Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1377/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1377/
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul STATUL R prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE -prin B -, împotriva deciziei civile nr. 189/26 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul cu același număr
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 4 2009.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1130 din 6.02.2009 a Judecătoriei Brașova admis excepția lipsei procesuale pasive paratei
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive Statului român prin Ministerul Economiei si Finanțelor.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții si, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta, ca fiind îndreptată contra unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A obligat paratul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice sa plătească reclamanților suma de 79.228 euro sau contravaloarea in lei acestei sume, calculată în funcție de cursul BNR din ziua plătii, cu titlu de pretenții.
A obligat paratul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți sumei de 2.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de P
Tribunalul Brașov prin decizia civila nr. 189/26.06.2009 a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de P B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și și intimatul pârât SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 1130/06,02,2009, pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care o menține.
A obligat pe apelantul pârât la plata sumei de 1428lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenții intimați.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții intimați au dobândit imobilul situat în B-, înscris în F sub nr. top 2068/11/1/2/2, urmare a încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 21228/13.01.1997 cu SC SRL, în calitate vânzător.
Prin Sentința civilă nr. 11.115/12.12.2003 pronunțată de Judecătoria Brașov, nu a fost desființat contractul de vânzare - cumpărare dar nici nu s-a dispus ceva cu privire la soarta acestui contract.
Prin Decizia civilă nr. 376/18.11.2005 a Tribunalului Brașovs -a constatat că imobilul ce face obiectul prezentei cauze a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil și pe cale de consecință s-a dispus lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului către moștenitorul proprietarului tabular și evacuarea reclamanților din prezenta cauză, precum și a celorlalți chiriași din imobil.
In ceea ce privește contractul de vânzare - cumpărare încheiat, deși acesta nu a fost desființat, acest contract este rămas fără obiect în condițiile în care imobilul a fost retrocedat către o altă persoană.
Împotriva susmenționatei hotărâri Ministerul Finanțelor Publice prin PBa declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Critica din recurs vizează excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în raport cu dispozițiile art. 50 pct. 3 din Legea 10/2001, potrivit căruia, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, ci Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu, căruia îi revine obligația de a restitui sumele plătite actualizate cu indicele de inflație.
In susținerea excepției sunt invocate dispozițiile art.25 și 37 din Decretul nr. 31/1954.
Sentința este criticabilă și sub aspectul obligării Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata integrală a prețului atâta timp cât o parte din acest preț a fost încasat de către SC SRL respectiv 1%.
Cu referire la fondul cauzei, hotărârile sunt netemeinice și nelegale, în raport cu prevederile art. 1353 Cod civil, care stipulează că vânzătorul nu este răspunzător de viciile apărute și despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă.
Legea interzicerea în mod expres vânzarea către chiriași a locuințelor trecute în proprietatea statului potrivit Decretului nr. 92/1950, întrucât numele proprietarului nu era menționat în listele anexă, acesta fiind de altfel și motivul refuzului de înscriere în Cartea Funciară.
Întrucât încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost făcută cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, în speță sunt aplicabile prevederile art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin modificările aduse Legii 10/2001 legiuitorul a dorit să diferențieze situația cumpărătorilor care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și situația cumpărătorilor care au eludat prevederile Legii 112/1995.
Hotărârile instanțelor de fond și apel nu fac referire la situația de fapt arătată și nu arată motivele pentru care s-a dispus obligarea Statului Român la restituirea întregului preț de piață al apartamentului.
Valoarea imobilului asupra căruia s-a pronunțat instanța nu este reală și actuală, prăbușirea pieței imobiliare fiind de notorietate motiv pentru care se impune refacerea raportului de expertiză.
In cauză atât intimații reclamanți și cât și pârâtul SC SRL au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat ca nelegal și netemeinic.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate în calea de atac și a probelor administrate în cauză, curtea constată că recursul este nefundat.
Critica din recurs cu referire la calitatea procesuală pasivă a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice este neîntemeiată. Statul este cel care a încasat prețul, respectiv avansul și ratele și cel care a evins pe cumpărători și prin urmare este dator a restitui sumele încasate. Banii achitați de chiriașii cumpărători s-au vărsat în bugetul statului.
Faptul că în patrimoniul SC SRL s-a înregistrat o îmbogățire fără justă cauză, deoarece societatea în exercitarea atribuțiilor sale a încasat o sumă de bani cu titlu de comision, nu are relevanță din punct de vedere juridic.
Vânzarea bunului de genul celui în cauză, s-a efectuat de către unități specializate în numele și pentru proprietarul vânzător, în baza mandatului stabilit prin art. 9 din Legea 112/1995. In speță SC SRL B, a îndeplinit mandatul stabilit de legiuitor și a procedat în numele și pe seama vânzătorului, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Or, potrivit regulilor mandatului acesta încetează prin executarea lui. Din momentul încetării mandatului pentru eventualele procese legate de bunul vândut, urmează că mandatarul nu poate reprezenta proprietarul vânzător numai pentru că a încasat comisionul cuvenit pentru acest demers.
Raportul juridic este prezent numai între Statul Român ca mandant și SC SRL ca mandatar, izvorând direct din lege, iar nu între mandatar și cumpărător. Acesta înseamnă că acțiunea privind restituirea ratelor achitate din prețul apartamentului trebuie îndreptată împotriva proprietarului vânzător și nu împotriva mandatarului care a încheiat contractul în numele și pe seama proprietarului respectiv a Statului Român care devenise proprietar prin naționalizare.
Neîntemeiate sunt criticile cu referire la fondul cauzei care vizează în esență, garanția pentru evicțiune, temeiul de drept aplicabil în speță în raport cu modalitatea de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare precum și efectuarea unei expertize care să reflecte valoarea actuală a imobilului.
Recurentul si-a întemeiat apărarea pe dispozițiile art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit căreia restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 al. 6 din Legea 112/1995.
supusă judecății nu se circumscrie dispoziției legale menționate, astfel încât temeiul de drept al acțiunii este cel de drept comun, iar nu celei speciale, derogării.
In privința contractului de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile în care imobilul a fost retrocedat către moștenitorul proprietarului tabular, iar intimații reclamantului evacuați, este evident că acest contract a rămas fără obiect.
Prezenta cauză reprezintă un caz tipic de evicțiune, astfel cum în mod legal au reținut instanțele anterioare.
Statul este cel ce reprezintă un factor de evicțiune, deoarece era obligat să declare orice cauză de evicțiune, respectiv să arate că el însuși ca vânzător nu este titularul dreptului de proprietate, că nu poate vinde până nu își intabulează dreptul în Cartea Funciară.
Vânzătorul imobilului, Statul Român, nu a fost la momentul efectuării tranzacției proprietar, imobilul fiind preluat fără titlu valabil, aspect care ar fi trebuit să fie cunoscut de către mandatar. Însăși Legea nr. 112/1995 prevedea posibilitatea cumpărării de către chiriași a imobilelor naționalizate cu titlu. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în acest sens că dacă asupra imobilului nu există un titlu valabil de preluare, vânzarea ab initio, ilegală și nu trebuia să aibă loc (Cauza Străin, ).
Motivul invocat în recurs cu privire la plata prețului calculat în raport cu efectuarea unei plăți parțiale anterioare acțiunii în revendicare, iar restul ulterior, este eronat.
Expertul a evaluat imobilul conform prevederilor legale, neexistând obiecțiuni formulate de recurent. Prețul stabilit la nivelul anului trecut trebuie raportat la nivelul perioadei la care a fost formulată acțiunea.
In acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că o dată constatată o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 atrage pentru Statul Român obligația juridică față de convenția de a face să înceteze încălcarea și de a șterge consecințele. Dacă dreptul intern nu permite ștergerea consecințelor acestei încălcări, decât într-un mod imperfect art.41 ar trebui să dea instanțelor de judecată puterea de a acorda o reparație părții lezate prin actele Statului Român într-un mod echitabil și dacă este cazul.
In temeiul considerentelor relevate mai sus și a art. 812 Cod procedură civilă recursul declarat urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de B, împotriva deciziei civile nr. 189/26.06.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 1.428 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 4 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 24.11.09
Dact. GG - 3.12.09
6 ex.
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță
