Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 139
Ședința publică din data de 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în B str. - Nord.18E.7.27 jud. P, împotriva sentinței civile nr. 95 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,- sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-reclamant și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către DGFP.B pentru Statul Român întâmpinare, înregistrată sub nr.5066 din 30 aprilie 2008, precum și că prin cererea de apel reclamantul a solicitat judecata cauzei în lipsa sa, conform art.242 Cod pr.civilă.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația reprezentantului parchetului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, hotărârea Tribunalului Buzău este legală și temeinică, reclamantul nefiind supus nici unei erori judiciare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față constată:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Buzău la 25 august 2006, sub nr.8486/2006 reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligat să-i plătească suma de 350.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale întrucât i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost condamnat penal pe nedrept la o pedeapsă privativă de libertate pe care a executat-o în penitenciar, iar organele
-2-
de cercetare penală și procuror nu s-au sesizat din oficiu, urmare a unui articol apărut în cotidianul "Opinia" din 6-7 martie 1999 de purtare abuzivă a unor gardieni publici care l-au înjurat și agresat.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1000 alin.3 din Codul civil și pe art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 alin.1 și art. 52 alin.3 din Constituție.
Judecătoria Buzăua dispus în temeiul art. 52 alin.3 din Constituție, în conformitate cu care statul răspunde patrimonial potrivit legii pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, conform art. 2 alin.1 pct.1 lit.
La ribunalul Buzău cauza a fost înregistrată la 29.11.2006 sub nr.2635/2006.
S-a stabilit de Tribunalul Buzău, că reclamantul invocă o eroare judiciară comisă împotriva lui și că Statul Român, care are calitate procesuală pasivă, a constatat că în raport cu dispozițiile art. 506 alin.2 cod procedură penală, dreptul reclamantului la acțiune este prescris și pe cale de consecință, prin sentința civilă nr.63 din 17.01.2007 a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Impotriva sentinței civile nr. 63 din 17.01.2007 a declarat apel reclamantul, înregistrat la Curtea de APEL PLOIEȘTI la 16.03.2007 sub nr-.
Prin decizia civilă nr.207/26.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a constatat că față de temeiul legal al acțiunii reținut de instanta de fond, art. 53 alin.3 din Constituție și art. 506 alin.2 cod procedură penală, dreptul la acțiune nu este prescris și în consecință a admis apelul reclamantului, a desființat sentința civilă nr.63 17.01.2007 a Tribunalului Buzău și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată la ribunalul Buzău la 28.06.2007 sub nr-.
Urmare examinării actelor dosarului, tribunalul prin decizia nr. 947/15.10.2007 a admis excepția de necompetență materială invocată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
A scos cauza de pe rol și a trimis cauza la Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că reclamantul nu a invocat ca temei juridic al acțiunii art. 504-507 cod pr.penală și că în speță nu sunt îndeplinite prevederile art. 504 alin.1 cod pr.penală.
Prin sentința 16 CC din 11 decembrie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTIs -a constatat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, reținându-se că potrivit art. 52 alin.3 din Constituție, statul răspunde patrimonial potrivit legii pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și că prejudiciul responsabilității statului față de aceste persoane trebuie aplicat tuturor victimelor și nu numai situațiilor limitativ prevăzute de art.504 alin.1 cod pr.penală.
Tribunalul Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 95 din 8 februarie 2008, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantul, reținând că din cererea formulată de reclamant nu rezultă că acesta ar fi fost privat de accesul la justiție și nici la un proces echitabil.
-3-
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie în sensul că prin cererea formulată, el a făcut referire la faptul că reprezentații Ministerului Public, procurorii ca organe de urmărire penală nu s-au sesizat din oficiu atunci când au aflat despre infracțiunile comise asupra persoanei sale, deoarece potrivit Constituției, Ministerul Public prin procurori apără și drepturile și libertățile cetățenilor.
Printre drepturi este și liberul acces la justiție, iar în cazul instanțelor penale instanța se sesizează de procuror prin rechizitor.
Se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Examinând sentința, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin cererera formulată și precizată, reclamantul a investit instanța cu o acțiune, având ca obiect obligația pârâtului la plata unei sume de bani, ca urmare a comiterii, în ceea ce-l privește, a unei erori judiciare și prin care i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.Temeiul juridic al unei astfel de cereri este dat de art. 52 al.3 din Constituția României, potrivit cu care " statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare", precum și de art. 504-508 cod pr.penală.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1000 al.3 din codul civil și pe art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 alin.1 și art. 52 al.3 din Constituție.
Constituția prin art.21 al.1 arată că orice problemă se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertătilor și a intereselor legitime, iar potrivit art. 52 al.3 Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate și pentru erorile judiciare.
Făcând aplicarea acestor texte coroborate cu dispoz.art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale cu cele solicitate de reclamant prin cererea formulată, se constată că cele susținute de acesta nu au nici un suport, deoarece acesta nu a făcut probe privind procesul care a avut loc, drepturile care i-au fost încălcate sau faptul că a fost privat de accesul la justitie sau la un proces echitabil.
De altfel, apelantul reclamant, în apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 62/17 ianuarie 2007 Tribunalului Buzău, a precizat că în cauză nu a fost pronunțată nici o hotărâre în sensul disp.art.504 cod procedură penală, astfel încât nu se poate constata că eroarea judiciară invocată de acesta și care ar atrage răspunderea pârâtului conform art. 52 al.3 din Constituție, există cu adevărat.
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea constată că apelul este nefondat și pe cale de consecință, în temeiul art. 296 cod pr.civilă urmează să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în B str. - Nord.18E.7.27 jud. P,
-4-
împotriva sentinței civile nr. 95 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,- sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
CE
AV
2ex.15.05.2008
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Aurelia Popa
