Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 144/
Ședința publică din 25 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu,-,.6A,.C,.4, județul V, împotriva sentinței civile nr.215 din data de 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, cu sediul în Râmnicu V,--5, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, I, domiciliată în Râmnicu V,-, -1/2,.B,.29, județul V, domiciliată în Râmnicu V,-, -.E,.22, județul V, domiciliată în Râmnicu V,-, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, domiciliată în Râmnicu V,-, județul V, domiciliat în Râmnicu V, strada - lui, nr.183, județul V, cu domiciliul ales la, în Râmnicu V,--5, județul V, precum și la Inspectoratul în Construcții V, cu sediul înRâmnicu V,-, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, (), cu domiciliul ales la, în Râmnicu V,--5, județul V, precum și la, cu sediul în Râmnicu V, strada - lui, nr.27-29, județul V și G, domiciliat în Râmnicu V, strada - lui, nr.168, -.28,.A,.15, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul-reclamant și avocat I, pentru intimații-pârâți și -, în baza împuternicirilor avocațiale nr.- din 13.05.2008 și nr.- din 06.05.2008, emise de Baroul B-cabinet individual, lipsind intimații-pârâți, I, () și
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, un borderou cu acte, din partea intimatei, cuprinzând chitanțe privind achitarea onorariului de avocat.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul-reclamant solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat. Arată că instanța de fond a încălcat principiul de drept potrivit căruia accesoriul urmează soarta principalului, având în vedere că acțiunea ce face obiectul dosarului nr- privește repararea prejudiciului suferit în urma unui conflict de muncă. Solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de conflicte de muncă de la Tribunalul Vâlcea. De asemenea, arată că semnatarul tuturor actelor nu are calitate de reprezentant al, având în vedere că, potrivit art.144 alin.4 din Legea nr.31/1990 trebuie să existe o relație directă între predecesor și succesorul imediat. Totodată, precizează că trimiterea în judecată este atributul exclusiv al Arată că instanța nu a dat curs cererii sale de îndreptare a erorilor materiale și, de asemenea, nu a pus în discuție cuantumul mare al onorariului pretins de către doamna avocat I, respectiv de 3100 lei, cu toate că societatea are angajat consilier juridic. Apreciază că și onorariul achitat în apel, în sumă de 2.000 lei, este exagerat. Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat I, pentru intimații-pârâți și -, arată că, potrivit precizărilor privind întinderea apelului reclamantului, acesta vizează toate încheierile și hotărârile pronunțate în cauză. Potrivit dispozițiilor art.158 alin.3 Cod procedură civilă, dacă instanța se declară necompetentă, partea are dreptul să formuleze recurs împotriva acestei hotărâri în termen de 5 zile de la pronunțare, astfel că problema competenței Secției de litigii de muncă este tranșată, apelul fiind tardiv din acest punct de vedere. De asemenea, potrivit dispozițiilor art.158 alin.2 Cod procedură civilă, instanța care se declară competentă trece la soluționarea litigiului pe fond, iar nu a formulat apel împotriva acestei hotărâri. Arată că reclamantului i s-a pus în vedere de către instanță să timbreze cererea, iar acesta nu s-a conformat, acțiunea fiindu-i anulată. Apreciază că singurul apel făcut în termenul legal este cel împotriva hotărârii instanței de fond care s-a pronunțat asupra cererii de îndreptare a erorilor materiale, însă criticile formulate privesc fondul cauzei, astfel că în mod corect această cerere a fost respinsă. Solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar note scrise. Arată că în conținutul întâmpinării a solicitat aplicarea dispozițiilor art.723 Cod procedură civilă, întrucât reclamantul își exercită drepturile procesuale cu rea-credință și, de asemenea, solicită aplicarea dispozițiilor art.1081Cod procedură civilă, având în vedere că la prezentul termen de judecată apelantul a făcut aprecieri care ar trebui sancționate.
Apelantul-reclamant, având cuvântul în replică, arată că, potrivit dispozițiilor art.158 alin.2 Cod procedură civilă, a formulat o cerere adresată instanței civile, prin care a solicitat respingerea cererii de declinare a competenței. Precizează că părțile adverse i-au formulat 150 de procese și că le-a câștigat aproape pe toate.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 8 octombrie 2007, reclamantul a solicitat îndreptarea erorilor și omisiunilor strecurate în încheierea de ședință din data de 26 iunie 2007 și sentința civilă nr.717 din 11 septembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, precum și îndreptarea omisiunilor de nepronunțare asupra unor capete de cerere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra prejudiciului moral suferit ca urmare a prejudicierii sale de către angajatorul "" Râmnicu V, prin declanșarea conflictului de muncă.
De asemenea, s-a mai arătat că instanța a încălcat dispozițiile Codului muncii prin faptul că nu a motivat soluția de respingere a cererii de obligare la daune materiale și morale a pârâților, precum și greșita obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată avansate în proces de pârâți.
Reclamantul a susținut că greșit instanța de fond nu a luat act de renunțarea sa la judecată, pronunțând soluția anulării cererii ca netimbrată, excepție subsidiară renunțării la judecată.
Prin sentința civilă nr.215 din 11 martie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a respins ca nefondată cererea, reținând următoarele:
Prin sentința civilă nr.717 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, s-a anulat ca netimbrată acțiunea promovata de reclamantul, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârâți în proces.
Dispozițiile art.281 Cod procedură civilă privesc doar înlăturarea erorilor materiale evidente strecurate într-o hotărâre judecătorească (greșeli asupra numelor, calității și susținerilor părților sau cele de socoteli, altele asemenea) și nu completarea dispozitivului cu mențiuni noi.
Astfel cum a fost formulată, cererea reclamantului nu îndeplinește condițiile legale menționate, nefiind vorba de nici un fel de eroare materială sau de o omisiune în sensul legii, atât în ceea ce privește dispozitivul hotărârii cât și încheierea de ședință din 26 iunie 2007.
Acțiunea promovată de reclamantul vizând obligarea pârâților la daune a fost anulată ca netimbrată, deoarece reclamantul nu a înțeles să-și execute obligația stabilită în sarcina sa prin Legea nr.146/1997, respectiv achitarea taxei judiciare impuse de art.1 din lege.
În condițiile în care cererea nu a fost legal timbrată, această excepție primează în raport cu alte excepții de fond sau alte incidente procedurale, cum ar fi renunțarea la judecată, așa cum stipulează art.137 Cod procedură civilă. Nu se poate lua act de voința părții în sensul renunțării la judecată, atâta vreme cât instanța nu a fost legal investită prin achitarea taxei de timbru conferită de lege.
Cu privire la celelalte omisiuni invocate de reclamant în cerere, instanța a reținut că nu sunt în fapt decât interpretări aduse asupra considerentelor hotărârii și a celor inserate în încheierea de ședință din 26 iunie 2007, precum și aspecte de fond ale cauzei, ce nu pot face parte din categoria omisiunilor sau erorilor materiale definite de art.281-282 Cod procedură civilă, aspecte ce pot fi criticate doar odată cu fondul cauzei, în calea de atac prevăzută de lege, respectiv apelul și nu pe calea separată a procedurii prevăzute de art.281-282 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr.215/11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa formulat în termen apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel reclamantul critică sentința în sensul că acțiunea, așa cum a fost promovată inițial, nu putea fi considerată a fi o cauză civilă, întrucât derivă dintr-un conflict de muncă și urma să fie trimisă completului specializat de conflicte de muncă.
Apreciază reclamantul că cererea sa a fost respinsă fără o motivare pertinentă, cum de altfel a fost respinsă și cererea de îndreptare a erorilor și omisiunilor formulată de acesta.
În acest context, reclamantul solicită desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, respectiv Secției Conflicte de Muncă a Tribunalului Vâlcea, conform dispozițiilor art.297 (2) Cod procedură civilă.
Arată reclamantul că trebuie avută în vedere excepția de imparțialitate ridicată la termenul din data de 26 februarie 2008 în dosarul nr-, în ce o privea pe președinta completului, cerere de asemenea respinsă fără a fi motivată.
Ultimele susțineri le reiau pe primele în sensul că sentința nr.215/11 martie 2008 trebuie desființată, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe, acesta fiind un conflict de muncă și nu unul civil, întrucât trebuie respectat principiul, potrivit căruia, acțiunea secundară urmează a fi caracterizară în raport de acțiunea principală, ce în cauză a fost una soluționată ca și conflict de muncă.
Ultima critică privește faptul că hotărârea nu ar fi răspuns cererilor formulate în cererea sa, de îndreptare a erorilor și omisiunilor, urmând ca și din această perspectivă, să fie admis apelul, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea - Secția Conflicte de Muncă.
La data de 13 iunie 2008, reclamantul a formulat precizări în ce privește întinderea și motivele apelului, prin care se arată că apelul privește toate încheierile și sentințele pronunțate în aceeași cauză, dar care se află sub două numere de dosare, respectiv - și -.
Examinând apelul se constată că nu este fondat.
În apelul de față, reclamantul ar fi trebuit să formuleze critici împotriva sentinței civile nr.215 din data de 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 26 iunie 2007 și în sentința civilă nr.717 din data de 11 septembrie 2007.
De fapt, criticile formulate vizează această încheiere și sentința civilă nr.717/2007, împotriva cărora reclamantul nu a formulat apel.
Precizările depuse de reclamant la apelul de față la data de 13 iunie 2008 (319), nu pot fi primite față de dispozițiile art.287 pct.2 alin.(2), de art.288 (2) Cod procedură civilă, cât și de faptul că dispozițiile art.284 (1) Cod procedură civilă prevăd că termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În aceste precizări se arată generic că reclamantul, prin apelul introdus, înțelege să atace și toate încheierile și sentințele pronunțate în dosarul nr- și dosarul nr.-, ori dispozițiile art.287 (1) pct.2 Cod procedură civilă prevăd sub sancțiunea nulității "arătarea hotărârii care se atacă", dar așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul nu a respectat nici termenul prevăzut de lege, acela de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În ce privește critica referitoare la neadmiterea excepției lipsei de imparțialitate ridicată de reclamant în ședința din data de 26 februarie 2008, urmează a se observa că a fost rezolvată. Aceasta a fost considerată așa cum a cerut reclamantul ca o cerere de recuzare, fiind respinsă (232).
O altă critică vizează nemulțumirea reclamantului legată de faptul că, nu instanța civilă era competentă să soluționeze cauza, ci completul specializat în conflicte de muncă, întrucât derivă dintr-un astfel de litigiu, însă nu a formulat apel împotriva încheierii prin care instanța s-a pronunțat asupra excepției competenței materiale.
De asemenea, revenind la cele arătate mai sus, reclamantul nu a formulat apel nici împotriva încheierii din data de 26 iunie 2007, nici împotriva sentinței civile nr.717/11 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, prin care s-a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului.
Prin cererea de îndreptare a erorilor materiale și a omisiunilor strecurate în încheierea din data de 26 iunie 2007 și în sentința civilă nr.717/2007, s-au formulat de fapt critici ce ar fi trebuit rezolvate în calea de atac a apelului.
Reclamantul susține că acțiunea nu trebuia anulată ca netimbrată, ci trebuia trimisă spre competentă soluționare completului specializat, acestei susțineri i s-a răspuns mai sus, însă mai arată și că nu excepția netimbrării primează, ci celelalte excepții invocate în timpul soluționării cauzei, rezolvată inițial.
Potrivit dispozițiilor legale, în toate cazurile primează excepția privitoare la taxele de timbru "căci instanța nu poate să pună în discuția părților alte probleme legate de judecarea cauzei deduse ei spre soluționare, înainte de a fi plătite taxele de timbru".
Prin ultima critică reclamantul susține că instanța nu a motivat hotărârea ce a rezolvat cererea sa de îndreptare a erorilor și omisiunilor strecurate în încheierea din 26 iunie 2007 și sentința civilă nr.717/2007 pronunțate de Tribunalul Vâlcea.
Hotărârea pronunțată de tribunal este motivată în conformitate cu dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, arătându-se motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea.
Instanța poate grupa motivele invocate în acțiune dacă au un element comun determinant, nefiind obligată să răspundă fiecărui argument în parte.
Nemulțumirile reclamantului sunt de fapt chestiuni de fond ce nu pot fi rezolvate prin formularea unei cereri întemeiată pe dispozițiile art.281-2812Cod procedură civilă.
Așa fiind, pentru toate cele ce preced, apelul nu este fondat și pe cale de consecință, conform art.296 Cod procedură civilă, se va respinge.
În baza art.274 Cod procedură civilă, obligă pe reclamant să plătească pârâtei "", suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, bloc 6 A,.C,.4, județul V, împotriva sentinței civile nr.215 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosar nr-, intimați fiind pârâții "", cu sediul în Râmnicu V,--5, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, I, domiciliată în Râmnicu V,-, -1/2,.B,.29, județul V, domiciliată în Râmnicu V,-, -.E,.22, județul V, domiciliată în Râmnicu V,-, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, domiciliată în Râmnicu V,-, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, cu domiciliul ales la "", în Râmnicu V,--5, județul V, precum și la Inspectoratul în Construcții V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, (), cu domiciliul ales la "", în Râmnicu V,--5, județul V, precum și la "", cu sediul în Râmnicu V,--29, județul V și G, domiciliat în Râmnicu V,-, -.28,.A,.15, județul
Obligă pe apelantul-reclamant să plătească intimatei "" Râmnicu V suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.17/08.07.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
