Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 143/A/2008
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de către ROMÂN UNIT CU -, IA ROMÂNĂ CU L și ROMÂNĂ CU împotriva sentinței civile nr. 38/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații IA ORTODOXĂ A - PRIN ORTODOX P și ORTODOXĂ I, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 24 și 25 2008, concluzii scrise formulate de către apelantele reclamante.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 19 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin Sentința Civilă nr. 38/27 februarie 2008 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele Episcopia Română cu de L, Român Unit cu și Română împotriva pârâtelor Episcopia Ortodoxă A, Ortodox P și Ortodoxă I pentru revendicare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu figurează în CF 136 nr. top 1031 - în.
Identificarea imobilului în menționata foaie de avere nu este contestată în cauză (filele 142, 165, 219 - 220 dosar fond).
de avere respectivă atestă că asupra imobilului în litigiu - la 3.01.1941 - și-a întabulat dreptul de proprietate - din comuna cu titlu de "drept de rectificare judiciară" (fila 142, respectiv 165, 219-220 dosar fond).
Numărul serial 2 al foii de avere atestă că ulterior asupra acelui imobil s-a întabulat ca proprietar, în temeiul Decretului 358/1948, Ortodoxă Română I (fila 142, respectiv 165 verso, 219-220 dosar fond).
La acest moment, situația de carte funciară este neschimbată, astfel că proprietatea asupra imobilului aparține pârâtei Ortodoxă I (fila 165 verso dosar fond).
Este binecunoscut că în sistemul publicității imobiliare dreptul de proprietate, ca de altfel oricare din dreptului reale imobiliare, se constituie, se modifică, se transmit ori se sting doar prin înscrierea în cartea funciară.
Raport la acest principiu regent, câtă vreme nu s-au făcut operațiuni de modificare în sens de rectificare sau anulare a întabulării dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului de față, acțiunea reclamantei nu poate fi admisă.
Aceasta întrucât condițiile acțiunii civile în revendicare impun în primul rând și în mod imperativ existența unui titlu de proprietate opus unei posesii efective, ferme și sub nume de proprietar.
Or, în cauză este cert că pârâta a dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu "ope legis", respectiv în baza Decretului 358/1948 și de la momentul preluării a exercitat asupra acestuia toate atributele proprietății și s-a bucurat de toate prerogativele acesteia, fără nici o limită și fără nici o îngrădire.
Mai mult, s-a comportat - de la momentul preluării imobilului și până la momentul prezent - ca un veritabil proprietar, manifestând diligență și preocupare în ce privește conservarea imobilului și întreținerea acestuia potrivit destinației sale, prin ample lucrări de reparații, recondiționare și înfrumusețare (vezi filele 122, 131, 132 dosar fond).
Într-adevăr, prin Decretul Lege nr. 9/1990 a fost abrogat Decretul Lege 358/1948.
Or, abrogarea acestuia, ca mod de suprimare a oricărui act normativ, nu echivalează cu anularea efectelor sale și nu poate avea nici efecte retroactive.
Într-o atare ipoteză, voința legiuitorului de a șterge consecințele pe care le-a produs se impune a fi manifestată expres și fără echivoc.
După căderea regimului comunist din România, legiuitorul a adoptat Decretul Lege nr. 126/1990 și a dispus ca bunurile preluate de stat prin efectul Decretului nr. 358/1948 să fie restituite cultului greco-, cu excepția lăcașurilor de cult și a caselor le pentru care s-a inițiat o procedură atât de stabilire a situațiilor juridice, cât și de restituire a lor, abilitând în acest sens, la nivelul fiecărei comunități, comisii mixte de paritate.
Prin același act normativ, legiuitorul s-a angajat de a sprijini ambele culte cu teren și fonduri bănești, construirea de noi lăcașuri de cult în alternativa în care comisiile de paritate formate din reprezentanți ambelor culte, în funcție de dorința credincioșilor din comunitate, ar hotărî fie restituirea, fie nerestituirea unor asemenea imobile.
În orice caz, indubitabil, legiuitorul, prin procedura instituită, a avut în vedere soluționarea pe cale amiabilă a acestei chestiuni sensibile, având configurația unei probleme obștești, acordând prevalență "dorinței credincioșilor".
Un argument în plus în acest sens îl constituie art. 10(6) din Legea nr. 489/2006 - privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor - conform căruia, la cerere, cultele recunoscute - între care și cel greco- - pot beneficia de sprijin material din partea statului atât pentru funcționarea unităților de cult, cât și pentru reparații și construcții noi, în raport de numărul credincioșilor, conform cu ultimul recensământ și nevoile reale.
În fine, în ce privește subsidiarul cererii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 56 din Legea nr. 7/1996 potrivit căruia înscrierile făcute în conformitate cu actele normative în vigoare, în cărțile funciare sau în registrele de inscripțiuni, înainte de data intrării în vigoare a respectivei legi, își pot produce efectele prevăzute și după această dată.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 3042pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea apelului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului au susținut în esență că Decretul nr. 358/1948 prin care a fost desființat cultul - și proprietățile acestuia au fost preluate și predate pârâtelor, a fost abrogat prin Decretul Lege nr. 9/1989, astfel că pârâta de ordinul III nu mai putea dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, actul normativ arătat având caracter discriminatoriu, nedrept și care a adus grave prejudicii materiale și morale poporului român. Că în mod greșit instanța a acordat prevalență art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990, fără a ține cont de modificările aduse prin Legea nr. 182/1995.
Că ICCJ a României, prin Decizia nr. 6559 dat îndrumări exprese în sensul ca instanțele de judecată să țină cont de aceste modificări legislative care au avut în vedere tocmai ineficiența comisiilor mixte, iar prin Legea nr. 182/2005 a fost stabilită procedura acestor comisii și competența în soluționarea acestor cauze și că, în speță, notarea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu în favoarea pârâtei de ord. III este nulă și neavenită, ignorând dreptul de proprietate a reclamatei de ord. III încălcând și dispozițiile art. 480 Cod civil.
Că invitația la dialog a avut loc, dar că nu s-a realizat din culpa pârâtelor care nu s-au prezentat și că, pe cale de consecință, se impune anularea încheierii de întabulare, numărul de credincioși nefiind esențial în retrocedarea bisericii.
Pârâtele au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului.
La termenul de judecată din data de 19 2008, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția nulității hotărârii raportat la faptul că încheierea de amânare a pronunțării sentinței din data de 13 februarie 2008 nu este semnată de președintele completului de judecată.
După ascultarea părților, instanța a lăsat cauza în pronunțare numai pe această excepție.
Hotărârea este nulă.
Nesemnarea încheierii de amânare a pronunțării este egală cu lipsa acesteia, astfel că neîntocmirea încheierii de dezbateri atrage nulitatea hotărârii deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar, neconsemnarea în practicaua hotărârii că dezbaterea a avut loc la un alt termen și că încheierea de dezbateri face parte integrantă din hotărâre, atrage, de asemenea, nulitatea hotărârii, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă.
În speță cauza a rămas în pronunțare la data de 6 februarie 2008, pentru când a fost întocmită încheierea de amânare a pronunțării pentru 6 februarie 2008. La această dată s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul de 13 februarie 2008, dată la care a fost întocmită o încheiere în două exemplare aflate la dosarul cauzei.
Această din urmă încheiere, nefiind semnată de președintele completului, nu poate face parte integrantă din sentință. Or, în practicaua sentinței s-a menționat faptul că " dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință precedentă, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință".
Potrivit art. 260 Cod procedură civilă, dacă instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care PREȘEDINTELE îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de 7 zile. În speță, președintele, nesemnând încheierea nu a anunțat termenul la care a fost amânată pronunțarea.
Pentru aceste considerente, hotărârea atacată este nulă, iar dosarul urmează a fi trimis instanței de fond pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică.
Cu ocazia judecării, Tribunalul va examina și criticile formulate în apel și apărările pârâților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite excepția nulității sentinței atacate invocată din oficiu și:
Admite apelul declarat de reclamantele Episcopia Română cu - L, Român Unit cu și Română cu și constată nulă Sentința Civilă nr. 38/28 februarie 2008 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar -, în contradictoriu cu pârâtele Episcopia Ortodoxă A, Ortodox P și Ortodoxă I și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /7 ex/30.09.2008
Jud. Fond:
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
