Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 141/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.141/
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în G,-, --10,.18, jud.G împotriva sentinței civile nr.1563/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - G, cauza având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03.02.2010 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.02.2010.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1563/27.10.2009 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - G în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect pretenții.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 5.811,55 lei, cu titlu de pretenții.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca fiind nefondate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr- reclamanta & - G în contradictoriu cu pârâta a formulat cerere reconvenționala disjunsă din dosarul - prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6363 lei RON reprezentând prejudiciu cauzat societății prin lipsa în gestiune a sumei respective.
În fapt a arătat că pârâta a fost salariatul societății în funcția de barman cu atribuții de gestionar începând cu 27.06.2005.
A învederat că pârâta împreună cu salariatul din inversă dețineau chitanțier și ștampila unității, primeau marfa de la furnizori și achitau contravaloarea acesteia.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat la inventarul din 31.05.2008 o lipsă în gestiune de 12.725 lei sens în care a fost dispusă suspendarea contractului de muncă pe perioada soluționării plângerii penale.
A depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.
În drept a invocat disp. art.270, 272, 281 - 291 din Legea nr.53/2003.
În cauză a fost administrată proba testimonială (declarații de martori) și proba cu expertiza contabilă judiciară.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanta prin cerere reconvenționala disjunsă din dosarul - înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 6969/121/10.10.2008 a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6363 lei RON reprezentând prejudiciu cauzat societății prin lipsa în gestiune a sumei respective motivat de faptul că pârâta a fost salariatul societății în funcția de barman cu atribuții de gestionar începând cu 27.06.2005 iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat la inventarul din 31.05.2008 o lipsă în gestiune de 12.725 lei.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză pârâta împreună cu salariatul din inversă dețineau chitanțier și ștampila unității, primeau marfa de la furnizori și achitau contravaloarea acesteia sens în care acestora le sunt aplicabile dispozițiile Legii 22/1969.
De asemenea aceștia au refuzat să predea gestiunea și să semneze procesul-verbal de inventariere.
Potrivit Legii 22/1969 respectiv art.23 și art.25 pârâta răspunde material în calitate de gestionar, integral pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa, dispoziții coroborate cu atribuțiile postului conform cărora era îndrituită să asigure securitatea valorilor încredințate, precum și obligația de serviciu potrivit căreia avea obligația de a asigura securitatea bunurilor și valorilor încredințate spre păstrare sau folosință.
Potrivit disp.art.271 al.1 din Codul Muncii pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului.
Mai mult, pentru a da naștere răspunderii, prejudiciul trebuie să întocmească cumulativ anumite trăsături: să fie real și cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicită acoperirea pagubei.
În ce privește caracterul de certitudine al prejudiciului, aceasta implică determinarea întinderii lui, pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.
Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatarea pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Dovada lipsei de vinovăție cade în sarcina pârâtului-gestionar, fiind necesar ca din actele de constatarea pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei și lipsa legăturii de cauzalitate dintre aceasta și atribuțiile pârâtului.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză partea pârâtei din lipsa în gestiune este în cuantum de 5811,55 lei.
În prezenta cauză, pârâtul este gestionar al sumelor constatate lipsă și deși avea această obligație conform Legii 22/1969 și 2230/1969 nu a dovedit prin nici un mijloc de probă lipsa culpei sale prezumată de altfel conform actelor normative menționate anterior.
Față de aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - G, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect pretenții și a obligat pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 5.811,55 lei, cu titlu de pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Expertul nu a răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză;
- Expertul nu a avut în vedere faptul că a achitat atât datoriile societății cât și cele personale ale administratorului din banii obținuți din vânzarea mărfii.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.304 indice 1 Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
- Afirmația recurentei că expertul nu răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă este contrazisă chiar de înscrisurile din dosar.
Astfel, la termenul din data de 19.05.2009 pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă iar la data de 01.07.2009 expertul a trimis instanței răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă.
La data de 10.07.2009 pârâta a formulat din nou obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, și expertul a răspuns la obiecțiuni la data de 21.08.2009.
Prin urmare, expertul a răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă contrar susținerilor recurentei.
Contrar celor susținute de recurentă, expertul desemnat în cauză a examinat documentele existente la dosarul cauzei depuse de către recurentă și anume:13 chitanțe cu plăți efectuate în anul 2007 pe numele și membri ai familiei acestuia, în sumă de 619,35 lei, 7 ordine de încasare din anul 2007 pentru plata ratelor la împrumutul lui (actuala soție a lui ) în sumă de 1060 lei, alimentarea cardului aparținând lui din 2007, în sumă de 2500 lei și 9 bonuri fiscale din anul 2007, în sumă de 551,95 lei.
Totalul chitanțelor și a celorlalte documente de plată din anul 2007 este de 4731,30 lei, sumă pe care a afirmat că a plătit din banii obținuți din activitatea barului, însă nu a prezentat nici un document din care să rezulte cine a dispus aceste plăți.
În anul 2008 s-au plătit o chitanță în sumă de 219,78 lei, un ordin de încasare în sumă de 150 lei și 3 bonuri în sumă de 60,75 lei în total 430,53 lei.
Expertiza contabilă a prezentat separat plățile efectuate din anul 2007 de cele din anul 2008 deoarece la inventarierea de la31.12.2007soldul scriptic și cel faptic era de22.386 lei, deci nu a existat lipsă în gestiune.
În anul 2008 suma plătită de 430,53 lei de către recurentă a fost diminuată din lipsa de gestiune.
În consecință, plățile efectuate în anul 2007 de către recurentă,la cererea administratorului nu au fost reținute de către expert și nici de instanță întrucât la inventarierea efectuată la 31.12.2007 nu exista lipsă în gestiune.
În mod corect a reținut instanța de fond că pârâta în calitate de gestionar are obligația să răspundă pentru lipsurile din gestiune.
În conf.cu disp.art.270 (1) din Codul Muncii, salariații răspund contractual pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului de către un salariat al său este de esența răspunderii patrimoniale și pentru a da naștere acestuia, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ anumite trăsături: să fie real și cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material și să nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicită acoperirea pagubei.
Evaluarea pagubei, întinderea despăgubirii, trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.
În ceea ce privește caracterul de certitudine al prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani, dovada certitudinii prejudiciului căzând în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatarea pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Potrivit Legii 22/1969, respectiv art.23 și art.25 pârâta răspunde patrimonial pentru lipsa din gestiune, în sarcina ei existând o prezumție relativă de vinovăție care impune să facă dovada lipsei acesteia.
Cu balanța de verificare contabilă încheiată la 31.05.2008, actele de intrare a mărfurilor în perioada 01 - 10.06.2008, sumele depuse de pârâtă din încasările de la bar la casieria societății în această perioadă și stocul de marfă la data de 10.06.2008 predat de fosta gestionară, acte necontestate de către recurentă, intimata-reclamantă a făcut dovada existenței prejudiciului produs în gestiunea acesteia.
În ceea ce privește răspunderea patrimonială a gestionarei, procesele verbale de inventariere fac dovada culpei ei până la proba contră.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă că suma datorată de recurenta-pârâtă, intimatei-reclamante este de 5.811 lei.
Mai mult, culpa recurentei constă în nerespectarea prev.art.6 (1) din Legea 82/1991 care prevede,orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative trebuie să cuprindă și numele, prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat după caz.
Predarea, primirea mărfurilor din gestiune la schimbarea turelor între cei doi gestionari s-a făcut pe file de caiet de matematică care nu sunt semnate de predător și primitor.
periodice nu sunt semnate de gestionar și nu sunt respectate normele legale pentru utilizare formulare liste de inventar.
În atare condiții criticile formulate de recurentă nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev.de art.304 pct.1 - 9 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta, domiciliată în G,-, --10,.18, jud.G împotriva sentinței civile nr.1563/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./12.02.2010
Tehnored./4 ex./ 15 Februarie 2010
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
