Jurisprudenta revendicare imobiliară. Sentința 14/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PNETRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ NR. 14/
Ședința publică din 11 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, cererea de revizuire formulată de, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.119 din 17 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.445 din 6 februarie 1996, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr.2503/1995.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: revizuientul și intimații -., Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, revizuientul a depus la dosar concluzii scrise și acte cu borderou, respectiv timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, chitanța nr.46518/19.02.2008, emisă de primăria Municipiului P, din care rezultă că s-a achitat taxă judiciară de timbru în sumă de 10.00 lei și precizări la cererea de revizuire.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cererea de revizuire în stare de judecată și, luând în discuție chestiunea triplei identități (respectiv obiect, cauză, părți) între cele două judecăți ce se pretinde că se află în contradictorialitate, trece la soluționarea ei.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra cererii de revizuire de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.883/2004, Judecătoria Câmpulunga admis în parte acțiunea și cererea reconvențională și a anulat titlurile de proprietate nr.-/1998 și nr.-/2003 pentru terenurile pe care aceste acte se suprapun, situate în punctele "" și "Dealul " ("Puțul sec"), identificate în schița anexă a raportului de expertiză (156 dosar).
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în realitate, terenurile situate în punctele "" și "Dealul ", asupra cărora le-au fost eliberate părților titlurile de proprietate și pe care actele se suprapun, au aparținut bunicii lor, fiindu-i atribuite prin sentința civilă de partaj nr.224/1946.
S-a apreciat în această situație că, în mod nelegal, părților le-au fost eliberate titluri de proprietate în calitate de moștenitori ai părinților și G, deși erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori ai defunctei, alături de ceilalți moștenitori, față de dispozițiile art.11 și urm. din Legea nr.18/1991 și în raport cu conținutul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, aflate la filele 170 și 214 în dosar.
S-a constatat, în raport cu concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, că în punctul "" titlurile de proprietate eliberate părților nu se suprapun.
Cererea privind revendicarea terenurilor a fost respinsă, cu motivarea că pârâtul a deținut terenurile în litigiu în temeiul titlului de proprietate a cărui valabilitate nu a fost contestată de reclamant. Cererea privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva sentinței civile nr.883/2004 au declarat apel reclamantul și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.16/2005, analizând cu prioritate motivul de apel invocat de reclamant cu privire la nesoluționarea de către instanță a cererii privind anularea proceselor-verbale de punere în posesie nr.514/1998, reținând că în speță Judecătoria Câmpulunga soluționat această cerere fără a intra în cercetarea fondului și constatând incidența dispozițiilor art.297 alin.2 Cod procedură civilă, Tribunalul Argeșa admis apelurile, a anulat sentința civilă nr.883/2004 și a fixat termen pentru soluționarea fondului.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.701 din 10 iunie 2005, admis în parte acțiunea precizată și restrânsă formulată de reclamantul-pârât, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, obligându-l pe acesta din urmă să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafețe de teren situate pe raza comunei, județul A, și anume: suprafața de 4 ha. teren în punctul "" și 5.100. teren în punctul "Ograda M" ("Puțul sec"), cu vecinătățile menționate în dispozitiv. S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate eliberat pârâtului de Comisia Județeană A pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, sub nr.-/14.04.1998, precum și a fișei cu date pentru titlul de proprietate, eliberată aceluiași pârât cu privire la terenurile situate în punctele sus-menționate. S-a constatat, de asemenea, nulitatea absolută a proceselor-verbale de punere în posesie eliberate pârâtului de Comisia Locală de Fond Funciar sub nr.514/20.05.1998, cu privire la aceleași terenuri.
Prin decizia civilă nr.1732/R/2005, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul reclamantului și al pârâtului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că părțile o moștenesc pe defuncta, bunica părților, care în 17.06.1945 a donat în cote egale terenurile proprietatea sa din punctele "" și "Pe deal" fiilor săi, și
Prin sentința civilă nr.224/1946 s-a dispus partajarea moșiei, fără a fi avut în vedere actul de donație menționat, iar i-a fost atribuit lotul nr.1, iar lui lotul nr.3. Prin urmare, modificând amplasamentele loturilor, actul de donație a rămas fără obiect.
Instanța nu a stabilit proveniența terenurilor și care sunt titularii dreptului de proprietate, motiv pentru care trebuia efectuată o expertiză tehnică care să stabilească în mod clar dacă terenurile ce fac obiectul acțiunii în revendicare fac parte din aceste titluri și numai în această situație care dintre părți sunt proprietari exclusivi pe aceste terenuri. Totodată, instanța de trimitere a dispus ca expertul să verifice și dacă titlurile de proprietate ale părților se suprapun peste terenul din pct."".
În rejudecare, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice cu obiectivele dispuse de Curtea de APEL PITEȘTI, în conformitate cu dispozițiile art.315 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.119 din 17 aprilie 2007, Tribunalul Argeșar espins acțiunea precizată și restrânsă privind pe apelantul-reclamant și apelantul-pârât -. împotriva sentinței civile nr.883 din 29.04.2004, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr.1779/2003, precum și cererea reconvențională.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că terenul revendicat de reclamant în pct."", în suprafață de 32237. se regăsește atât în titlul de proprietate eliberat reclamantului, cât și în cel al pârâtului și este stăpânit de pârât. Alături se află o altă suprafață de 13554. care este ocupată de reclamant.
-se în schiță terenurile atribuite părților prin sentința civilă nr.224/1946, s-a constatat că ambele suprafețe de teren din pct."" ocupate de părți, respectiv de 32237. și 13554. fac parte din lotul nr.1, ce fusese atribuit autoarei comune,.
De asemenea, în schița anexă 2 s-au identificat terenurile avute de reclamant în pct."Dealul lui " sau "Puțul sec" și s-a constatat că este stăpânit de pârât, fiind în suprafață de 5015. Alături se află și parcela ocupată de reclamant în suprafață de 5015. ambele terenuri făcând parte din lotul nr.1 ce a fost atribuit bunicii, conform sentinței civile nr.224/1946.
În ce privește terenul din pct."", conform vecinătăților, titlurile de proprietate ale părților nu se suprapun.
Examinând schițele terenului, tribunalul a constatat însă că și acest teren face parte tot din lotul nr.1 atribuit.
Prin urmare, s-a făcut dovada - și părțile nu au contestat - că toate terenurile revendicate au fost ale autoarei comune, și nu fac parte din loturile atribuite exclusiv mamei reclamantului sau tatălui pârâtului.
Având în vedere această situație, cum reclamantul și pârâtul nu sunt singurii moștenitori în viață ai defunctei, așa cum rezultă din actele de la dosar și a reținut cu autoritate de lucru judecat și Curtea de APEL PITEȘTI, în conformitate cu dispozițiile art.480 Cod civil, acțiunea în revendicare a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind respectată regula unanimității.
Pe cale de consecință, cum reclamantul nu a făcut dovada dreptului său exclusiv de proprietate asupra terenului în litigiu, pentru care deține titlu de proprietate și proces-verbal de punere în posesie, s-a constatat că nu se regăsește nici un motiv de nulitate a acestor acte, așa cum sunt ele enumerate în art.III din Legea nr.169/1997.
De asemenea, nici pârâtul nu și-a probat dreptul exclusiv asupra terenurilor ce provin de la și sunt menționate în ambele titluri, astfel că, neregăsindu-se motivele de nulitate prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997, republicată, și cererea reconvențională a fost respinsă.
Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2007, precizată ulterior, revizuientul a formulat cerere de revizuire a deciziei nr.119/17.04.2007, înregistrată inițial la Curtea de APEL PITEȘTI, care prin adresa nr.409/A/24.05.2007 a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Argeș.
Astfel investită, această instanță, prin decizia nr.42 din 19 februarie 2008, respins cererea de revizuire, reținându-se că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă și a declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.207/R/29 mai 2008, respins ca nefondat recursul formulat de revizuient vizând cererea întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă și a disjuns cererea întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
Instanța investită cu soluționarea acestei cereri constată că este nefondată.
Se susține de către revizuient că decizia civilă nr.119/2007 a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.445/1996.
Potrivit art.322 pct.7 Cod procedură civilă, revizuirea se poate cere dacă există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe textul legal precizat, își are suportul logic în respectarea rincipiului p. autorității lucrului judecat și ca atare, hotărârile a căror contrarietate se invocă trebuie pronunțate în aceeași cauză, ca rezultat a două procese diferite, între aceleași persoane având aceeași calitate procesuală, fiind astfel necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice definitorii pentru reținerea existenței lucrului judecat.
Principiul consacrat de art.1201 cod civil împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți într-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară pronunțată într-un alt proces.
În speță, se constată că nu există contrarietate de hotărâri.
Astfel, prin decizia civilă nr.119/2007 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost respinsă acțiunea având ca obiect revendicarea, cât și cererea reconvențională ce viza anularea titlurilor de proprietate, părți fiind reclamantul-pârât, pârâtul-reclamant -., Comisia Locală de Fond Funciar, Comisia Județeană de Fond Funciar
Anterior, Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr.445/06 februarie 1996 soluționat o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr.18/1991, formulată de petiționarul, în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar.
Se poate observa că obiectul celor două acțiuni este diferit, în cea de-a doua intimatul din această cauză, -. nefiind parte și în consecință neputându-i fi opusă autoritatea de lucru judecat invocată de către revizuient, respectiv prevederile sentinței civile nr.445/1996.
Cum cele două hotărâri judecătorești au rămas definitive și irevocabile, iar cea de-a doua cerere are un alt obiect, fiind întemeiată pe o altă cauză, între alte părți, rezultă că prin cea de-a doua hotărâre nu a fost încălcat principiul autorității de lucru judecat, respectiv art.1201 Cod civil.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art.322 pct.7 Cod procedură civilă și, în consecință, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.119 din 17 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.445 din 6 februarie 1996, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr.2503/1995, intimați fiind GH., DOMICILIAT ÎN P, str.- -, -.3,.A,.13, județul A, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, județul și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR A, cu sediul în P, nr.1, județul
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
-,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./16.09.2008
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu, Mariana
