Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1377/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1028/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1377
Ședința publică de la 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Stere
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.397 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 15.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 22.10.2009, când decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului formulat;
Prin decizia civilă nr. 397 din 19 martie 2009 Tribunalul București - Secția a III a Civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București; a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta, favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B; a constatat ivit în cauză conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI pentru soluționarea acestuia.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, la data de 31 iunie 2006, sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta și au solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, obligarea acesteia să le restituie, în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în B, str. - - (fosta Dr. ) nr. 9,. 6,. 81, sector 1, compus din vestibul, cameră, coridor, camera, bucătărie, baie, camera, baie, două terase, boxă, în suprafață utilă de 84,91 mp. Reclamanții au mai solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorului lor, și a fost preluat abuziv de stat, în baza Decretului nr. 92/1950. Pârâta deține acest imobil în baza unui contract de vânzare - cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de art. 480 și următoarele din Codul civil.
Prin sentința civilă nr. 4758 din 10 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria sectorului 1 Bar eținut că valoarea de circulație a imobilului în litigiu este mai mare de 500.000 lei, în cauză fiind astfel aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 2 pct. b Cod de procedură civilă. A avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și depus la dosar la data de 12 martie 2008.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă a fost înregistrat astfel dosarul nr-, la data de 24.05.2008.
La termenul de judecată din data de 26 iunie 2008, tribunalul a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice construcții pentru stabilirea valorii de circulație pe care o avea imobilul în litigiu la data de 30 iunie 2006, dată la care reclamanții au investit Judecătoria sectorului 1 B cu soluționarea acțiunii în revendicare a acestuia. Acest raport de expertiză a fost efectuat de expert și a fost depus la dosar la data de 12 decembrie 2008. Pârâta a formulat obiecțiuni și au fost încuviințate de tribunal, iar răspunsul la acestea a fost depus la dosarul cauei la data de 18 februarie 2009.
Conform concluziilor raportului de expertiză, la data de 30 iunie 2006 (data sesizării instanței de către reclamanți cu soluționarea cererii ce constituie obiectul acestui dosar), imobilul în litigiu avea o valoare de circulație de 181.385 lei/ron.
Pentru acest motiv, la termenul de judecată din data de 19 martie 2009, tribunalul a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, excepție pe care oaa dmis-o, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă, "tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei".
Având în vedere valoare obiectului cererii deduse judecății, valoare calculată în raport de data sesizării instanței de judecată și în raport de care instanța trebuie să-și verifice competența materială, tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. a Cod de procedură civilă, Judecătoriei Sectorului 1 B îi revine competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanții, și. Tribunalul a considerat că expertiza tehnică construcții ce a fost efectuată în fața primei instanțe nu este concludentă pentru soluționarea excepției de necompetență materială a instanței, deoarece aceasta nu a stabilit valoarea de circulație a imobilului în litigiu în raport de data învestirii instanței de către reclamanți, ci în raport de o altă dată, față de care nu se poate verifica competența materială. De asemenea, tribunalul a considerat că Judecătoria Sectorului 1 Baî ncălcat și dispozițiile prevăzute de art. 181 Cod de procedură civilă.
În consecință, pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor legale menționate, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanți în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 20 și următoarele Cod de procedură civilă, a constatat ivit în cauză conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI pentru soluționarea acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență a motivat recursul în sensul că potrivit art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă, greșit i s-au respins obiecțiunile la expertiză, nu s-au anulat actele și dispozițiile luate de judecătorie, acestea au intrat sub puterea lucrului judecat, iar Tribunalul București prin soluția dată a acționat ca o veritabilă instanță de apel, refăcând probatoriile administrate (flele 2 - 5 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Referitor la temeiurile de drept care susțin motivele de drept care susțin motivele de recurs scrise, respectiv art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă este de precizat:
Art. 304 Cod de procedură civilă consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs, nemotivarea hotărârii (există contradicții între considerente și dispozitiv; contradicții între considerente, unele susțin netemeinicia acțiunii, altele că sunt întemeiate, lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina).
Or, acest motiv de nelegalitate, raportat la motivele de recurs dar și la considerentele deciziei recurate nu poate fi primit, nici-una din aceste ipoteze negăsindu-și aplicarea.
Art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă se referă la două ipoteze (lipsa de temei legal, adică din modul cum este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată) și încălcarea sau aplicarea greșită a legii s-a aplicat norma generală în nesocotind norma specială, o normă care nu este incidentă în speță, legea română, deși raportul juridic cu element de extraneitate era guvernat de legea străină și s-a dat o interpretare greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt reținute.
Nici această ipoteză de nelegalitate nu este susținută din argumentația motivelor scrise și nici din considerentele deciziei recurate.
De altfel, referindu-ne la materialul probator, legând această de ultima ipoteză a art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (aplicarea legii) nu a fost contestată noua expertiză de recurentă (art. 108 alin. 3 Cod de procedură civilă) la următorul termen de judecată, chiar dacă nu trebuia încuviințată în lipsa părții sau trebuiau formulate numai obiecțiuni și nu o expertiză.
De altfel, indiferent de neîncuviințarea obiecțiunilor (element de netemeinicie care poate fi apreciat în context de nelegalitate, obiectul recursului viza competența dată de criteriul valorii bunurilor (art. 18 alin. 1 Cod de procedură civilă) anume a competenței materiale.
Or, chiar dacă s-ar fi încuviințat obiecțiunile (de la ultimul termen de judecată) și s-ar fi stabilit coeficienții KZ (coeficient de individualizare) de 1,00 și 1,09 ca în prima expertiză (fila 236 dosar judecătorie) oricum valoarea apartamentului (așa cum a fost reținută de tribunal la un miliard opt sute de milioane, nu ar depăși cinci miliarde lei vechi (500.00 lei/ron) astfel încât competența revine instanței de drept comun, judecătoria și anume în speță Judecătoria Sectorului 1
Ca atare motivele de recurs nu pot fi primite, fiind neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 397 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimați - reclamanți, și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./22.12.2009
-3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Mariana Haralambe, Stere
