Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.148/A
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelurilor civile declarate de pârâta STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR -REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B, reclamantul -, și de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL B împotriva sentinței civile nr.198/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru apelanta-pârâtă consilier juridic C potrivit delegației nr.5866/28.05.2008 pe care o depune la dosar, apelantul-reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat,avându-se în vedere motivele scrise de apel,aflate la dosarul cauzei.Consideră că nu sunt îndeplinite disp.art.504 alin.2 Cod procedură penală.Din materialul probator administrat în cauză rezultă că ambele măsuri restrictive de libertate au fost luate cu respectarea normelor procedurale.Achiesează la motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalului Brăila și solicită admiterea acestuia.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admitere a apelului,desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond,pe care o consideră netemeinică și nelegală și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant,ca nefondată.Arată că potrivit disp.art.504 alin.2 Cod procedură penală,are dreptul la repararea pagubei și persoana care în timpul procesului penal a fost privată de libertate,ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.Examinând ansamblul probator administrat în cauză se constată că reclamantului nu i s-a restrâns libertatea nelegal,la acel moment existând indicii că datorită influenței reclamantului,martorii au dat declarații contradictorii,situație în care se impunea luarea acestei măsuri față de reclamant.Faptul că s-au dispus două măsuri procesuale,care erau de aceeași natură,în același timp,este o încălcare a normelor procedurale care însă nu a adus prejudicii reclamantului.Cu privire la apelul declarat de pârâtul STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR -REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B,pune concluzii de admitere a acestuia așa cum a fost formulat.
Apelantul reclamant în susținerea motivelor de apel,arată că prin acțiunea promovată a solicitat acordarea de daune morale conform disp.art.504 alin.2 Cod procedură penală,întrucât prin luarea împotriva sa a două măsuri preventive,cu încălcarea disp.art.136 Cod procedură penală,i s-a restrâns libertatea de deplasare.În mod corect prima instanță a admis acțiunea,însă în mod greșit a apreciat cuantumul despăgubirilor la suma de 100.000 lei.Pentru considerentele exprimate pe larg în motivele scrise apel și în concluziile scrise pe care le depune la dosar,solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul dispunerii majorării cuantumului pretențiilor la suma solicitată prin acțiune.În ce privește apelurile declarat de pârâtul STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR -REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila,solicită respingerea acestora ca nefondate.
Reprezentantul apelantului pârât,cu privire la apelul declarat de reclamantul,solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului,cu privire la apelul declarat de reclamantul,pune concluzii de respingere a acestuia,ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila,reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor pentru a fi obligat la plata sumei de 1.000.000 lei RON (10 miliarde lei vechi), cu titlu de daune morale ca urmare a luării împotriva sa a două măsuri preventive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara, prevăzute de art. 136 lit. b și c Cod procedură penală, emise la data de 27 noiembrie 2006 - 14 decembrie 2006.
În fapt, reclamantul a motivat că îndeplinește funcția de avocat în Baroul Brăila din luna ianuarie 2000 și în această calitate a acordat asistență juridică atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice, respectiv SC - SRL
Prin procesul verbal din data de 27.11.2006 a fost începută urmărirea penală împotriva sa, reținându-se că a determinat mai mulți martori să facă afirmații mincinoase și să nu spună tot ce știu în legătură cu evenimentul ce a avut loc la magazinul, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 Cod penal, în dosarul nr. 1863/P/2006.
Prin ordonanță, în absența sa, au fost luate împotriva sa două măsuri preventive, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea și obligația de a nu părăsi țara, prevăzute de art. 136 lit. b și c din Codul d e procedură penală, despre care nu a avut cunoștință decât la data de 30.11.2006 când potrivit procesului verbal încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilais -a adus la cunoștință măsurile respective.
Consideră că aceste măsuri s-au luat în mod tendențios, și nelegal pentru că, nu au fost aduse la cunoștință și putea să le încalce.
Pe perioada 27.11.2006 - 14.12.2006 cât au durat măsurile preventive nu a putut să se deplaseze în baza angajamentelor pe care le avea la alte instanțe și organe de urmărire penală, clienții îl evitau auzind că este cercetat penal.
În aceeași perioadă tatăl său a fost internat în Spitalul Județean B și transferat cu ambulanța la Spitalul de pneumologie I unde a și decedat și nu a putut să îl însoțească și să îl readucă în B pentru înmormântare, fapt ce rezultă din certificatul de deces nr. -.
Prin rezoluția nr. 168/P/2007 s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 Cod penal.
Reclamantul a mai susținut că a fost defăimat în presa locală, arătându-se că este cercetat pentru instigare la mărturie mincinoasă, și urmărirea nu este accesibilă, iar prin afirmațiile făcute s-a încălcat unul din principiile de bază ale dreptului penal, respectiv prezumția de nevinovăție.
Consideră că a fost supus oprobiului public, a fost marginalizat de colegi, de cunoștințe dar mai ales de clienții săi, la care se adaugă durerea sa sufletească și conștiința încărcată că nu a putut să își însoțească tatăl la Spitalul din I și nici să fie alături de el și familia sa în ultimele sale de viață.
Susține că reaua credință este pe deplin dovedită împotriva sa deoarece potrivit art. 136 Cod procedură penală nu se putea lua decât o măsură preventivă, iar prin luarea acestora i s-a restrâns libertatea de a se deplasa, în contextul dispozițiilor art. 504 alin. 2 Cod procedură penală.
Solicită suma de 1.000.000 lei RON despăgubiri morale, ce ar putea acoperi suferința sa pe toate planurile, respectiv psihic, familial, sufletesc și profesional.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu acte, pe care le-a depus la dosar, martori și invocă practica judiciară în materie.
În drept, a invocat dispozițiile art. 504 alin. 2 Cod procedură penală.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Județul B, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul a motivat că durata pentru care au fost luate măsurile preventive față de reclamant a fost de 14 zile, respectiv 30.11.2006 - 13.12.2006.
Pretențiile în sumă de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pretinse de la Statul Român pentru cele 14 zile de interdicție, de a nu părăsi localitatea și țara (nu sunt măsuri privative de libertate), respectiv 71.429 lei pentru fiecare zi, sunt exagerate, ducând la o îmbogățire fără just temei, cât și nejustificate, raportat la perioada în care reclamantul a avut cunoștință și a fost obligat să se conformeze măsurilor dispuse de către parchet, având în vedere că sunt prevăzute de procedura penală.
Reglementarea cadru în ceea ce privește daunele morale o constituie prevederile art. 48 alin. 3 din Constituția României, potrivit cărora, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale, iar reglementarea legală care îndreptățește victimele unei erori judiciare să solicite despăgubiri, este dată de prevederile art. 504-507 Cod procedură penală.
Pârâtul motivează că în literatura juridică s-a conchis cădauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional și alte valori similare.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Reclamantul a invocat suferințe psihice, dar nu evidențiază în ce măsură restrângerea libertății de mișcare i-a afectat cariera profesională precum și desfășurarea unei vieți sociale normale, având în vedere că pentru angajamentele profesionale în calitate de avocat este legal să solicite substituirea, iar în relațiile sociale a avut compasiune din partea colegilor și cunoștințelor, urmare a internării tatălui său și ulterior decesului și nu a fost supus oprobiului public sau marginalizării așa cum a susținut.
De asemenea, s-a susținut că în ce privește popularizarea cazului în presa locală, din extrasele de ziar depuse la dosar rezultă că nu sunt comunicate oficiale din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și consideră că nu sunt probe pertinente și suficiente pentru a antrena răspunderea patrimonială a statului; articolul încriminat nu este un comunicat oficial publicat sub semnătura instituției ci doar o prezentare a procedurilor penale în curs de desfășurare, astfel încât nu se poate vorbi de o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 66 Cod procedură penală.
În urma analizării probelor administrate, prin sentința civilă nr.198/19.03.2008 a Tribunalului Brăilaa fost admisă în parte acțiunea reclamantului și a fost obligat Statul Român să-i plătească acestuia suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale,reținându-se în esență faptul că în cauză sunt îndeplinite cerințele disp.art.504 din Codul d e procedură penală,în sensul că petentul a fost prejudiciat prin luarea măsurilor de a nu părăsi localitatea și țara fără încuviințarea procurorului,iar ulterior s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Statul Român,Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și reclamantul.
Statul Român și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila au susținut că măsurile de restrângere a libertății reclamantului au fost legale la momentul când au fost luate,întrucât din probele care au fost administrate a rezultat implicarea acestuia în săvârșirea infracțiunii pentru care era cercetat.
Reclamantul a criticat soluția primei instanțe prin prisma cuantumului daunelor morale acordate solicitând ca acțiunea să-i fie admisă în totalitate întrucât așa cum rezultă din probele administrate,imaginea sa i-a fost prejudiciată grav prin luarea măsurilor de restrângere a libertății de mișcare cât și prin publicarea în presă a acestor măsuri.
Analizând apelurile de față prin prisma motivelor invocate de părți,Curtea le consideră neîntemeiate.
Atât Statul Român cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila încearcă să demonstreze că măsurile restrictive luate împotriva reclamantului au fost legale,invocând în sprijinul acestora probele care au fost administrate cu ocazia desfășurării cercetării penale.
Apreciem că susținerile celor două apelante sunt total greșite întrucât prin rezoluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila din data de 23.05.2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului.
A discuta acum despre probele administrate și a le da o nouă eficiență după soluționarea cauzei ar însemna rejudecarea dosarului și stabilirea vinovăției reclamantului,ceea ce este contrar dispozițiilor legale.
Ceea ce se poate analiza este întinderea daunelor morale și nu vinovăția reclamantului,întrucât potrivit disp.art.504 pct.2 din Codul d e procedură penală,acesta are dreptul la repararea pagubei ca urmare a măsurilor de restrângere a libertății luate în mod nelegal.
Stabilindu-se nevinovăția reclamantului rezultă fără putință de tăgadă că măsurile de restrângere a libertății nu au fost legale.
Cu privire la întinderea cuantumului daunelor morale,invocată de apelantul reclamant,Curtea consideră hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Așa cum a reținut și instanța de fond,măsurile preventive dispuse împotriva reclamantului au operat o perioadă relativ scurtă (14 zile) și i-au îngrădit acestuia în parte libertatea de mișcare.
Nu este de ignorat faptul că prin revocarea măsurilor de a nu părăsi localitatea și țara fără încuviințarea procurorului a început să se contureze și nevinovăția reclamantului,acest fapt rezultând și din conținutul articolelor apărute în presă.
Nu pot fi ignorate consecințele pe plan psihic,familial și profesional avute asupra reclamantului,însă acestea trebuie cuantificate și cu perioada în care acestea și-au produs efectul.
În acest context,instanța are obligația de a stabili valoarea daunelor morale și în funcție de perioada în care persoana în cauză le-a suferit.
Considerăm că instanța de fond a stabilit corect întinderea daunelor morale și a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată doar în parte,făcând și un calcul estimativ în acest sens și arătând că admițând în totalitate pretențiile reclamantului,acesta ar trebui despăgubit cu suma de 71.429.000 ROL pe zi.
Apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică,Curtea,văzând și disp.art.296 din Codul d e procedură civilă,urmează să respingă ca nefondate cele trei apeluri declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurilecivile declarate de pârâta STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR,cu sediul în B,str.- nr.17,sector 5, -REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B, reclamantul -,domiciliat în B, nr.54,.10,.1,.410 și ffl. în str.- - nr.30, și de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL B împotriva sentinței civile nr.198/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
- - -/22.09.2008
- /30.09.2008
5 ex.
FOND:
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu
