată la fila 136 dosar, datată 05.10.2007, orele 1018în valoare de 180 lei, dovedește că reclamanții apelanți și-au îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru pusă în sarcina lor, astfel încât instanța a făcut în mod greșit aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997.
Instanța a soluționat greșit excepția nelegalei timbrări, și astfel nu a mai intrat în cercetarea fondului, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 297 alin.1 civ.Cod Penal
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului și,menținerii hotărârii instanței de fond.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte.
Astfel recurenții susțin că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, câtă vreme instanța s-a pronunțat asupra excepției referitoare la timbraj iar achitarea ulterioară a timbrajului, după închiderea dezbaterilor, nu constituie un argument legal pentru admiterea apelului.
În aceeași idee, recurenții mai învederează că judecata în fond s-a făcut în prezența reclamanților, că instanța le-a pus în vedere să achite în termen de 2 ore timbrajul, ori până la închiderea dezbaterilor nu au achitat taxa.
Se susține astfel că în condițiile în care cererea reclamanților este insuficient timbrată, erau incidente dispozițiile art.20 alin.3 din Legea 146/1997, fără a se mai pronunța asupra fondului cauzei.
Or, susțin recurenții instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ.
Intimații C și prin întâmpinarea depusă la filele 13-16 s-au opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct.9 proc.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Din chitanța de la fila 136 verso dos.instanței de fond rezultă fără posibilitate de echivoc că taxa de timbru a fost achitată prin chitanța nr.- din 5.2007 la ora 10 și 18 minute.
Ca atare, având în vedere acest aspect, al platei taxei de timbru la data de 5.2007, ora 10 și 18 minute (5.2007 fiind și data pronunțării hotărârii instanței de fond) instanța de apel în mod corect și legal a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.20 alin.3 din Legea 146/1995 și pe cale de consecință se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare pe fondul cauzei, aceleiași instanțe.
Astfel, susținerile recurenților sunt nefondate, față de dovada plății taxei de timbru din 5.2007 (ora 10 și 18 minute) și nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.150 din 13 martie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - Pt.- -
în conc.odihnă
Semnează:
GREFIER SECȚIE
Red.EP
Dact./2ex.
09.07.2008
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Traian Dârjan Eugenia Pușcașiu
