Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 149/
Ședința publică din 11 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâții și, domiciliați în Deal, sat Bumbrăveni, județul A, împotriva deciziei civile nr.277 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 28 martie 2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.09.2004, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați pârâții să-i respecte reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 389 p tarlaua 3,parcela 233, având ca vecinătăți la N- G,S - rest proprietate, E- și V-.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pentru terenul revendicat deține titlu de proprietate nr.52096/20.08.1994, modificat prin sentința civilă nr.778/29.09.2003 pronunțată de Judecătoria Costești, definitivă prin neapelare, obținut în baza actului de vânzare-cumpărare din anul 1948.
Suprafața revendicată i-a fost înscrisă în titlul de proprietate prin sentința nr.778/2003 a Judecătoriei Costești sentință pronunțată ca urmare expertizei de specialitate efectuată în cauză, expertiză al cărei raport, a conchis că terenul în litigiu face parte din suprafața de 4389 p ce a aparținut tatălui reclamantului - S G în urma actului de vânzare-cumpărare din 12.12.1948.
Pârâții ocupă terenul revendicat deși acest teren nu este înscris în titlul eliberat pe numele autorului pentru suprafața de 3 ha.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care, în apărare, au arătat că reclamantul revendică terenul în litigiu în suprafață de 389 situat în intravilanul comunei Deal invocând drept temei și mijloc de probă titlul de proprietăți eliberat potrivit Legii 18/91 și ca urmare a sentințelor civile nr.778/2003 și 459/200- pronunțate de Judecătoria Costești, sentințe care însă lor nu le sunt opozabile, nefiind părți în dosarele ce s-au finalizat prin pronunțarea acestor sentințe.
Mai mult, pârâții au arătat că între ei și reclamant a mai existat un proces civil, fiind părți în cauză și Comisia locală și cea județeană de aplicare a Legii 18/91 proces prin care s-a urmărit obținerea aceleiași suprafețe de teren și care s-a soluționat irevocabil în favoarea pârâților.
Menționează pârâții că terenul revendicat este inclus în suprafețele cuprinse în titlul lor de proprietate eliberat cu nr.28474 din 07.12.1993 pe numele autorului lor .
La termenul de judecată din data de 24.01.2005 pârâții, prin apărător, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de aceea că nu împotriva lor trebuie să-și îndrepte reclamantul cererea în raport de vecinătățile terenului indicate cerere.
Cu privire la aceasta excepție ce a fost unită cu fondul cauzei instanța a apreciat-o ca neîntemeiată,din ansamblul înscrisurilor existente la dosar rezultând evident - precum și din recunoașterea pârâților la interogatoriu că părțile își dispută aceeași suprafață de teren ocupată în fapt de care pârâți, motiv pentru care a respins-
La termenul de judecată din data de 16.05.2005,anterior dezbaterilor cererii, reclamantul, prin apărător, și-a precizat cererea arătând că el revendică terenul în suprafață de 421 situat în intravilanul comunei,Tarlaua 3 parcela 231 cu vecinătățile: N- G, E- rest proprietate reclamant, S-drum comunal (uliță) și V-, teren evidențiat în schiță anexă la raportul de expertiză cu contur roșu (89 din dosar ).
În urma probatoriului administrat în cauză, Judecătoria Costești, prin sentința civilă nr. 365/23 mai 2005 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și l-a obligat pe reclamant la 2000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, n anul 1994 reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate emis sub nr.52096 din 20.08.1994 iar pârâților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe numele autorului lor potrivit titlului de proprietate nr.28474 din 7.12.1993.
In anul 1948 autorul pârâților, a înstrăinat printr-un act de vânzare - cumpărare numitului G - autor al reclamantului o suprafață de teren de 4389
Autorului pârâților - i s-a eliberat titlul de proprietate nr.28474/1993 ca urmare a cererii formulată de acesta în baza legii 18/91 la data de 16.03.1991 ( fila 58 din dosar ) corespunzător suprafețelor cu care acesta a figurat înscris în registrul agricol în anul 1961 - deci anterior actului de vânzare-cumpărare din
anul 1948.
Reclamantului i s-a emis titlul de proprietate nr.52096/94 potrivit cererii formulată de acesta și în concordanță cu suprafețele înscrise în registrul agricol.
Ulterior, în anul 1999 apreciind reclamantul că suprafața de teren intravilan de aproximativ 400 folosită de pârâți îi aparține, făcând parte integrantă din totalul de 4389 cumpărat în anul 1948 de un autor al său și apreciind totodată că această suprafață este înscrisă în titlul de proprietate invocat de pârâți, a încercat să obțină pe calea unei acțiuni civile în contradictoriu cu pârâții și Comisiile locală și județeană de aplicare a Legii 18/1991 excluderea acestei suprafețe din titlul pârâților și includerea ei în titlul său.
S-a hotărât irevocabil prin decizia civilă nr. 1157/R/2.05.2001 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI (filele 36-40) după ce în cauză au fost efectuate mai multe expertize ale căror concluzii erau diferite, că terenul în litigiu în suprafață de aproximativ 421 nu face parte din totalul de 4389 cumpărat de tatăl reclamantului și că acest teren de 421 este cuprins în titlul de proprietate emis autorului pârâților, teren ce nu a fost al autorului reclamantului și de aceea reclamantul nu a formulat cerere imediat după anul 1991 cu privire la acest teren.
In schimb reclamantul în anul 2003 cheamă în judecată Comisia Locală și Comisia Județeană A de aplicare a Legii 18/91 pentru a-i include în titlul său terenul în litigiu și prin sentința civilă nr.778/2003 se dispune în acest sens, deși din actele dosarului și din recunoașterea reclamantului a rezultat că terenul era folosit de pârâții care nu au fost părți în proces.
Din expertiza efectuată în acest dosar de expert (filele 87-90) instanța a reținut că deși acesta concluzionează că terenul revendicat în prezenta cauză este identic cu cel ce a format obiectul acțiunii ce a fost soluționată definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 1157/2001 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, acesta susține totuși că terenul este proprietatea reclamantului fiind parte din suprafața totală de 4389 cumpărată de tatăl reclamantului.
Această concluzie se contrazice cu cea din expertiza efectuată cu ocazie soluționării apelului împotriva sentinței civile nr. 1484/99,concluzie pe care de altfel și Curtea de Apel și-a întemeiat soluția de respingere a cererii reclamantului de includere a terenului de circa 421 în titlul său de proprietate.
Din analiza coroborată a tuturor probelor administrate, a rapoartelor de expertiză efectuate, ale căror concluzii sunt diferite instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată întrucât, așa cum s-a stabilit irevocabil, terenul revendicat a fost folosit de pârâți; este inclus în titlul acestora de proprietate emis în anul 1993 ca urmare a cererii lui în timp ce reclamantul după ce i se emite titlul în anul 1994 potrivit cererii sale și terenului cu care figura înscris în registrul agricol, obține o modificare a acestuia în anul 2003 fără a introduce în cauză și a le da dreptul la apărare pârâților incluzând astfel terenul în litigiu în titlul său în anul 2003.
Instanța, apreciind astfel că ambele părți dețin titlu de proprietate pentru terenul în litigiu,a respins cererea reclamantului motivat de aceea că titlul pârâților este anterior titlului reclamantului, modificarea intervenind mult ulterior și mai mult terenul a fost și este folosit de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul că instanța a avut în vedere doar hotărârile judecătorești prezentate de pârâți și nu a ținut seama de sentința civilă nr. 778/ 2003 și 489/2004,hotărâri prin care suprafața de 421 mp. s-a dispus a fi trecută în titlul apelantului.
Expertul efectuând lucrarea și împotriva căreia nici parte nu a formulat obiecțiuni, menționează că terenul în litigiu face parte din T3., fiind proprietatea reclamantului,atât potrivit actului de vânzare cumpărare, cât și titlului de proprietate modificat potrivit sentinței civile nr. 778/2003, teren ce nu se regăsește în titlul pârâților nr. 28474/1993, nefiind vorba de suprapuneri de acte.
Același expert menționează că nu există construcții pe teren, terenul fiind evidențiat în parcela 231 distinct de parcela 233 teren curți construcții proprietatea pârâților.
Apelantul menționează că în litigiu ce a avut ca obiect modificarea titlului său de proprietate au fost examinate rolurile agricole, cererile de reconstituire,a fost avută în vedere cadastrală zonei pentru a se stabili cu rigurozitate dacă suprafața de teren era înscrisă în titlul de proprietate al vreunei persoane. S-a analizat titlul de proprietate al autorilor pârâților și s-a constatat că suprafața totală reconstituită pe numele autorilor pârâților este de numai 2400 mp., însă în teren ocupă mai mult.
Pârâta la interogatoriu a recunoscut că stăpânește terenul în litigiu.
Din cadastrală rezultă că terenul în litigiu nu este înscris în titlul pârâților, situație în care instanța nu putea compara titlurile pentru că nu se suprapun, iar în cazul în care ar fi fost vorba de o eventuală suprapunere, criteriile de delimitare erau cu totul altele, decât cele avute în vedere de instanță.
Prin decizia civilă nr.1214/28 noiembrie 2005 Tribunalul Argeșa respins ca nefondat apelul reclamantului, pe care l-a obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către intimați, reținând în motivare că, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică printr-o apreciere și interpretare corectă a tuturor probelor administrate în cauză inclusiv a sentinței civile nr. 778/2003 și nr. 459/2004.
Din examinarea sentinței civile nr. 778/2003 coroborat cu raportul de expertiză în cauză,tribunalul a reținut că terenul din sentința civilă menționată mai sus nu este unul și același cu terenul în litigiu, în sensul că prin această sentință s-a dispus includerea în titlul de proprietate al reclamantului suprafața de 389 mp. situată în T3, ori terenul în litigiu este în suprafață de 421 mp. fiind situat T3.
Față de dispozițiile acestei sentințe rezultă cu certitudine că nici în prezent reclamantul nu are în titlul suprafața revendicată de la pârâți fiind neschimbată situația în fapt și în drept ce a fost avută în vedere de către instanță cu ocazia pronunțării hotărârii nr. 2423/2000 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1157/R/2001.
Cu ocazia pronunțării acestei decizii instanța a reținut că terenul în litigiu nu este înscris în titlul de proprietate al reclamantului, titlu care însă nici după modificarea dispusă prin sentința civilă nr. 78/2003 nu cuprinde acest teren situat în T3, întrucât modificarea s-a dispus în sensul includerii terenului în suprafață de 389 mp. Situat în T3.
În această situație instanța de fond a reținut corect că reclamantul nu justifică nici un drept de proprietate asupra terenului în litigiu având în vedere sentința civilă nr. 778/2003, sentință ce a stat la baza eliberării titlului modificat.
Reclamantul, dacă într-adevăr apreciază că este vorba de o eroare cu privire la numărul parcelei reținute în sentința civilă nr. 778/2003 este dator să-și stabilească cu certitudine conținutul titlului de proprietate față de amplasamentul terenului, să înlăture contradicțiile existente.
De altfel, reclamantul cu ocazia soluționării cauzei finalizate prin sentința civilă nr. 778/2003 nu a invocat nici un moment existența unor contradicții între numărul parcelei în care se află terenul solicitat și cel al parcelei reținute în dispozitivul și considerentele hotărârii în baza căreia i-a fost modificat titlul de proprietate.
S-a mai reținut că este cert că terenul revendicat de reclamant nu coincide cu terenul ce a făcut obiectul sentinței civile nr. 778/2003, situație în care reclamantul nu justifică nici un drept asupra terenului în litigiu fiind lipsit de interes dacă pârâții ocupă sau nu mai mult teren, atâta timp acesta nu este proprietatea reclamantului.
Împotriva deciziei civile sus - menționate au declarat recurs și - moștenitori ai reclamantului -., decedat pe parcursul judecății - criticând-o pentru nelegalitate, invocând disp.art. 304 pct.9 pr. civ.
Au arătat recurenții că, instanța de apel a încălcat flagrant disp. art. 480 civil, reținând că recurenții nu fac dovada calității de proprietar pentru teren, când de fapt aceștia au depus titlul de proprietate atât în baza Legii nr. 18/1991 cât si actul primar, spre deosebire de intimații - pârâți care nu dețin nici un fel de titlu pentru teren si-l ocupă în mod abuziv; tribunalul a pronunțat o soluție nelegală, atunci când sancționează pe recurenți cu privire la eroarea de vecinătăți strecurată în titlul de proprietate, refuzând să examineze probele care conduceau sigur la stabilirea amplasamentului în funcție de actul primar, așa după cum rezultă și din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, iar pe de altă parte au fost ignorate în totalitate actele depuse în apel, la filele 18-19, hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, respectiv procesul verbal de punere în posesie, însoțit de schita anexă.
Prin decizia civilă nr. 573/R/06.04.2006 Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale - a admis recursul declarat de moștenitorii reclamantului -., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal, reținând în motivare că, la filele 18-19 s-au depus de recurenți ca acte noi procesul verbal de punere în posesie însoțit de schita anexă, prin care aceștia susțin că fac dovada titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenul în litigiu.
Instanțele nu au făcut niciun fel de referire la raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. Expert în care acesta precizează că terenul în litigiu a aparținut autorului recurenților și că poate fi identificat ca amplasament, raportat la actul primar de vânzare - cumpărare din 12.12. 1948 și transcris la Grefa Tribunalului Argeș sub nr. 46/28.01.1949 și în același timp, terenul nu este cuprins în titlul de proprietate emis în favoarea intimaților - pârâți.
A reținut curtea că, la instanța de fond s-a stabilit o situație contrară celor arătate, dar în baza unei alte sentințe judecătorești care reținea că terenul în litigiu este cuprins în ambele titluri de proprietate ale părților fiind preferabil titlul de proprietate al intimaților pârâți ca fiind mai vechi și mai bine caracterizat numai că decizia civilă nr. 1157/2001 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI retine că la data când s-a judecat procesul recurenții nu aveau titlu de proprietate, așa încât cu acea ocazie nu s-au analizat prin comparație pe fond titlurile invocate de părți astfel încât este necesar ca în funcție de actul nou depus în apel d e recurenți să se efectueze o expertiză de specialitate care să procedeze la identificarea terenului în funcție de actele de proprietate ale părților eliberate în baza Legii nr. 18/1991 cât si a actelor primare care au fost avute în vedere la eliberarea actelor respective urmând să se stabilească cu certitudine cui a aparținut terenul înainte de CAP, cine îl stăpânește în prezent și în final instanța fiind sesizată, desigur cu o acțiune în revendicare, să stabilească potrivit regulilor specifice acestei acțiuni care este titlul preferabil si mai bine caracterizat.
Rejudecând apelul, în urma efectuării unui nou raport de expertiză tehnică, în sensul celor stabilite prin decizia de casare, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.277 din 27 septembrie 2007 a admis apelul și a schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea precizată, în parte și a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 389 mp, astfel cum a fost evidențiată și identificată de expertul judiciar cu culoare roșie în schița de configurație în plan de la fila 37 dosar apel.
Prin aceeași decizie intimații au fost obligați la 138 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
În adoptarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut, în esență, că titlul de proprietate nr.52096/1994 al reclamanților, modificat, include și terenul în litigiu și se suprapune cu titlul pârâților.
Potrivit sentinței civile nr.1484/1999 s-a modificat titlul de proprietate emis autorului reclamanților în sensul includerii terenului în suprafață de 421 mp ( parcela ), iar acesta este terenul în litigiu în suprafață de 389 mp, evidențiat în schița la raportul de expertiză.
De asemenea, terenul în litigiu face parte din terenul în suprafață de 4389 mp dobândit de autorii reclamanților potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 1948.
Prin urmare, tribunalul a apreciat ca preferabil și mai bine caracterizat titlul de proprietate al reclamanților, astfel că, în temeiul art.480 cod civil și art.296 Cod procedură civilă a admis apelul, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții și, care o critică pentru nelegalitate, sub aspectul motivelor prev. de art.304 pct.7, 6 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Decizia cuprinde o motivare contradictorie și chiar străină de natura pricinii.
În dezvoltarea acestei critici, se arată că instanța s-a bazat în exclusivitate pe rapoartele de expertiză întocmite de expertul și de expertul, fără nici un temei legal, a dat o eficiență deosebită actului de vânzare-cumpărare din anul 1948 și nu a analizat decizia civilă nr-2452/2000, irevocabilă prin decizia civilă nr.1157/2001 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care a fost casată sentința civilă nr.1484/1999 pronunțată de Judecătoria Costești.
2. Instanța de apel a admis acțiunea pentru un teren în legătură cu care reclamanții nu au formulat acțiune.
La data de 16 mai 2005 reclamanții și-au precizat acțiunea, însă instanța de fond s-a pronunțat în mod corect pe cererea principală și nu pe cererea completatoare care a fost depusă în momentul judecării cauzei și motivată pe constatările expertizei dispusă în cauză, care strămută terenul ce face obiectul cauzei din parcela 231 în parcela 233.
Instanța de apel nu a mai judecat după acțiunea principală și nu a ținut seama de titlul de proprietate al reclamanților în care se regăsește suprafața de 389 mp în parcela 233, ci o transformă în parcela 231.
3. reclamanții nu au dovedit în nici un fel că intimații au ocupat teren din proprietatea lor.
Pentru aceste motive se solicită modificarea deciziei, iar pe fond respingerea apelului.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă, se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Examinând decizia recurată, respectiv considerentele acesteia, Curtea constată că nu cuprinde nici motive contradictorii și nici străine de natura pricinii, așa cum susțin pârâții prin prima critică formulată.
În dezvoltarea recursului se arată că instanța a luat în considerare numai expertizele întocmite de experții și, că a dat o eficiență deosebită actului de vânzare-cumpărare din anul 1948, prin care autorul reclamanților a cumpărat 4.389 mp și nu a analizat alte probe și acte existente în dosar, respectiv decizia civilă nr.2452/2000 și decizia civilă nr.1157/2001 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Se critică așadar, modalitatea de stabilire a situației de fapt în raport de probele administrate și neanalizarea tuturor actelor dosarului, așa după cum au precizat recurenții și la termenul de judecată din data de 28 martie 2008.
Întrucât pct.11 al art.304 Cod procedură civilă a fost abrogat prin OUG nr.138/2000, iar pct.10 al aceluiași articol a fost abrogat prin Legea nr.219/2005, în recurs nu se mai poate reaprecia situația de fapt, care rămâne câștigată cauzei și nici nu pot fi analizate probe asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, ci se examinează numai motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
De altfel, prin modalitatea de soluționare a cauzei, în fond și în apel, nu a fost încălcat dreptul de proprietate al recurenților și implicit dispozițiile art.480 Cod civil.
Instanța de apel a avut în vedere titlul de proprietate modificat al reclamanților, în funcție de care terenurile părților se suprapun, iar suprafața de 389 mp, în litigiu, face parte din titlul de proprietate al reclamanților.
Este adevărat că prin decizia civilă nr.1157/R/2001 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIs -a respins recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.2423/2000 pronunțată de Tribunalul Argeș, decizie prin care s-a admis apelul formulat de împotriva sentinței civile nr.1484/1999 pronunțată de Judecătoria Costești, care a fost schimbată și s-a respins acțiunea, însă ulterior, prin sentința civilă nr.778 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei Costești, irevocabilă ( 7 -8 dosar fond ) s-a admis acțiunea reclamantului și s-a modificat titlul său de proprietate cu nr.52096/1994, în sensul înscrierii corecte în acest titlu a suprafeței de 389 mp în tarlaua 3, parcela 233, cu vecinătățile: N- G, S - rest proprietate, E - și V - rezerva.
Prin sentința civilă nr.459/2004 pronunțată de Judecătoria Costești, definitivă prin neapelare ( 9 dosar fond ), Primarul comunei Deal și Comisia locală de fond funciar Deal au fost obligați să-i înmâneze reclamantului actele de proprietate întocmite conform sentinței civile nr.778/2003.
Urmare acestor două hotărâri judecătorești, la data de 28.07.2004, s-a procedat la corectarea titlului de proprietate ( 3 verso dosar fond ), în sensul includerii terenului în suprafață de 389 mp în tarlaua 3, parcela 233, cu vecinătățile menționate în sentința civilă nr.778/2003 a Judecătoriei Costești.
Acest titlu de proprietate nu a fost desființat până în prezent, chiar dacă prin sentința civilă nr.297/2006 pronunțată de Judecătoria Costești ( 11 dosar apel ) s-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.1870/28.07.2005 eliberat de Comisia locală de fond funciar.
Conform expertizei efectuată cu ocazia rejudecării apelului de către expert, titlul de proprietate al reclamantului, modificat, așa după cum s-a arătat anterior, include și terenul în litigiu, iar în această situație titlurile de proprietate ale pârâților se suprapun.
Comparând aceste titluri de proprietate, în mod corect instanța de apel a apreciat a fi mai bine caracterizat titlul de proprietate al reclamantului, aceasta în raport de actul primar prezentat de către acesta, respectiv actul de vânzare-cumpărare din anul 1948. terenul în litigiu se regăsește atât în titlul de proprietate al reclamantului emis în baza Legii nr.18/1991, cât și în terenul în suprafață de 4389 mp dobândit de autorii reclamantului prin contractul de vânare din 1948.
Prin urmare, primul motiv de recurs este nefondat.
Aceeași soluție se impune și cu privire la următoarea critică, întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
Contrar celor susținute de către recurenți, instanța s-a pronunțat asupra obiectului cererii cu care a fost investită, respectiv a analizat cine este proprietarul terenului în suprafață de 389 mp.
Este real că în acțiunea inițială, reclamantul a precizat că terenul revendicat se află în parcela 233, însă ulterior, după întocmirea raportului de expertiză și-a precizat acțiunea, în sensul că tarlaua corectă este cea cu nr.231 ( 99 dosar fond ).
După cum s-a arătat, este vorba despre o precizare a acțiunii și nu despre o modificare a acesteia în sensul dispozițiilor art.132 Cod procedură civilă, așa după cum susțin recurenții.
De altfel, prin același raport de expertiză, s-a stabilit că terenul în litigiu, ce face deci obiectul acțiunii în revendicare, este situat în parcela 231 și ca urmare a modificării titlului de proprietate al reclamantului și se suprapune peste terenurile din titlul de proprietate deținut de către pârâți.
Nu poate fi reținută nici ultima critică invocată, întrucât cu probele administrate s-a făcut dovada certă că pârâții sunt cei care ocupă terenul în suprafață de 389 mp.
În acest sens este expertiza tehnică întocmită în cauză, care se coroborează cu răspunsul la interogatoriul luat pârâtei, care a recunoscut că ocupă terenul în litigiu, precizând însă că face parte din titlul său de proprietate ( 76 dosar fond ).
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Conform dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții să plătească intimaților și ( moștenitori ai reclamantului - decedat ) suma de 48 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea transportului intimaților la cele două termene de judecată, în recurs ( câte 6 lei pentru fiecare drum ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.277 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți să plătească intimaților și suma de 48 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.04.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Fl.
Grefier,
Red. Fl.
Tehnored.
2 ex/17.04.2008
Jud.apel:
Jud.fond:.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
