Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1502/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1502/R/2008
Ședința publică din 17 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Marta
- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B- REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C împotriva sentinței civile nr.758 din 08 mai 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâtul - având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul-intimat asistat de avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentantul reclamantei-recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 septembrie 2008, pârâtul-intimat a depus împuternicire avocațială pentru av. din Baroul Cluj, întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică) și chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 400 lei.
Instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatului.
Reprezentantul pârâtului-intimat arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, precum și obligarea reclamantei-recurente la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în sumă de 400 lei, conform chitanței depuse la dosar. Invocă disp. art. 283 al.2 din Codul muncii și arată că pârâtul-intimat a lucrat vreme de 5 ani la. B- Regionala de Transport Feroviar de Călători C, ca și mecanic de locomotivă, având un program de lucru de 12 ore cu 24 ore, iar conform dispozițiilor din Codul muncii, pentru orele lucrate noaptea se acordă un spor de 25%, și pentru orele lucrate în zilele de se acordă un spor de 100%. De asemenea, arată că în mod greșit reclamanta-recurentă susține că pârâtul-intimat a săvârșit 13 absențe nemotivate, însă nu este real, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 758/8 mai 2005 Tribunalului Clujs -a admis excepția prescripției parțiale invocată de către pârâtul -.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanta SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE C, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect un conflict de drepturi.
A fost obligată reclamata la plata in favoarea pârâtului a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul esta mecanic de locomotivă și a fost detașat la de Circulație, îndeplinind funcția de operator.
Instanța a reținut că potrovit art. 270 alin. 1 din Codul muncii ori de câte ori un salariat produce o pagubă în patrimoniul angajatorului, din vina sa, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, este obligat aor epara.
Răspunderea patrimonială este de regulă o răspundere personală sau individuală. Pentru a interveni această formă a răspunderii se cer întrunite cumulativ, conform art. 271 alin.1 din Codul muncii, următoarele condiții: calitatea de salariat al angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului.
Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.
Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuie să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau Regulamentul de ordine interioară. Ea trebuie stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.
Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie potrivit dispozițiilor art. 272 din Codul muncii. Această obligație este distinctă de răspunderea patrimonială, deși procedura este aceeași, temeiul juridic a acestei proceduri având la bază îmbogățirea fără justă cauză, fapt ce presupune si antrenarea ulterioară a răspunderii persoanelor vinovate de plata acestor sume.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu a dovedit pretențiile sale, respectiv nu a depus documente de evidență a prezentei la locul de muncă al pârâtului, în perioada menționată, așa cum prevăd disp.art. 287 din Codul muncii, instanța in temeiul art.283 si urm. din Codul muncii, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantă.
Instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de către pârât pentru perioada 01.01.2003-17.12.2004 deoarece potrivit art. 283 alin.2 din Codul muncii, cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care nu pot fi reținute prevederile art. 283 alin.l lit.c din Codul muncii.
In temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la restituirea sumei de 1631 lei drepturi salariale acordate necuvenit.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
S- criticat nelegalitatea hotărârii, recurenta arătând că în urma cercetării efectuate de către delegați din cadrul Oficiului de Control Financiar și de Gestiune s- constatat vinovăția salariatului pentru primirea drepturilor salariale și a sporurilor necuvenite - spor de 100% pentru ore festive lucrate sâmbătă, duminică și în zilele de sărbători legale, și 25% pentru munca de noapte - în condițiile în care salariatul nu era prezent la serviciu.
Drepturile salariale acordate și încasate necuvenit de către pârât reprezintă sume acordate necuvenit-ore festive și de noapte - compensate și plătite în perioada 2003-2005, ture duble efectuate în zile festive nejustificate prin înscrisuri și ture duble pontate în zile festive, în condițiile în care salariatul nu a fost programat la serviciu după grafic.
Prin întâmpinarea formulată, recurentul a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta nu făcut dovada pretențiilor sale, intimatul prestat muncă suplimentară în zilele de sâmbătă, duminică sau sărbători legale, precum și muncă de noapte.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
În cursul soluționării litigiului, recurenta a depus la dosar pe lângă dosarul de cercetare, în baza căruia s-au stabilit sumele încasate necuvenit de mai mulți salariați, printre care și reclamantul, o serie de acte - pontaje (9-11, 13-17), foi colective de prezență (68-79), copii de pe condica de prezență din anul 2003 (84-88), fișe de predare a serviciului (90-190) - ce atestă prezența intimatului (și a altor salariați) la locul de muncă.
Analizând considerentele hotărârii recurate, curtea constată că prima instanță nu a făcut nici o trimitere la conținutul acestor acte, limitându-se să facă referiri la texte legale și la considerații pur teoretice privind răspunderea patrimonială, sarcina probei, stabilirea vinovăției și condițiile ce trebuie întrunite pentru angajarea acestei răspunderi.
Neanalizând în concret pretențiile reclamantei, raportat la probele (chiar incomplete) depuse de aceasta, prima instanță nu a cercetat fondul, impunându-se admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii și trimiterea dosarului pentru o nouă judecată, în baza art.312 alin.5 Cod proc.civ. și art.81 alin.2 din Legea nr. 168/1999, astfel cum asupra acestui articol s- pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2006 pronunțată în recurs în interesul legii.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza în concret toate documentele depuse de recurentă și va verifica perioadele efectiv lucrate de pârât, perioadele compensate prin zile libere, zile în care totuși fost pontat, precum și sporurile încasate, respectiv dacă într-adevăr, în zile în care pârâtul fost liber în compensare, fiind totodată și pontat, beneficiat de sporul de 100% acordat pentru munca prestată în zile libere și sărbători legale, respectiv de sporul de noapte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta REGIONALA CFR C împotriva sentinței civile nr. 758 din 8 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. MV dact. GC
3 ex/01.10.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Marta
