Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1397/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1397/
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 82/A din data de 24 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a depus la dosarul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 27 octombrie 2009, apoi la 3 noiembrie 2009, apoi la data de 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 10336/29.10.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dos. cu nr. unic de mai sus, s-a admis cererea formulata de reclamanții si in contradictoriu cu pârâții COMUNA prin PRIMAR, STATUL R prin MINISTERUL ECONOMIEI si FINATELOR si SC SRL Pârâții au fost obligați sa lase reclamanților in deplina proprietate si liniștita posesie imobilul situat in com.,-, jud. B, înscris in CF 9736, cu nr. top 751, 752,753/2, nr. cadastral 436, compus din gradina in suprafața de 2927,62 mp. S-a admis capătul al doilea al cererii de chemare in judecata si pe cale de consecința, s-a dispus rectificarea 9736, in sensul radierii titlului paratului Statul R si a dreptului de administrarea operativa al paratei SC si înscrierii titlului de proprietate al reclamanților. S-a luat act de împrejurarea ca in cauza, nu s-au solicitat de către reclamanți cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 82/2009, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de apelantul STATUL ROMÂN reprezentat pin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin B împotriva sentinței civile nr. 10336/29.10.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dos. nr-, pe care a modificat-o în tot, în sensul că: a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții COMUNA reprezentată pin Primar, STATUL ROMÂN reprezentat pin Ministerul Economiei și Finanțelor și
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că următoarele:
Împrejurarea dacă bunul din litigiu aparține sau nu domeniului public al statului nu are relevanță în speță sub aspectul reprezentării Statului ci sub aspectul calității procesuale a acestuia. Or, nici un text de lege nu indică un alt organ desemnat a fi reprezentantul Statului, motiv pentru care excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor pentru recurentul pârât Statul Român urmează a fost în mod corect respinsă de prima instanță la termenul de judecată din data de 12.09.2008.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor față de înscrierea în evidențele de carte funciară a Statului Român ca urmare a preluării imobilului cu titlu de naționalizare, în temeiul Decretului nr. 223/1974 și față de obiectul litigiului - constatarea de către instanța de judecată a nevalabilității trecerii în proprietatea Statului Român a imobilului ca efect al naționalizării precum și față de faptul că în speță, Statul Român a fost înscris în cu drept de naționalizare în temeiul decretului menționat, când această delimitare a domeniului public și privat nu exista - instanța apreciază că pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, are calitate procesuală pasivă, excepția invocată de acesta prin motivele de apel fiind de asemenea corect soluționată de prima instanță.
În virtutea deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, din moment ce pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptățite, legea specială derogatorie nu se poate aplica în concurs cu dreptul comun.
Referitor la imobilele preluate de stat fără titlu valabil, dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 prevăd că "pot fi revendicate de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație." Or Legea nr. 10/2001 reglementează toate măsurile reparatorii, inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, oferind astfel o gamă mai largă de măsuri reparatorii față de acțiunea în revendicare.
Numai persoanele exceptate de la Legea nr. 10/2001 precum și cele care din motive independente de voința lor, nu au putut în termenele legale să utilizeze această procedură au deschisă calea acțiunii în revendicare/retrocedare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat cu bună credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 de către chiriași sau dacă nu a trecut în patrimoniul unei terțe persoane într-o altă modalitate prevăzută de lege.
Or, imobilul in litigiu intra sub incidenta de aplicare a Legii nr.10/2001, având în vedere prevederile art. 1 alin 1 și 2 alin. 1 din acest act normativ iar în speță, reclamanții nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru restituirea imobilului în natură sau pentru acordarea de despăgubiri.
Câtă vreme reclamanții nu au demarat procedura specială derogatorie de la dreptul comun, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu mai au calea deschisă a dreptului comun, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au invocat impedimente în depunerea notificării potrivit Legii nr. 10/2001 care să justifice formularea cererii în revendicare pe calea acțiunii de drept comun, pentru realizarea efectivă a dreptului lor. De asemenea, reclamanții nu au invocat neconcordanțe între legea specială și CEDO.
Legea nr. 10/2001 suprimă, așadar acțiunea dreptului comun, dar nu și accesul la un proces echitabil, întrucât legea nouă perfecționează sistemul reparator și procedura, instituie controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul deplin și liber la trei grade de jurisdicție, în condițiile art. 21 alin. 1 și 3 din Constituție și ale art. 6 alin. 1 din CEDO.
În concluzie, adoptarea unei reglementări speciale derogatorii de la dreptul comun, cu consecința imposibilității utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din convenție în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectivă.
Este adevărat ca potrivit art.6 alin. 3 din legea nr. 213/1998, instanțele judecătorești sunt competente sa analizeze valabilitatea titlului, numai ca in alin. 2 al aceluiași articol se prevede ca bunurile preluate de stat, fără un titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Întrucât legiuitorul a adoptat o lege speciala de reparație, iar obiectul acesteia îl constituie atât imobilele preluate cu titlu valabil cat si cele preluate fără titlu sau cu titlu nevalabil de către stat, reclamantul nu poate deroga de la aceasta reglementare fiind obligata sa urmeze procedura si termenele prevăzute de legea speciala.
Prima instanță a reținut incidența în speță a împotriva României, însă starea de fapt și de drept pe care s-a întemeiat hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului este diferită față de cea din prezenta speță. În cauza mai sus menționată, reclamanta apelase în prealabil la procedurile speciale administrative instituite de prevederile Legii nr. 112/1995 și ale Legii nr. 10/2001, fără ca acestea să aibă finalitatea scontată, impedimentele invocate cu privire la soluționarea cererilor administrative conducând la ideea că măsurile reparatorii acordate în baza legii speciale ar fi iluzorii. Or, în prezenta cauză, reclamanții s-au adresat direct instanței de judecată, cu ocolirea reglementării speciale derogatorii de la dreptul comun.
Având în vedere aceste considerente, instanța, în temeiul art. 296 Cod proc. civ. a admis apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat pin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin B și a modificat în tot sentința civilă, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții COMUNA reprezentată pin Primar, STATUL ROMÂN reprezentat pin Ministerul Economiei și Finanțelor și
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții și, invocând prevederile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților și a dreptului acestora de acces la justiție. Se reiterează motivele din acțiune cu privire la valabilitatea titlurilor născute în temeiul Decretului nr. 223/1974.
De asemenea se invocă contradicția dintre dispozițiile art. 1 Protocolul 1 din CEDO pe de o parte și art. 6 alin. 2 teza ultimă din Legea nr. 213/1998, respectiv art. 22 din Legea nr. 10/2001, pe de altă parte.
Referitor la radierea dreptului de administrare operativă, se solicită a se face aplicarea principiului accesorium sequitur principate.
Prin întâmpinarea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentantă în teritoriu a Ministerului d e Finanțe pentru Statul Român se reiterează lipsa calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de MFP.
Pe fond se arată că, instanța de apel a reținut corect inadmisibilitatea acțiunii în considerarea Legii nr. 10/2001, precum și a practicii judiciare constante în această materie.
Prin întâmpinarea formulată în cauza de pârâta Comuna prin Primar se solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele reținute corect de instanța de apel.
Examinând decizia în raport cu motivele de recurs, curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, obiectul dedus judecății îl constituie imobilul situat în com., înscris în CF nr. 9736, nr. top 751,752,753/2, nr. cadastral 436 compus din grădină în suprafață de 2927,62 mp pentru care în CF este înscris ca proprietar Statul Român conformitate cu Decretului nr. 223/1974, iar B cu drept de administrare operativă.
Pentru acest imobil, recurenții reclamanți nu au urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Instanța de apel a reținut corect starea de drept a cauzei dedusă judecății, astfel că în speță, nu este incident motivul invocat de recurenți, prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 - 481 cod civil este instrumentul juridic pe care legiuitorul îl oferă proprietarului neposesor pentru a putea cere restituirea bunului său, aflat în posesia altei persoanei ce nu are calitatea de proprietar.
Acesta este motivul pentru care în cadrul unei acțiuni în revendicare imobiliară, reclamantul trebuie să facă dovada dreptului de proprietate arătând titlul în baza căruia a dobândit calitatea de proprietar.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, restitutio integrum, ca efect al ineficacității actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispozițiile art. 480 - 481 Cod civil.
Prin Legea nr. 10/2001, se instituie măsuri reparatorii pentru imobilele preluate de stat, cu titlu sau fără titlu valabil.
Prin consacrarea principiului restituirii în natură a imobilului, legea oferă posibilitatea redobândirii dreptului de proprietate asupra bunului preluat de stat, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură, făcând dovada dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite.
Prin urmare, reclamanții nu se află în situația în care dreptul lor de proprietate, actual și necontestat se bucură de protecția oferită de dispozițiile art. 480 și art. 481 Cod civil.
Este vorba de un demers judiciar declanșat, ce are ca scop redobândirea unui drept de proprietate asupra imobilelor ce s-au preluat abuziv.
Dar, un asemenea demers judiciar nu poate fi parcurs decât în condițiile și cu respectarea procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, care constituie dreptul comun în materie.
Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, atunci când a respins acțiunea reclamanților, cu motivarea că nu au parcurs procedura instituită de legea nr. 10/2001, fără să încalce art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Procedând astfel, nu se poate susține că, reclamanții nu au avut asigurat accesul la justiție, atâta vreme cât li s-a asigurat o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, în condițiile în care termenul de depunere a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv, tocmai pentru a da posibilitatea celor aflați în situații identice să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, singurele posibile după intrarea în vigoare a acesteia.
Astfel că, atâta vreme cât reclamanții au avut la dispoziție o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, este nefondată critica în sensul că, reclamanților nu le-a fost respectat liberul acces la justiție.
Reclamanții nu au invocat în acțiunea introductivă ca temei juridic prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 și respectiv, având în vedere decizia nr. 33/09.06.2008 pronunțată de ÎCCJ, nu au invocat neconcordanțe între legea specială și CEDO.
Aceste aspecte au fost invocate pentru prima dată în recurs.
De altfel, legea specială se referă atât la imobilele preluate de stat cu titlu valabil cât și la cele preluate fără titlu valabil (art. 2).
Referitor la imobilele preluate de stat fără titlu valabil, art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, prevede că: "pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație".
Or, Legea nr. 10/2001, reglementează măsuri reparatorii pentru imobilele preluate fără titlu valabil astfel că, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 nu mai pot constitui temei pentru revendicarea unor imobile aflate în această situație.
De asemenea, conform jurisprudenței constante a organelor jurisdicționale ale convenției, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 ocrotește bunurile actuale, iar nu de a vedea renăscut un vechi drept de proprietate, imposibil de exercitat, de o perioadă îndelungată de timp.
Prin urmare, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principală conferită de Constituție, în așa fel, încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, situație recunoscută și de dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană.
Referitor la excepțiile reiterate prin întâmpinare de Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului R, curtea reține că acestea au fost corect soluționare de către instanțele de fond și de apel, însușindu-și considerentele reținute de acestea.
Pentru aceste motive și pentru cele reținute corect de instanța de apel, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține ca legală decizia civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 82/A/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. /10.12.2009
Dact. /16.12.2009
Jud. fond:
Jud. apel -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
