Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1476/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1476
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin președinte secție
Grefier -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 07 2009 privind judecarea recursului declarat de intimații, împotriva deciziei civile nr. 240 din 03 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu revizuienții,.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 07 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 07.11.2008 sub nr-, revizuienții și, în contradictoriu cu intimații și, au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2087/23.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr-, conform dispozițiilor art. 322 pct. 1, 5 și 7 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, revizuienții au invocat ca act nou declarația dată de intimați în fața primarului comunei prin care aceștia recunoșteau că terenul cu vie este cuprins în interiorul terenului lor și lasă drum de servitute la capătul de est al proprietății.
S-a arătat că sentința a cărei revizuire se cere este contrară și sentinței civile nr. 698/1997, definitivă și irevocabilă, prin care a fost obligat intimatul să lase liber drumul de acces lat de 1 și de 113.
Prin sentința civilă nr. 734 din data de 12.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr- a fost respinsă cererea de revizuire și au fost obligați revizuienții la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 23.03.2007 sub nr-, reclamanții și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții și, să dispună obligarea acestora la plata uzufructului pe anii 2004, 2005, 2006 în sumă de 1500 RON cu privire la suprafața de 784 mp de vie, la plata despăgubirilor pentru degradarea viei ca urmare a imposibilității de a executa lucrările de întreținere a acesteia prin închiderea de către pârâți a drumului de servitute stabilit prin sentința civilă nr. 698/1997, precum și obligarea pârâților să permită reclamanților accesul spre vie conform dispozitivului sentinței civile numărul 698/1997 pe care pârâții l-au închis cu gard pe toate părțile.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 698/1997 pronunțată în dosarul nr. 5302/1996 al Judecătoriei Tg-Cărbunești s-a stabilit calea de acces a reclamanților către terenul plantat cu de vie, cale de acces care a fost însă îngrădită de către pârâți astfel că reclamanții nu au mai avut posibilitatea de a-și folosi terenul.
Prin sentința civilă nr. 2087/23.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr-, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2161/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, ca urmare a respingerii ca nefondat a recursului declarat de reclamanți, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul 2 de cerere, respectiv servitute de trecere, invocată de apărătorul pârâților și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și, fiind obligați reclamanții la plata sumei de 691 lei, cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că prin sentința civilă nr. 698/25.02.1997 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 5302/1996, definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac declarate împotriva acesteia, pârâtul a fost obligat să lase liber drumul de acces cu lățimea de 1 metru și lungimea de 113 situat prin spatele caselor părților, spre reclamantului, cu vecinii: la - moștenitorii defunctului, la - și, la - pădurea Ocolului Silvic și la - drum comunal.
Că prin sentința civilă nr. 2727/01.09.1999 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 1960/1999, definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac declarate împotriva acesteia, a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect servitute de trecere promovată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta.
S-a reținut în considerentele sentinței că reclamanții au posibilitatea de a ajunge la terenul lor fără a se crea un nou drum de acces pe terenul pârâtei, nefiind astfel îndeplinite condițiile cerute de articolul 616 Cod Civil.
Ulterior pronunțării acestei hotărâri judecătorești, revizuienții și au mai formulat și alte acțiuni pentru servitute de trecere, solicitând stabilirea aceleiași căi de acces, acțiuni ce au fost respinse fără excepție prin hotărâri definitive și irevocabile.
Judecătoria a reținut că art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă consacră revizuirea ca o cale de atac de retractare și poate fi formulată împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, motivele de revizuire fiind expres prevăzute de lege la punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă cuprinde două ipoteze distincte, una dintre acestea referindu-se la situația în care, după darea hotărârii, se descoperă înscrisuri doveditoare care au fost reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri judecătorești, în temeiul textului de lege sus-menționat, este necesar a fi întrunite în mod cumulativ o serie de condiții, respectiv înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii atacate, să nu fi putut fi invocat în acel proces deoarece a fost reținut de partea potrivnică, împrejurare de forță majoră și să fie determinant în cauză, adică să conducă la schimbarea soluției.
Pentru a fi doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisul depus drept act nou trebuie să fie probant prin el însuși și nu un înscris ce face trimitere la un alt mijloc de probă.
În cazul în care înscrisul nu a fost reținut de adversar, putând fi depus la dosar prin diligențele părții interesate, nu este îndeplinită condiția existenței motivelor independente de voința sa care să o fi împiedicat să prezinte actul în procesul derulat anterior.
În cauza de față, s-a considerat că înscrisul denumit "declarație" nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege în mod cumulativ pentru a putea fi considerat act nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, iar dispozitivul hotărârii a cărei revizuire se solicită nu conține dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, nefiind aplicabile nici prevederile art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel revizuenții și, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Astfel, arată că prin cererea introductivă au solicitat revizuirea sentinței civile pronunțată în dosarul nr-, cu nr. 2087/23.05.2007, prin raportare la dispozițiile art. 322 pct. 1,2 și 7.civ.Cod Penal invocă faptul că dispozițiile sentinței în cauză sunt potrivnice celor din sentința civilă nr. 698/25.02.1997 pronunțată de aceeași instanță. În esență, expunând situația de fapt, motivul acestui litigiu, apelanții solicită a li se respecta dreptul de servitute așa cum a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, intimații și îngrădind terenul asupra căruia s-a dispus.
Prin decizia civilă nr.240 din 3 iulie 2009 Tribunalului Gorjs -a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, reținându-se că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cazului de revizuire prev. de art. 322 alin.1 pct.7 civ Cod Penal, relativ la contradictorialitatea celor două sentințe susmenționate.
S-a considerat că instanța de fond, deși reține în considerentele hotărârii că revizuenții au invocat existența a trei cazuri de revizuire, între care și cel privind contradictorialitatea a două sentințe civile irevocabile, a analizat doar două dintre acestea, anume pe cele prevăzut de art. 322 alin.1 pct.1 și 5.civ.Cod Penal În plus, prima instanță nu a verificat în prealabil dacă pentru cazul de revizuire prev. de art. 322 pct. 7 este competentă a soluționa cererea de revizuire.
Un alt motiv de nelegalitate a fost considerat nemotivarea sentinței apelate relativ la cazul de revizuire prevăzut de art. 322 alin.1 pct.1 civ Cod Penal, care are în vedere dispozițiile potrivnice dintr-o hotărâre ce nu se pot aduce la îndeplinire. Din considerentele hotărârii apelate se observă că prima instanță a reținut doar că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 alin.1 pct. 1.civ.Cod Penal, fără a argumenta această soluție. Or, urmare a nemotivării hotărârii este afectat caracterul previzibil al hotărârii pronunțate, partea neputând să știe care sunt șansele de câștig în calea de atac, iar instanța nefiind în măsură să exercite controlul judiciar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții și, motivând că hotărârea este nelegală sub aspectul soluționării cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7, deoarece competența de soluționare a cererii aparținea tribunalului în primă instanță, astfel că acesta avea posibilitatea de a disjunge această cerere și aor eține spre soluționare.
Recurenții au susținut că în practicaua deciziei nu s-au consemnat întru totul concluziile apărătorului lor și că decizia a fost întemeiată pe un motiv care nu a făcut obiectul criticilor din apel și care nu constituia motiv de nulitate de ordine publică.
S-a arătat că nu este justă soluționarea apelului nici în ce privește cererea de revizuire întemeiată pe pct. 1 al art. 322, deoarece prima instanță a motivat sentința iar revizuienții nu au indicat decât generic acest text, fără a preciza în concret vreun motiv de revizuire.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Apelul este o cale devolutivă de atac, astfel încât judecata lui ar urma să se finalizeze cu o decizie care să înlocuiască hotărârea ce a fost apelată, printr-o decizie care poate păstra sau schimba, în parte sau în tot, hotărârea atacată( art. 296 ).
În anumite cazuri, instanța de apel nu pronunță o hotărâre pe fondul pretenției ce a fost dedusă judecății. Potrivit art. 297 alin. 1 teza I, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Această situație presupune ca sentința să fi fost pronunțată în temeiul admiterii unei excepții procesuale, ori că prima instanță a omis să se pronunțe asupra unei cereri ori a dat altceva decât s-a cerut.
Omisiunea de a se pronunța asupra unei cereri înseamnă că instanța a ignorat total cererea respectivă, căreia nu i-a dat nicio dezlegare.
În speță, se constată că prima instanță a analizat cererile care cădeau în competența sa și anume motivele de revizuire întemeiate pe dispoz. art. 322 punctele 1și 5
Chiar dacă motivarea care privește revizuirea promovată conform punctului 1 este succintă, aceasta nu echivalează cu omisiunea de a se pronunța asupra fondului, cât timp judecătoria a reținut că dispozitivul hotărârii nu conține dispoziții potrivnice.
Deoarece cererea de revizuire a fost formulată ambiguu și revizuienții nu au precizat în ce constă motivul de revizuire prevăzut de punctul 1, nici motivarea instanței nu putea fi amplă, în cerere fiind doar indicat acest motiv de revizuire, fără a fi aduse argumente de către revizuienți în sprijinul temeiului de drept invocat.
Așadar, prima instanță a cercetat pe fond cererea de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 1 și 5, caz în care dispozițiile art. 297 alin 1 nu își găsesc aplicarea.
Cum tribunalul a considerat greșit eronat că fondul cauzei nu fost analizat și a dat o interpretare greșită prev. art. 297 alin. 1, este întemeiat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Având în vedere, însă, că în apel nu au fost cercetate criticile de fond cu care instanța a fost investită, controlul judiciar din recurs nu poate privi fondul cauzei, deoarece părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție.
Soluția care se impune în raport de prev. art. 312 alin 5 este de admitere a recursului, casare a deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 7, cerere în care se susține contrarietatea dintre sentința civilă 2087/23.05.2007 și sentința civilă -, tribunalul trebuia să constate că, potrivit art. 323, este competent să judece pricina în primă instanță. Faptul că acest capăt de cerere nu a fost disjuns de judecătorie și nu s-a declinat competența, nu atrage aplicabilitatea dispoz. art. 297 alin. 1, soluția aleasă fiind greșită și sub acest aspect. Desființarea cauzei și trimiterea spre rejudecare la judecătoria doar pentru ca această instanță să disjungă cererea și să își decline competența constituie nu numai o încălcare a dispozițiilor limitative ale art. 297 alin 1, ci și o prelungire nejustificată a cursului procesului și încălcarea dreptului părților la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimații, împotriva deciziei civile nr. 240 din 03 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu revizuienții,.
Casează decizia civila nr. 240 din 03 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și trimite acuza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored. GI
2ex/14.12.2009
Jud apel,
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
