Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 148
Ședința publică din 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de SRL cu sediul în S,-, județul S, împotriva deciziei nr. 1186 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 04 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea mandatarei reclamantei să formuleze concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 11 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 3.12.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public, Serv, Com, G, și solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 6.500.000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând valoarea actualizată a investiției făcută de reclamantă, precum și a sumei de 200.000 lei reprezentând lipsa de folosință încercată de aceasta pentru imobilul constând în teren, intabulat în Cartea funciară nr. 671N a comunei cadastrale.
Prin încheierea din 16.02.2009 s-a admis excepția necompetenței materiale a secției comerciale a Tribunalului Suceava și s-a trimis cauza spre competentă soluționare secției civile a aceleiași instanțe.
Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1186 din 20.05.2009 a anulat ca netimbrată cererea promovată de reclamantă, pe care a obligat-o la suportarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deși prin citație reclamantei i s-a comunicat obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 5196,52 lei și timbrul judiciar de 5 lei, aferente cererii, aceasta nu s- conformat acestei obligații, condiții în care, potrivit dispozițiilor art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/1999 de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, cererea formulată de reclamantă a fost anulată ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, în motivarea căruia a arătat că taxa de timbru a fost stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 504 Cod procedură penală, acțiunile întemeiate pe dispozițiile legale menționate fiind scutite de taxe de timbru. Arată că temeiul acțiunii a fost precizat expres în fața primei instanțe, precum și aspectul că datorită unor rezoluții abuzive și mincinoase pârâtele Serv și Com ocupă abuziv proprietatea sa.
Pârâții G, Com, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinările depuse la dosar, au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, societatea reclamantă a invocat, în esență, în fapt, că i s-a produs un prejudiciu prin actele emise de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, respectiv rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava din 25.08.2003 și 10.02.2004 (din dosar penal nr. 615/P/2003), apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava împotriva sentinței penale nr. 1080 din 8.11.2005 a Judecătoriei Suceava, rezoluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 26.11 și 28.11.2007, precum și prin sentința penală nr. 211 din 27.06.2008 a Tribunalului Suceava, prin aceea că prin aceste acte se consacră o stare de fapt contrară realității, cu ignorarea unui probatoriu consistent și a unor cereri esențiale.
A precizat că situația de fapt reală a terenului asupra căruia emite pretenții rezultă din dosarele civile ce s-au derulat între părți, precum și din o serie de înscrisuri enumerate de reclamantă și din care rezultă că titlul de proprietate emis în favoarea acesteia este legal.
Concluzionează că prejudiciul în cuantum total de 6.700.000 lei l-a suferit ca urmare a modului defectuos în care au acționat procurorii care au instrumentat dosarele penale derulate între părți.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, precum și dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004, care reglementează dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procese penale, în cazurile stabilite de Codul d e procedură penală, precum și în alte procese decât cele penale.
Pentru primul termen de judecată din 12.01.2009, reclamanta a precizat (fila 120 dosar fond) că temeiul acțiunii formulate îl reprezintă dispozițiile art. 504 - 506 Cod procedură penală, motiv pentru care a înțeles să conteste, conform art. 18 din Legea nr. 146/1996, stabilirea taxei de timbru.
Prin înscrisul depus ulterior la dosar (fila 153 dosar fond) reclamanta a confirmat aspectul sus reținut, respectiv că temeiul acțiunii este art. 504 Cod procedură penală.
Prima instanță stabilind taxa de timbru aferentă sumei de 200.000 lei și constatând neachitarea acesteia, a anulat cererea ca netimbrată, fără a reține în considerente temeiul în drept al acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
În motivarea apelului declarat reclamanta susține același temei al acțiunii, respectiv art. 504 Cod procedură penală, argumentând aplicabilitatea acestor dispoziții legale prin existența unor "rezoluții abuzive, mincinoase".
Acest temei este confirmat și prin înscrisul depus ulterior la dosar (fila 44), în care precizează că erorile judiciare nu se limitează doar la condamnarea pe nedrept, ci și la prejudiciul cauzat de alte soluții ale organelor penale.
La termenul din 4.12.2009, administratorul societății reclamante, precizează din nou temeiul prezentei acțiunii ca fiind dispozițiile Codului d e procedură penală menționate și care reglementează erorile judiciare săvârșite în procese penale.
Deci, atât din temeiurile de fapt invocate prin cererea introductivă, dar mai ales din susținerile reclamantei de la primul termen de judecată și reiterate pe parcursul judecății în fața ambelor instanțe, rezultă că temeiul juridic al prezentei acțiuni îl reprezintă dispozițiile art. 504 și următoarele Cod procedură penală.
Prin urmare, se constată că prin sentința primei instanțe s-a soluționat acțiunea promovată de reclamantă ignorând temeiurile invocate de reclamantă și modul în care a înțeles să-și conceapă susținerile în fața instanțelor, schimbând cadrul procesual în limitele căruia judecata ar fi trebuit să aibă loc. Este adevărat, că o anume situație de fapt expusă trebuie calificată juridic de către instanțele de judecată, lămurirea și explicarea obiectului procesului presupunând stabilirea tuturor instituțiilor și regulilor juridice aplicabile. În același timp însă, calificarea juridică a unei situații de fapt date, nu poate fi făcută cu încălcarea principiului disponibilității, schimbându-se astfel total temeiul juridic al acțiunii, susținut în mod constant de către reclamantă în fața ambelor instanțe.
În cauza de față, schimbând cadrul procesual, stabilit de către reclamanta apelantă în raport cu dispozițiile art. 504 și următoarele Cod procedură penală, într-un alt temei juridic, bazat pe dispozițiile art. 998 Cod civil, prima instanță, cu încălcarea principiului disponibilității, greșit a stabilit obligativitatea timbrării cererii de chemare în judecată.
Ori, având în vedere temeiul juridic invocat în mod constant de către reclamantă, precum și dispozițiile art. 15 lit g din Legea nr. 146/1997, se conchide că prezenta acțiune prin care s-au solicitat prejudicii rezultate din erori judiciare săvârșite în procese penale nu se timbrează, condiții în care excepția reținută de prima instanță nu este dată, ceea ce impune, în temeiul art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, admiterea apelului declarat de către reclamantă, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Suceava și trimiterea cauzei spre soluționare la același tribunal, care urmează să soluționeze litigiul în raport de temeiul juridic indicat de reclamantă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de SRL cu sediul în S,-, județul S, împotriva deciziei nr. 1186 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă nr. 1186 din 20.05.2009 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond.
Ex.11
5.01.2010
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Ciută Oana
