Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILLĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 15
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamata domiciliată în municipiul V D,- A, județul S, împotriva sentinței civile nr. 2220 din 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamant-apelanta, lipsă fiind reprezentanții pârât-intimaților Satul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând cauza în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamant-apelanta a solicitat admiterea apelului desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii. În susținere a precizat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, tatăl său nebeneficiind de măsuri reparatorii pentru daunele morale suferite prin condamnarea sa abuzivă, urmată de eliberarea din funcția deținută conform pregătirii și încadrarea ulterioară în funcția de magazioner chiar dacă era licențiat în drept. A precizat că nu a solicitat pretenții materiale, despăgubirea cerută anterior fiind prea mică așa încât suma pe care o pretinde pentru daunele morale suferite este de 800.000 lei. A depus concluzii scrise și copii după carnetul de muncă și diploma de licență în drept a tatălui.
Procuror a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 20 iulie 2009, înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea tatălui său și repunerea acestuia în drepturi post mortem.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că tatăl său, a fost comandantul Poliției orașului V D, a fost arestat la data de 18 septembrie 1952, fiind condamnat politic prin hotărârea penală nr.283 din 1 iulie 1955 la 8 ani detenție grea, pedeapsă ce a fost executată în întregime până la 15 septembrie 1960, iar prin decizia nr. 15975/1960 i s-a stabilit domiciliul forțat în comuna, raion F, regiunea
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.5 al. 1 din Legea nr.221/2009.
La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2009 reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită despăgubiri în sumă de 720.000 lei pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică a tatălui său în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sumă comparată cu salariul lunar net al unui comisar de poliție, calculat pentru perioada detenției de 8 ani și a domiciliului forțat de 2 ani.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu și-a exprimat poziția față de pretențiile reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 2220 din 2 decembrie 2009 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, întrucât acestea reglementează modalitatea de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. Or, în speță, chiar dacă le-a denumit astfel prin acțiune, ceea ce solicită reclamanta sunt despăgubiri materiale reprezentând cuantumul veniturilor pe care le-ar fi realizat tatăl său în perioada dată.
În ce privește capătul de cerere privind repunerea în drepturi post mortem a tatălui reclamantei, tribunalul a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 5 alin. 1, lit. c din Legea nr. 221/2009, întrucât prin hotărârea penală de condamnare nr. 283 din 1 iulie 1955 nu s-a dispus și decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor a arătat că prima instanță s-a aflat în eroare asupra obiectului pretențiilor sale, care nu reprezintă despăgubiri materiale, ci morale pentru prejudiciul suferit prin condamnarea tatălui său. Cererea sa este întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. din Legea nr. 221/2009, care prevăd această posibilitate.
Întrebată fiind la termenul de judecată despre cuantumul pretențiilor sale, reclamanta a precizat că a ales drept criteriu orientativ veniturile lunare nete ale funcției omologe celei deținute de tatăl său la momentul condamnării, însă nimic nu împiedică instanța de judecată să aibă în vedere o altă bază de calcul.
Apelul este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, invocate drept temei al acțiunii, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În speță, cu extrasul din hotărârea penală nr. 283 din 1 iulie 1955 a Tribunalului Militar Teritorial I ( fila 7 dosar fond ), reclamanta a dovedit că tatăl său, defunctul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani detenție grea pentru " crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și a mișcării revoluționare ", în temeiul art. 1931al. 1 Cod penal, condamnare ce are caracter politic, conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Obiectul cererii deduse judecății și temeiul de drept al acesteia au fost precizate fără echivoc de reclamantă atât prin acțiunea introductivă, cât și prin precizările depuse la dosar ( fila 35 ).
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Împrejurarea că reclamanta a ales drept bază de calcul a cuantumului pretențiilor sale, în lipsa unor criterii prevăzute de lege, venitul net lunar al unui comisar de poliție nu este de natură a atrage schimbarea naturii acestora, din daune morale în daune morale, cum greșit a reținut prima instanță, o astfel de calificare aducând atingere principiului disponibilității părților, ce guvernează procesul civil.
Constatând că prima instanță nu a cercetat fondul pricinii deduse judecății, văzând și dispozițiile art. 297 din Codul d e procedură civilă, Curtea,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamata domiciliată în municipiul V D,- A, județul S, împotriva sentinței civile nr. 2220 din 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Desființează sentința atacată și trimite cauza Tribunalului Suceava spre rejudecare.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 6/15.03.2010
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
