Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.149/A
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B,str.- nr.17,sector 5, împotriva sentinței civile nr.1842 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:pentru apelantul STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,consilier juridic și pentru intimatul lipsă,av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Reprezentantul apelantului învederează instanței că în mod greșit s-a respins de către instanța de fond excepția prescripției dreptului material la acțiune.Solicită admiterea probei cu înscrisuri emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,care de asemenea,a fost respinsă de instanța de fond fără nici un motiv,în sensul ca acesta să comunice actul prin care măsura privativă de libertate a fost revocată la data de 26.10.2001,dată la care reclamantul a fost pus în libertate.Consideră că termenul în care poate fi exercitată acțiunea în daune curge de la data ordonanței procurorului prin care s-a dispus revocarea măsurii privative de libertate și nu de la data comunicării rechizitoriului,respectiv 14.04.2006,moment la care în mod greșit s-a raportat instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului consideră că proba cu înscrisuri solicitată de reprezentantul apelantului nu este utilă cauzei și solicită respingerea acesteia,dovada comunicării soluției de scoatere de sub urmărire penală a reclamantului fiind la dosar.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitată de reprezentantul apelantului,întrucât în mod corect a reținut instanța de fond că termenul în care poate fi exercitată acțiunea în daune curge de la data comunicării soluției de scoatere de sub urmărire penală și nu de la data revocării măsurii privative de libertate și punerea efectivă în libertate a reclamantului.
Curtea,deliberând,respinge cererea privind admiterea probei cu înscrisuri, formulată de reprezentantul apelantului considerând că nu este utilă cauzei.Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantului,în susținerea motivelor de apel,învederează instanței că în mod greșit a respins instanța de fond excepția prescripției dreptului material la acțiune cu motivarea că data de la care curge acest termen este 14.04.2006,atâta timp cât este evident,în înțelesul legii,că acest termen curge de la data ordonanței procurorului prin care s-a dispus revocarea măsurii privative de libertate,respectiv 26.10.2001.În speță nu prezintă relevanță momentul comunicării rechizitoriului.Mai susține că s-a ignorat norma specială în materie de prescripție prev.de art.506 alin.2 în ref.la art.504 pct.3 Cod procedură penală,care derogă de la dreptul comun.În ce priveste despăgubirile materiale,susține că instanța de fond nu a motivat în nici un fel considerentele pentru care nu a ținut cont de obiecțiunile la raportul de expertiză.Potrivit carnetului de muncă,aflat la dosar,salariul era mai mic decât cel avut în vedere de expert,situație în care s-a ajuns la denaturarea sumelor calculate și acordate și cu titlu de despăgubiri materiale.În ce privește despăgubirile pretinse pentru transport și pachete,susține că aceste pretenții nu au fost dovedite în cauză,la dosar nedepunându-se nici un înscris doveditor.Reclamantul nu a făcut dovada că ar fi avut un regim de alimentație specială.Mai mult,susține că instanța de fond a acordat plus petita suma de 47.971,18 lei cu titlu de despăgubiri materiale,față de 30.000 lei cât a solicitat reclamantul.În ce privește daunele morale,susține că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că nu s-au dovedit sub nici o formă aceste susțineri,mai mult,reclamantul nu a solicitat nici un mijloc de probă în susținerea afirmațiilor sale.Câtă vreme reclamantul nu a produs probe în sensul producerii unui prejudiciu,instanța nu putea să acorde decât o compensație simbolică.Pentru aceste considerente și pentru cele exprimate pe larg în motivele scrise de apel,aflate la dosar,solicită admiterea apelului,desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și în rejudecare respingerea acțiunii ca fiind prescrisă,iar în subsidiar ca nefondată.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune formulată de apărătorul apelantului,pentru considerentele arătate anterior.Termenul curge de la data comunicării rechizitoriului și nu de la momentul punerii în libertate.Pe fond,în ce privește despăgubirile materiale,arată că în mod corect expertul a luat în calcul salariul de 180,60 lei,întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta era salariul reclamantului la momentul arestării sale.În ce privește despăgubirile pentru transport și pachete,arată că din probele administrate în cauză,declarații martori,rezultă că reclamantul a fost vizitat la locul de detenție de rude,de prieteni,motiv pentru care consideră că și acest motiv de apel este neîntemeiat.În ce privește daunele morale consideră că nu trebuie făcute alte dovezi decât a notorietății.Deși suma de 300.000 lei acordată de instanța de fond este prea mică față de suferința îndurată de reclamant și de familia acestuia,nu au formulat apel cu privire la această sumă.Solicită respingerea apelului,ca nefondat.Depune la dosar practică judiciară în materie.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere a hotărârii pronunțată de instanța de fond pe care o consideră temeinică și legală.Instanța a acordat reclamantului daunele cuvenite într-un cuantum corespunzător,având în vedere probele administrate în cauză.Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune,corect a fost respinsă de instanța de fond,întrucât termenul de prescripție curge de la data comunicării soluției de neîncepere a urmăririi penale.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați, reclamantul a chemat în judecată Statul Român reprezentat deMinisterul Finanțelor Publicepentru a fi obligat la plata sumei de 1.000.000 RON reprezentând daune materiale și morale pentru arestarea nelegală a reclamantului în perioada 2 martie 1999 - 26 octombrie 2001.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la delapidare și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, iar la data de 2 martie 1999, fost arestat preventiv, măsura arestării fiind prelungită ulterior de instanță până la data de 26 octombrie 2001.
S-a mai arătat că prin rechizitoriul nr. 68/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galațis -a dispus scoaterea reclamantului de sub urmărirea penală în temeiul art. 10 lit.a pr.civilă pentru infracțiunea de complicitate la delapidare și art. 10 lit.d pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea infracțiunii, soluție care i-a fost comunicată la data de 13 aprilie 2006.
S-a precizat că la momentul arestării sale care a durat 2 ani, 7 luni și 24 de zile, reclamantul era salariat la SC G SA, în calitate de sortator cu un salariu de bază de 1.192.000 lei lunar.
Referitor la prejudiciul material ce i-a fost cauzat ca urmare a privării nelegale de libertate, reclamantul a arătat că acest prejudiciu constă, în principal, din neîncasarea drepturilor salariale și în efortul familiei sale care a angajat avocați pentru susținerea lui, precum și cheltuieli efectuate cu deplasările la instanțele din I și B unde s-au judecat procesele pentru prelungirea arestării preventive, și cheltuieli pentru cumpărarea de alimente și țigări.
S-a precizat că, în total, cuantumul sumei reprezentând prejudiciul material este de 30.000 RON.
În ce privește prejudiciul moral, s-a arătat că pe lângă trauma psihică directă provenind din arestarea fără dovezi a reclamantului, acest prejudiciu a fost accentuat de publicitatea făcută presupusei fapte pe care reclamantul ar fi săvârșit-o, precum și de declarațiile și comunicatele organelor de urmărire penală ce au avut ca efect imediat transformarea reclamantului într-o persoană care constituie un pericol social fiind, pe cale de consecință, condamnată și de societate.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză de specialitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 504 (3) și 505.pr.penală în referire la art. 998 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu următoarea motivare:
- că în conformitate cu dispozițiile art. 506 al.2 pr.penală, acțiunea pentru repararea pagubei poate fi introdusă de persoana îndreptățită în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a ordonanței procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală;
- că prin rechizitoriul nr. 68/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galațis -a dispus la data de 3 iunie 2004 scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului;
- că reclamantul nu și-a exercitat dreptul la acțiune prevăzut de art. 506.pr.penală, în termenul prevăzut de lege, ceea ce atrage sancțiunea prescripției dreptului la acțiune.
S-a precizat că nu are nici o relevanță data comunicării soluției, ci data rămânerii definitive a acesteia, când se naște dreptul la acțiune în daune.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că reclamantul nu justifică daunele solicitate.
S-a concluzionat că instanța nu poate acorda nici un fel de despăgubire în lipsa unui material probatoriu concludent pentru dovedirea existenței și întinderii prejudiciului suferit de reclamant.
Prin încheierea din 22 decembrie 2006, excepția invocată de pârât a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că, potrivit adresei nr. 68/P/2003 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați (dosar - fila 16), soluția scoaterii de sub urmărirea penală a fost comunicată reclamantului la data de 14 aprilie 2006, dată de la care urmează să fie calculat termenul de 18 luni prevăzut de art. 506 al.2 pr.penală.
La termenul de judecată din 16 ianuarie 2007, reclamantul a solicitat în dovedirea acțiunii probe cu înscrisuri, martori și expertiză contabilă având ca obiective calcularea drepturilor salariale pe perioada 2 martie 1999 - 26 octombrie 2001 de care ar fi beneficiat reclamantul, raportat la creșterile salariale corespunzătoare fișei postului, precum și actualizarea sumelor cu titlu de salariu de la momentul când acestea ar fi fost încasate la zi.
De asemenea, reclamantul a solicitat o adeverință de la Direcția Generală a Penitenciarelor B din care să rezulte locurile în care a fost încarcerat reclamantul în perioada 2 martie 1999 - 26 octombrie 2001.
Cu adresa nr. -/29 ianuarie 2007, Administrația Națională a Penitenciarelor - Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar a comunicat instanței că reclamantul a fost arestat preventiv la 2 martie 1999 pentru infracțiunea de înșelăciune, conform mandatului de arestare preventivă nr. 55/2001 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și a fost în Penitenciarul Galați (2 martie 1999 - 3 1999), Penitenciarul Jilava (3 1999 - 23 mai 2001) și Penitenciarul Iași (23 mai 2001 - 26 octombrie 2001).
S-a mai arătat prin aceeași adresă că reclamantul a fost liberat la data de 26 octombrie din Penitenciarul Iași, conform adresei nr. 243/2001.
Din depozițiile martorilor și (filele 80-81) rezultă că în perioada detenției reclamantului au fost efectuate de către familia acestuia cheltuieli de transport și pentru pachete cu alimente evaluate, în total, la suma de 20.000 RON, iar expertul a precizat că drepturile salariale de care ar fi beneficiat reclamantul în perioada 2 martie 1999 - 26 octombrie 2001, indexate cu rata inflației, sunt în cuantum de 27.971,18 RON, actualizate la 28 februarie 2007 (fila 136).
În urma analizării probelor,prin sentința civilă nr.1942/14.12.2007 a Tribunalului Galația fost admisă în parte acțiunea reclamantului și obligat Statul Român să plătească acestuia drepturile salariale neîncasate pe perioada detenției,cheltuielile efectuate de familia reclamantului pentru întreținerea acestuia cât timp s-a aflat încarcerat și daune morale.
A reținut instanța de fond că în cauză sunt aplicabile disp.art.504 din Codul d e procedură penală în referire la art.52 alin.3 din Constituția României,care reglementează răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,care a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției întrucât data de la care curge termenul este data de la care s-a dispus revocarea măsurii privative de libertate.
A mai susținut apelanta că întinderea despăgubirilor materiale acordate nu a fost dovedită,nedovedite fiind și daunele morale.
Analizând apelul de față prin prisma probelor administrate cât și a motivelor invocate de pârât,Curtea îl consideră ca nefondat.
Referitor excepția prescripției dreptului la acțiune,Curtea constată că aceasta nu este întemeiată întrucât dreptul de a solicita despăgubiri cu privire la arestarea nelegală se calculează de la data când persoana îndreptățită a le solicita a fost scoasă de sub urmărire și nu data când aceasta a fost pusă în libertate,întrucât vinovăția sau nevinovăția reclamantului se pronunță odată cu emiterea acestei din urmă ordonanțe.
Punerea în libertate este o măsură tranzitorie care nu se referă la vinovăția inculpatului ci doar la pericolul social pe care îl prezintă acesta privind cercetarea sa în stare de arest sau în stare de libertate.
Referitor la despăgubirile materiale,Curtea apreciază că acestea au fost dovedite și au fost acordate de instanța de fond în măsura în care susținerile reclamantului sunt adeverite de actele depuse.
Drepturile bănești solicitate de reclamant au fost verificate de instanță prin intermediul probei cu expertiza contabilă dispusă a se efectua în cauză.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că reclamantul a fost prejudiciat pe timpul detenției cu suma de 27.971,18 RON.
Este adevărat că pârâtul Statul Român a contestat suma calculată de expert,venind cu un calcul propriu care însă nu poate fi avut în vedere de instanță,întrucât relevante în cauză sunt concluziile raportului de expertiză.Susținem acest punct de vedere întrucât așa cum rezultă din adresa aflată la fila 112 din dosar fond,la calcularea drepturilor salariale expertul a avut în vedere statul de plată al reclamantului din luna martie 1999,contractele colective de muncă și prețurile de consum comunicate de Direcția Județeană de Statistică.
Pârâtul invocă doar copia carnetului de muncă al reclamantului,fără însă a face dovada cu acte a sumelor pe care le-a primit efectiv o persoană încadrată în aceeași funcție pe care a deținut-o reclamantul până a fi arestat.
În acest context apreciem că în mod legal instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea asupra acestui capăt de cerere proba științifică,respectiv expertiza și nu susținerile pârâtului.
Analizând fișele de evidență depuse de către locurile de deținere în care a fost transferat reclamantul,rezultă că acesta a fost vizitat de familia sa,ocazie cu care i s-au adus și pachete cântărind între 5 și 10 kg.
Coroborând proba cu acte la care am făcut referire cu proba testimonială administrată de instanța de fond,Curtea constată că și aceste cheltuieli au fost dovedite,astfel că susținerile pârâtului nu sunt întemeiate.
Având în vedere perioada în care a fost arestat reclamantul,Curtea apreciază că și întinderea daunelor morale este justificată.
Pârâtul,în motivele de apel,invocă faptul că daunele morale nu au fost dovedite în sensul că nu s-a dovedit că reclamantul a suferit o traumă psihică.
Considerăm că trauma psihică s-a produs prin încarcerarea nelegală a reclamantului și deținerea sa peste 2 ani și 7 luni în diferite locuri de detenție,astfel că administrarea altor probatorii o considerăm inutilă.
Este adevărat că întinderea cuantumului daunelor morale poate fi apreciată diferit,dar din punctul de vedere al instanței de apel,față de perioada cât reclamantul a fost încarcerat,acestea au fost corect stabilite.
Pentru considerentele arătate,Curtea,văzând și disp.art.296 din Codul d e procedură civilă,urmează să respingă apelul de față ca nefiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apeluldeclarat de pârâtul STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B,str.- nr.17,sector 5, împotriva sentinței civile nr.1842 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect pretenții.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
- - -/22.09.2008
- /30.09.2008
5 ex.
FOND:
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu
