Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 142
Ședința publică din 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul, domiciliat în, județul B și de către pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediu în B, nr. 5, județul B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, cu sediul în B,- - 8, județul B, împotriva sentinței civile nr. 892 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 17 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea s-a amânat pentru 24 noiembrie 2009 și ulterior, pentru astăzi 2 decembrie 2009.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani reclamantul a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 800 000 lei cu titlu de daune pentru prejudiciul suferit urmare a arestării nelegale.
În motivare a arătat că la data de 30 martie 2002 s-a declanșat cercetarea penală împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 282 Cod penal și art. 13 din Legea 87/1996.
A fost luată față de el măsura arestării preventive în temeiul art. 148 lit. h Cod procedură penală considerându-se că pedeapsa prevăzută de lege este ridicată și constituie un pericol social deosebit, măsura fiind nelegală și în dezacord cu principiul constituțional privind dreptul la libertate.
A precizat că urmare a privării de libertate nu a putut încasa salariile la societatea unde era angajat, imobilul în care locuia a fost adjudecat de către bancă în contul unor datorii iar familia a rămas fără sprijin moral și material.
Prin sentința civilă nr. 141 din 9 ianuarie 2006 a Judecătoriei Botoșanis -a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.
Prin sentința civilă nr. 892 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșanis -a admis în parte acțiunea, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor fiind obligat să plătească reclamantului suma de 1424,34 lei cu titlu de daune materiale reprezentând 504,66 lei drepturi salariale, 355,64 lei actualizări și 564,34 lei dobânzi.
A fost obligat de asemenea la plata sumei de 100 000 lei daune morale și 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 5 al. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului atâta timp cât măsura arestării preventive a fost luată de procuror iar reclamantul nu a fost prezentat de îndată în fața unui judecător așa încât sunt aplicabile dispozițiile art. 504 al. 2 Cod procedură penală, împrejurare în care reclamantul este îndreptățit la o reparație echitabilă pentru partea din pretențiile materiale solicitate respectiv cuantumul salariului pentru perioada în care a fost arestat.
În ce privește daunele morale s-a reținut că, în raport de perioada arestării preventive, de faptul că reclamantul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată a executării, suma de 100 000 lei este suficientă.
Prin decizia civilă nr. 41 din 18 martie 2008 a Curții de APEL SUCEAVA s-au admis apelurile declarate de reclamant și de pârâții Ministerul Public și Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a schimbat în parte sentința apelată și menținându-se dispoziția de admitere a acțiunii s-a dispus obligarea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului suma de 712,31 lei cu titlu de daune materiale și suma de 25 000 lei cu titlu de daune morale.
S-a menținut dispoziția privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că, prin Ordonanța nr. 0133/02 din 29 martie 2002 a Bs -a dispus reținerea învinuitului pe o perioadă de 24 ore pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 11 din Legea 87/94 și art. 282 Cod penal.
În baza mandatului de arestare preventivă nr. 53 din 30 martie 2002 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșanis -a dispus arestarea preventivă a învinuitului pentru o perioadă de 5 zile de la 30 martie 2002 la 3 aprilie 2002 iar în baza mandatului de arestare preventivă nr. 53 din 3 aprilie 2002 s-a dispus prelungirea arestării pentru 25 zile respectiv până la 27 aprilie 2002, ora 1530.
Ulterior instanța de judecată a prelungit arestarea preventivă până la 26 mai 2002. La 27 mai 2002 inculpatul a fost pus în libertate.
Instanța de apel a apreciat incidente dispozițiile art. 504 al. 2 din Codul d e procedură penală coroborate cu dispozițiile art. 5 al. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului, constatând că reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal doar în perioada 3 aprilie 2002 - 27 aprilie 2002, pentru perioada următoare arestarea preventivă fiind dispusă de instanța de judecată, în sensul prevederilor convenției.
Suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune materiale a fost redusă la
În ce privește daunele morale s-a reținut că arestarea preventivă a reclamantului a avut consecințe grave în plan fizic și psihic din cauza faptului că despărțirea de familie a fost traumatizantă, condițiile de detenție foarte grele, familia fiind lipsită de sprijin și ajutată de rude și de cei foarte apropiați.
Prin decizia civilă nr. 5260 din 7 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală s-au admis recursurile declarate de reclamant și de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, decizia recurată fiind casată în parte.
S-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea celor două apeluri, menținându-se restul dispozițiilor deciziei.
Prin aceeași decizie s-a respins recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Pentru a hotărî astfel Înalta Curte de Casație și Justiție reținut că, prin mandatul de arestare preventivă nr. 53 din 3 aprilie 2002 s-a dispus prelungirea arestării preventive a reclamantului pentru o perioadă de 25 zile până la 27 aprilie 2002 de către procurorul de pe lângă Judecătoria Botoșani, fără ca reclamantul să fie prezentat de îndată în fața unui judecător pentru a dispune asupra măsurii preventive a acestuia.
Deși a fost arestat în perioada 30 martie 2002-23 mai 2002, pentru perioadele 30 martie -3 aprilie 2002 și 27 aprilie-23 mai 2002, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale de către autoritățile competente, însă pentru perioada 3 aprilie 2002-27 aprilie 2002 a fost luată de către procuror, care nu îndeplinea exigențele de imparțialitate și independență în sensul prevederilor art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin decizia penală nr. 795/04 a Curții de APEL SUCEAVA reclamantul a fost achitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 282 Cod penal și condamnat pentru infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea 87/94 la pedeapsa de 5 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei.
S-a apreciat că, față de circumstanțele cauzei, reclamantul nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 504 al. 2 Cod procedură penală în vigoare la data arestării sale deoarece a fost condamnat definitiv prin decizia penală nr. 795/04 a Curții de APEL SUCEAVA pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea 87/94 și achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 Cod penal.
S-a apreciat de asemenea că măsura arestării preventive a reclamantului pe o perioadă de 25 zile conform mandatului de arestare preventivă nr. 53 din 3 aprilie 2002 emis de procuror, fără să fi fost prezentat de îndată în fața unui judecător, ceea ce ar fi garantat protejarea împotriva unei măsuri arbitrare luate împotriva sa prin supunerea actului preventiv de libertate controlului judiciar se circumscrie ipotezelor reglementate de art. 5 al. 3 din Convenție.
În ce privește recursul declarat de reclamant s-a reținut că, potrivit art. 295 Cod procedură civilă instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță iar conform art. 261 al. 5 Cod procedură civilă are obligația să arate în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
Or în cauză, instanța de apel a analizat doar incidența dispozițiilor art. 504 al. 2 Cod procedură penală și a redus la J cuantumul daunelor materiale motivat de faptul că pârâtul a fost privat de libertate în mod nelegal doar pentru perioada 3 aprilie 2002-27 aprilie 2002, majorând daunele morale, fără a răspunde în fapt și în drept criticilor privind stabilirea cuantumului daunelor materiale formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a cuantumului daunelor morale formulate de apelantul pârât. Lipsa motivării soluției face imposibilă analiza legalității și temeiniciei acesteia în privința acestor pârâți.
Examinând apelurile declarate de reclamant și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat în cauză Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost arestat în intervalul 3 aprilie 2002-27 aprilie 2002 fără respectarea dispozițiilor legale aspect statuat cu autoritate de lucru judecat așa încât cererea de acordare a daunelor materiale este justificată, fiind consecința directă a arestării preventive nejustificate.
În ce privește însă cuantumul stabilit de prima instanță este de reținut că, expertiza efectuată în cauză a concluzionat că reclamantul trebuia să primească suma de 1424,34 lei pentru toată perioada în care a fost arestat, nu doar pentru intervalul 3 aprilie 2002-27 aprilie 2002.
Așa fiind, suma ce se justifică a fi acordată cu titlu de daune materiale reprezentând venituri nerealizate este de 712,31 lei din care 252,32 lei drepturi salariale, 177,67 lei actualizări și 282,32 lei dobânzi.
Critica formulată de apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B privind faptul că reclamantul nu a avut calitate de salariat la SRL nu este întemeiată, copia cărții de muncă depuse la dosar dovedind contrariul.
În ce privește celelalte sume solicitate cu titlu de daune materiale, curtea apreciază că, probatoriul administrat nu justifică acordarea lor.
Astfel, prin decizia nr. 67 din 30 martie 2002 a Comisiei pentru emiterea autorizațiilor de comercializare a alcoolului etilic rafinat s-a respins cererea SRL de eliberare a unei astfel de autorizații și s-a suspendat autorizația emisă la 27 martie 2001 pe considerentul că societatea avea datorii restante la bugetul de stat.
Data emiterii acestei decizii coincide cu cea a arestării inculpatului însă fără îndoială că cererea a fost formulată anterior așa încât susținerea expertului precum că prezența reclamantului la firmă ar fi rezolvat această problemă nu are suport probator. De altfel la 29 aprilie 2002, printr-un act adițional reclamantul a fost revocat din funcția de administrator.
Așa fiind, critica apelantului privind faptul că lipsa de la societate a avut drept consecință lichidarea acesteia nu este întemeiată.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că reclamantul nu a avut de achitat credite ca persoană fizică, așa încât susținerea sa privind scoaterea la licitație a imobilului proprietate personală urmare a arestării nu este întemeiată.
De altfel actul de adjudecare depus de reclamant la dosar face dovada că imobilul a fost vândut abia în 2004.
Creditele acordate de BRD Societății comerciale "" SRL au fost recuperate până la data deschiderii procedurii falimentului însă din vânzarea unor mijloace fixe aparținând acestei societăți.
Analizând cererea de acordare a daunelor morale Curtea constată că aceasta este întemeiată în parte.
Fără îndoială că arestarea preventivă a reclamantului a dus la lezarea valorilor morale esențiale, afectându-i viața de familie, socială și profesională.
Martorii audiați în cauză au relatat că în perioada în care reclamantul a fost arestat, familia lui a traversat o perioadă foarte dificilă. pe care reclamantul o avea anterior acestui eveniment a fost puternic afectată, fiind nevoit ulterior eliberării să suporte consecințele reacțiilor negative din partea membrilor comunității. Condițiile de detenție au avut de asemenea un impact negativ asupra sa, în perioada arestării suferind transformări fizice și psihice majore.
Urmarea evenimentelor petrecute în acea perioadă se face simțită și în prezent, martorii relatând că reclamantul nu a reușit să-și reabiliteze imaginea.
Așa fiind, cererea este întemeiată, însă cuantumul solicitat de reclamant este prea ridicat față de perioada în care a fost arestat.
Față de cele reținute, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă nr. 892 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamantul și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 892 din 18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 892 din 18 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani, în sensul că, menținând dispoziția de admitere a acțiunii, obligă Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului următoarele sume de bani: - 712,17 lei cu titlu de daune materiale (în loc de 1424,34 lei) reprezentând 252,33 lei drepturi salariale, 177,67 lei actualizări și 282,17 lei dobânzi; - 25.000 lei daune morale (în loc de 10.000 lei).
Menține dispoziția privind plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din apel ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
5ex./04.12.2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Plăcintă Dochița
